1,706 matches
-
presiunea exterioară este mai mare decât presiunea de echilibru, carbonații sunt stabili. Când presiunea de 53 echilibru devine mai mare decât cea exterioară se produce descompunerea carbonatului. Din această cauză, presiunea de echilibru se numește presiune de descompunere sau de disociere. Un alt echilibru eterogen este cel de disociere a cristalohidraților. Dacă se urmărește descompunerea termică a sulfatului de sodiu hidratat: Na2SO4⋅10 H2O ↔ Na2SO4 + 10 H2O constanta de echilibru va fi: OHp pK 2= Substanțele care prezintă tensiuni de descompunere
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
echilibru, carbonații sunt stabili. Când presiunea de 53 echilibru devine mai mare decât cea exterioară se produce descompunerea carbonatului. Din această cauză, presiunea de echilibru se numește presiune de descompunere sau de disociere. Un alt echilibru eterogen este cel de disociere a cristalohidraților. Dacă se urmărește descompunerea termică a sulfatului de sodiu hidratat: Na2SO4⋅10 H2O ↔ Na2SO4 + 10 H2O constanta de echilibru va fi: OHp pK 2= Substanțele care prezintă tensiuni de descompunere foarte coborâte (KOH⋅H2O, CaCl2⋅H2O), atunci când sunt
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ε = 2) sau sulfură de carbon (ε = 2,6). grăuncioare de polen (optic; electronic) particulă de argint (electronic) 142 În afara cauzelor care determină în mod obișnuit încărcarea electrică a două corpuri, în cazul sistemelor coloidale mai trebuie considerate și următoarele: disocierea electrică a unor molecule de pe suprafața fazei disperse; adsorbția unor ioni din mediul înconjurător; adsorbția unor molecule din soluție. Migrarea particulelor coloidale sub acțiunea curentului electric se datorează în special acestor sarcini ionice. Viteza sau mobilitatea particulelor coloidale este aceeași
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
din calculii renali, biliari formați în organism. Coagularea fracționată - se produce la adăugarea unei cantități mai mici de coagulant în unii coloizi polidisperși și constă în coagularea selectivă a particulelor mari, cele mici rămânând necoagulate. Fenomenul se explică pe baza disocierii mecanice a particulelor mici, care imediat după ciocnirea cu particulele mari se desfac și rămân în continuare sub formă de particule coloidale. 150 2.6.2. Stabilitatea sistemelor coloidale Deoarece această proprietate a sistemelor coloidale nu este niciodată realizată în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
zonele locuite de minoritarii unguri s-a promovat o politică discriminatorie de repartizare a absolvenților, numele ceangăilor maghiari a fost interzis în anii ’70, iar evreii și germanii au plecat din țară în număr foarte mare. Deși se remarcă această disociere între prima și a doua perioadă ca măsuri și acțiuni împotriva minorităților, cu accent pe un grad anume de libertate la început, acest lucru nu înseamnă că nu au existat totuși practici concrete de distrugere a comunităților etnice, înțelese aici
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
sfeclă. Determinarea conductometrică a cenușei Conductometria este o metodă fizico-chimică bazată pe determinarea conductibilității electrice a soluțiilor apoase, care va fi proporțională cu concentrația ionilor și cu mobilitatea lor electrică. Concentrația ionilor depinde de concentrația electrolitului și de gradul de disociere al acestuia. Mobilitatea ionilor depinde de natura ionilor și de vâscozitatea mediului. Apa și soluțiile pure de zahăr nu conduc curentul electric. În soluțiile de zaharoză concentrate (62-80%) zaharoza determină o creștere a vâscozității și o reducere a mobilității ionilor
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
definește și printr-un anumit grad de coeziune. Coeziunea exprimă gradul de unitate și de integrare a grupului, rezistența sa la destructurare. Grupurile cu un nivel de coeziune foarte scăzut pot fi cu indulgență numite grupuri. Opusă coeziunii ar fi disocierea grupului. Sursele coeziunii grupului sunt: atracția interpersonală, măsura în care membrii se simpatizează unii pe alții, climatul de încredere mutuală, succesul în activitatea comună și satisfacțiile generate de viața în grup, prestigiul grupului de apartenență, măsura în care grupul satisface
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
tehnici de prognozare, proiectare, simulare, evaluare, de a dezvolta capacitatea de adoptare a deciziilor, de judecată critică, de a articula permanent informația cu atitudinea creativ - inventivă; cu alte cuvinte, pregătirea omului pentru a fi creativ. În acest sens, se face disocierea între învățarea de menținere și învățarea inovatoare. Cunoașterea și dezvoltarea potențialului creativ devine ideal educațional pentru formarea personalității creative, educația propunându-și depășirea structurilor închise, care au la bază o gândire algoritmică și care operează în contexte determinate. Progresul societății
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
hidroxil în sistem, capabili să se coordineze la ionul metalic. Dimpotrivă, în soluțiile diluate, concentrația mare de apă determină deplasarea echilibrului chimic spre formarea de hidroxid de amoniu (din amoniac) și, implicit, spre generarea de ioni hidroxil (creșterea diluției intensifică disocierea electrolitică). Hidroxocomplecșii se pot obține și prin dizolvarea metalelor generatoare de hidroxizi amfoteri în soluții concentrate de hidroxizi alcalini. Reacția are loc mai ușor în prezența unui agent oxidant, precum azotații alcalinii; în acest caz, reacția este utilizată la identificarea
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
4]2-) incolor Zn(OH)2 + 4 NH4OH = ([Zn(NH3)4]2+ + 2 HO-) + 4 H2O incolor În celelalte eprubete se adaugă soluție de clorură de amoniu NH4Cl și exces de soluție de hidroxid de amoniu NH4OH. Ca urmare a disocierii electrolitice a clorurii de amoniu: NH4Cl(aq) → NH4+ + Cleste retrogradată disocierea electrolitică a hidroxidului de amoniu NH4OH. Din cauza lipsei ionilor de hidroxil, combinația complexă nu se poate forma și precipitatul de hidroxid nu se dizolvă; excepție fac eprubetele care conțin
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
2+ + 2 HO-) + 4 H2O incolor În celelalte eprubete se adaugă soluție de clorură de amoniu NH4Cl și exces de soluție de hidroxid de amoniu NH4OH. Ca urmare a disocierii electrolitice a clorurii de amoniu: NH4Cl(aq) → NH4+ + Cleste retrogradată disocierea electrolitică a hidroxidului de amoniu NH4OH. Din cauza lipsei ionilor de hidroxil, combinația complexă nu se poate forma și precipitatul de hidroxid nu se dizolvă; excepție fac eprubetele care conțin hidroxid de zinc și hidroxid cromic. Dispariția precipitatului în aceste eprubete
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de amoniu se stabilesc echilibrele chimice următoare: H2O + NH3↑ ⇄ NH4OH ⇄ NH4 + HO Pentru folosirea amoniacului drept ligand, este necesară deplasarea echilibrului în sensul formării acestuia. În acest scop fie se folosesc soluții concentrate de hidroxid de amoniu (când este redusă disocierea electrolitică în soluție, ceea ce determină formarea de amoniac în sistem, în concentrație mare), fie se adaugă clorură de amoniu; ca urmare a disocierii electrolitice a clorurii de amoniu: NH4Cl(aq) → NH4+ + Cl este împiedicată suplimentar disocierea electrolitică a hidroxidului de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
formării acestuia. În acest scop fie se folosesc soluții concentrate de hidroxid de amoniu (când este redusă disocierea electrolitică în soluție, ceea ce determină formarea de amoniac în sistem, în concentrație mare), fie se adaugă clorură de amoniu; ca urmare a disocierii electrolitice a clorurii de amoniu: NH4Cl(aq) → NH4+ + Cl este împiedicată suplimentar disocierea electrolitică a hidroxidului de amoniu (sub formă de ioni hidroxil și ioni amoniu), întrucât în sistem există un exces de ioni amoniu. Din această cauză, echilibrul este
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
amoniu (când este redusă disocierea electrolitică în soluție, ceea ce determină formarea de amoniac în sistem, în concentrație mare), fie se adaugă clorură de amoniu; ca urmare a disocierii electrolitice a clorurii de amoniu: NH4Cl(aq) → NH4+ + Cl este împiedicată suplimentar disocierea electrolitică a hidroxidului de amoniu (sub formă de ioni hidroxil și ioni amoniu), întrucât în sistem există un exces de ioni amoniu. Din această cauză, echilibrul este deplasat spre formarea de amoniac. În acest mod se pot diferenția cationii care
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
numărul de moli dintr-un litru de soluție, respectiv concentrația molară (cM): </formula> (5.8) Aceste mărimi sunt influențate de aceiași factori care influențează și conductibilitatea specifică. Conductibilitatea echivalentă crește la mărirea diluției soluției ca urmare a creșterii gradului de disociere și, în mai mică măsură, datorită măririi mobilității ionilor. De exemplu, pentru electroliți tari (practic total disociați: α → 1), variația conductibilității echivalente este legată doar de variația mobilității ionilor. La diluții foarte mari, conductibilitatea echivalentă tinde către o valoare limită
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
practic total disociați: α → 1), variația conductibilității echivalente este legată doar de variația mobilității ionilor. La diluții foarte mari, conductibilitatea echivalentă tinde către o valoare limită Λ∞, pentru că dispar interacțiunile dintre ioni. Prin măsurători conductometrice se poate determina gradul de disociere α al unui electrolit: </formula> (5.9) Metoda conductometrică este folosită în scopuri pur analitice (determinarea conductivității prin titrarea conductometrică), cât și la rezolvarea unor probleme privind natura echilibrului chimic (deși metoda, în sine, este lipsită de specificitate) și cunoașterea
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
conductivității prin titrarea conductometrică), cât și la rezolvarea unor probleme privind natura echilibrului chimic (deși metoda, în sine, este lipsită de specificitate) și cunoașterea conductivității soluțiilor substanțelor organice, a combinațiilor simple și complexe (putând servi și la determinarea gradului de disociere al acestora). Din expresia (5.6) a conductanței, se constată că, pentru a determina conductibilitatea electrică a unei soluții de electrolit λ, trebuie să se cunoască constanta celulei conductometrice </formula> și să se măsoare conductanța C a soluției la trecerea
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
5.6). 5.1.3.2 Principiul metodei În cazul particular al compușilor coordinativi, se poate stabili tipul acestora (electrolit sau neelectrolit), obținând astfel indicații asupra numărului de ioni din soluție. De asemenea, se poate determina sarcina ionilor complecși. Dacă disocierea combinației complexe se realizează în doi ioni (adică este un electrolit de tip 1:1) conductibilitatea molară a combinației variază în jurul valorii de 100 (</formula>). Când combinația disociază în trei ioni, conductibilitatea molară are o valoare cuprinsă în domeniul 220
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
în doi ioni (adică este un electrolit de tip 1:1) conductibilitatea molară a combinației variază în jurul valorii de 100 (</formula>). Când combinația disociază în trei ioni, conductibilitatea molară are o valoare cuprinsă în domeniul 220 ÷ 250 (</formula>). Pentru cazul disocierii în patru ioni a compusului, conductibilitatea sa molară are o valoare care aparține, în general, intervalului 400 ÷ 450 În situația disocierii combinației în cinci ioni, conductibilitatea molară a soluției sale este cuprinsă în domeniul 500 ÷ 550 (</formula>). etc. Sunt cazuri
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Când combinația disociază în trei ioni, conductibilitatea molară are o valoare cuprinsă în domeniul 220 ÷ 250 (</formula>). Pentru cazul disocierii în patru ioni a compusului, conductibilitatea sa molară are o valoare care aparține, în general, intervalului 400 ÷ 450 În situația disocierii combinației în cinci ioni, conductibilitatea molară a soluției sale este cuprinsă în domeniul 500 ÷ 550 (</formula>). etc. Sunt cazuri când conductibilitatea soluțiilor unor compuși coordinativi variază în timp. Prin conductometrie se pot studia diferite echilibre chimice (cu formare de combinații
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
molară a soluțiilor de compuși coordinativi, se calculează conductilitățile molare ale acestora pe baza relației (5.8). Din valoarea obținută pentru fiecare combinație, se formulează concluzii privind numărul de ioni în care disociază compusul respectiv și se scriu echilibrele de disociere electrolitică în soluție apoasă. 5.2 Studiul stabilității compușilor coordinativi 5.2.1 Determinarea constantelor de stabilitate ale compușilor coordinativi prin metode spectrofotometrice 5.2.1.1 Considerații teoretice Cea mai importantă proprietate a combinațiilor complexe (și cea mai folosită
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
n L ⇄ MLn Constanta de stabilitate se definește scriind legea acțiunii maselor Guldberg-Waage pentru acest echilibru: </formula> (5.12) în care:{MLn} activitatea combinației complexe MLn; {M} activitatea ionului metalic M; {L} activitatea ligandului L. Reacțiile de formare și de disociere a combinațiilor complexe sunt, în general, reacții care decurg în mai multe etape, pentru fiecare etapă putându-se scrie câte o constantă de echilibru. Astfel, pentru prima etapă a procesului: M + L ML constanta de echilibru este: </formula> (5.13
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
oxigenului. Prezenta în aerul inspirat a CO (21% oxigen) în concentrație de numai 0,1% poate duce la scăderea cu 50% a capacității de transport a oxigenului a Hb. Hipoxia tisulara rezultată este determinată de o modificare a curbei de disociere a Hb, cu creșterea afinității oxigenului pentru Hb și o scădere a eliberării oxigenului la nivel tisular. Diagnosticul intoxicației cu CO trebuie suspectat când pacientul acuză cefalee, astenie, sau grețuri (CO < 30%). Cand CO > 40%, pacientul acuză tulburări vizuale, dificultăți
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
barierei mocoasei (7-14 zile) cu asigurarea unei presiuni respiratorii pozitive pentru a menține oxigenarea sistemică în limite normale utilizând concentrația de oxigen minimă necesară. În prezența oricărei suspiciuni de intoxicație cu CO, se administrează oxigen 100% pentru câteva ore, accentuând disocierea CO din Hb. Pentru pacienții care nu răspund la oxigen 100%, se poate încerca oxigenoterapia hiperbară, utilă în unele cazuri. Resuscitarea i.v. va fi judicios administrată și redusă la minimum, pentru a evita hiperhidratarea și supraâncărcarea pulmonară. La pacienții
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
difuze cu caracter compresiv și care se pot însoți de ischemie acută periferică (edem, modificări de sensibilitate și motilitate, absența pulsului, răceala extremității) impune intervenția chirurgicală de urgență. Pot exista de asemeni leziuni nervoase manifestate clinic prin sindrom de întrerupere, disociere sau iritație. 12.2.6. CONTUZII SUPERFICIALE ASPECTE ANATOMO CLINICE 12.2.6.1.Echimoza (vânătaia) Este cea mai simplă formă de contuzie superficială, produsă de traumatisme moderate. Acestea determină ruptura vaselor mici intradermice și subcutanate, iar sângele extravazat infiltrează
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]