1,028 matches
-
Încercând să completezi puzzle-ul somnului cu jumătate de piese lipsă. Poate că o să adoarmă la loc singur. Te rog, fă s-adoarmă. Cam la momentul ăsta, când Întunericul se argintează cu prima geană de lumină, Începi să Închei Înțelegeri disperate cu Dumnezeu. „O, Doamne, dacă-l lași să adoarmă singur, voi...“ Voi ce? Voi fi o mamă mai bună. Nu mă voi mai plânge niciodată, voi savura fiecare strop de somn pe care-l voi primi de acum și până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca o domnișoară bătrână care a dat pe gât un pahar mare cu sherry din rezerva parohiei. Maternitatea - sau abstinența adusă de maternitate - mi-a distrus capacitatea de a mă bucura de orice fel de droguri, mai puțin de dușca disperată de Calpol băută ocazional. Reușesc să merg destul de bine până În sala de ședințe, dar după ce intru, pereții se tot Îndepărtează formând reflexii infinite ca-ntr-un desen de Escher. De fiecare dată când mă ridic În picioare să schimb diapozitivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În interes de afaceri, nu ca să mă uit la tablouri de la Începuturile cubismului până mă ia durerea de cap. Până la urmă am țipat la el, desigur. Absolut inacceptabil, sunt o clientă fidelă, bla bla bla... Îl vedeam cum aruncă priviri disperate În căutarea unui șef care să-l salveze de englezoaica aia nebună. De parcă aș fi fost eu nebună, și eu nu sunt nebună, nu-i așa? Oamenii de genul ăsta ne fac să Înnebunim din cauza ineficienței lor, Îmi irosesc mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
așteptat să-mi răspundă, dar ea privea la ruinele Întunecate ale casei Hollinger, de pe colina sa neluminată de lîngă oraș. Își atinse vînătaia aproape ștearsă de pe obraz, moment În care m-am Întrebat dacă nu cumva se rănise În fuga disperată din calea incendiului. Hotărît să schimb tactica, am Întrebat-o: — Să presupunem că Frank este implicat. De ce-ar fi vrut să-i ucidă pe soții Hollinger? — Nu se poate concepe vreun motiv. Soții Hollinger erau ultimii oameni cărora să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spuse Elizabeth, așezîndu-se pe banchetă și aranjîndu-se comod În budoarul de mătăsuri. După ce Mahoud Închise portiera, ea se Întinse pe fereastră și mă strînse de mînă liniștitor. — Trebuie să-i trezim pe toți din amorțeală. Locuitorii din Residencia Costasol sînt disperați după noi vicii. Oferă-le satisfacții, Charles, și te-ai scos... 21 Organigrama crimei Încrederea ei În existența unor păcate Încă necunoscute, Încă așteptînd să fie descoperite, mă luase cu totul prin surprindere. Am urmărit cu privirea limuzina care traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se uita la mine și aștepta. Era atâta tristețe în cruzimea ei, încît mi s-a făcut milă și am vrut s-o mângâi. Abia atunci și-a deschis aripile și a dispărut. "Biata pasăre, mi-a zis Ana, e disperată că nu-și poate iubi puii. De aceea îi omoară. E nebună..." XXVI ― Și, dacă chiar vrei să ai o imagine exactă a ceea ce colcăie în subconștientul meu, mai pot să-ți povestesc... Poate, te vei convinge că nu mi-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
seduce. Lacrimile acestea ale lui Ludovic al XIV-lea Îi alterează fizionomia de rege, cea bine cunoscută. Căci dacă nu sunt dezonorante, lacrimile lui rămân de neînțeles. Disperarea Domnișoarei a fost tragică. Lauzun va plânge el Însuși pentru a o dispera și mai mult. Sigur că era și ceva adevărat În lacrimile lui. Cum să nu fi plâns? Și Boadbil* a plâns după orașul său. Mereu odios, regele a venit la Domnișoară, a vrut s-o consoleze, a sărutat-o, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ca din pușcă, eliberându-se din strânsoare. Acul nu era de găsit. Violet se smiorcăia ca o banshee 1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise la cap când se răsturnase; gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa dacă Ben îl injectase a doua oară, iar eu nu-mi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sperie. Își dau seama cât de mult au nevoie de tine și de discuții. Realizează brusc că orice înțelegere la care ar ajunge în afara biroului de mediere nu ar fi la fel de inspirată. Și asta îi aduce împreună, ambele părți sunt disperate să continue negocierile. Voi, mediatorii, numiți asta „proiect comun“, nu? Ceva de genul ăsta. Chiar îi unește împotriva unui dușman comun: voi. Genial. —Ai tras cu urechea. —Antrenamentul, ce pot să zic? —Ticălosule. — Îmi place cum pronunți. Ticălllllosule. Accentul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
stea jos. Cine știe ce-ar putea să facă aici, cu mama lui moartă zăcând la picioare? Încă nu îndrăznise să-l întrebe cum îl cheamă. Și-a sacrificat întreaga viață ca să aibă grijă de noi. Și de sâmbătă era disperată să facă ceva, să treacă la fapte. Ai văzut și tu lucrul ăsta. Amintește-ți cum te-a prins de mână. Voia să o ajuți, să terminați ce a început tatăl meu, orice ar fi asta. Fiindcă credea că miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
servea pe tavă calea spre o lume desăvârșită, nimic nu-i mai oprea să consemneze reușita experimentului și să tragă obloanele laboratorului: adio și n-am cuvinte... Ce tulburare Îngrijorată trebuie să fi copleșit Centrul, ce dezbateri aprinse, ce căutări disperate de soluții pentru contracararea efectelor posibile ale ideii domnului Fukuyama! Nu mi-ar fi plăcut să fiu În pielea lui atunci: cred că s-a plimbat o vreme nu cu o sabie de Toledo, ci cu un ditamai iataganul deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Tatălui, amplificându-se cu timpul și accentuându-se progresiv și Încurcătura, și nenorocirea, căci fiii și fiicele ex-eternilor au rămas cu iluzia și reflexele eternității, comportându-se În consecință, ignorându-și condiția de muritori și sfidându-și finitudinea prin tentative disperate de supraviețuire cu orice preț și În orice formă: ca amintire, ca regret, cult al morților, mitologie thanatică, moștenire - mai cu seamă În această formă absurdă și periculoasă... vânătorul care i-a lăsat fiului său o suliță și agricultoul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
posibilităților, simultan, Încercam să văd pe pânze imaginare ce se petrecea În sala Consiliului concomitent cu ce credeam eu că se Întâmpla cu Eveline În tentativa ei de a reveni În timp util În locul unde se părea că e nevoie disperată de prezența ei. Dacă Întrunirea de la ultimul nivel al subteranei Începuse, Într-adevăr, la ora pe care mi-o comunicase Roger Howard, până În momentul când am fost chemat acolo se scurseseră nouăzeci și două de minute. Chinuitoare. Ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au permis Înainte de toate formarea unui Homo poeticus - fără de care sapiens n-ar fi putut evolua. Auzi! „Lupta pentru supraviețuire!“ Blestemul bătăliei și al trudei readuce omul Înapoi la starea de zimbru, la obsesia de nebun a sălbăticiunii care mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar. Truditori ai lumii, Împrăștiați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca tine n-am păpat la viața mea. Câți din ăștia veniți pă conductă n-am... De mă mai luai și la tine în dimineața aia și se prindea Riki că nici nu ești aviator, acu’ mai erai tot la disperați în sanator la Bălăceanca și făceai ca elicopteru’. Elicopter de la o parașută. Chicoti amuzată de poantă. Ridică din umeri: Avea Riki chestii de-astea. De lua plasă de la vre-unul, stătea pe capul lui de-l toca până își lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se lanseze Într-o goană disperată spre suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a ataca sau cînd doar căuta să tragă aer În piept pentru a Începe o nouă escapadă. VÎslașii și timonierii Îl ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia turtită pe care o așezaseră pe asfalt: indiferent dac-o foloseau pentru o cutie de bere Special sau cine știe ce altceva, din partea mea să le fie de bine. Și eu eram disperată după ceva de băut. N-am primit nici un fel de mulțumiri, de fapt și de drept. Nici măcar un mormăit de data asta. Am încercat să nu mă enervez: bucuria constă în a da, și tot tacâmul. Dar m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dragoste - nu e ca și cum nu aș mai putea să o savurez, în definitiv. Pot- numai că, dac-aș fi sinceră, probabil că aș citi o carte bună în loc. Doar că îmi e atât de dor de nevoia aceea minunat de disperată din tinerețe: era atât de energizant și de animalic să fiu dominată de pornirile mele fiziologice. Probabil singurele momente din viața mea în care chiar mi-a plăcut să fiu lipsită de control. Îmi amintesc când stătea Charlie în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
purtat cu el o conversație dubioasă, fără să vorbim de fapt despre nimic. Răspunsese mama și m-am gândit că trebuie să fie vreun văr îndepărtat sau cineva, apoi i l-a dat lui Sally și mama avea o expresie disperată în ochi și mi-am dat seama că voia să nu facem scandal. Așa că am vorbit amândoi cu el ca și cum nu s-ar fi-ntâmplat nimic, ca și cum am fi fost dintotdeauna despărțiți în ziua de Crăciun și-am trăncănit unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
colhozului, Iurie rămase fără muncă, iar la puțin timp după aceasta, se închisese și magazinul, care nu rezistă concurenței celor private, pe care le deschiseră cei veniți de peste hotare cu bani. Rămași ambii fără muncă, Tatiana și cu Iurie, erau disperați. Se întrebau mereu ce să facă? Ce să întreprindă ca să iasă din impas? Situația era, într-adevăr, complicată, copiii erau mari, cea mai mare studia al treilea an la facultate, iar al doilea copil, băiatul, urma să-și înceapă studiile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
plâns îi zguduiră trupul plăpând. ― Lasă, interveni Ioniță. Îți face rău. Melania își scutură buclele albe. ― Atât de tînăr! N-a avut nimic de la viață. E îngrozitor de nedrept... Lacrimile-i curgeau șiroaie. Umerii mici tresăreau convulsiv. Doamna Miga o mângâia disperată pe cap. ― Te rog, draga mea, liniștește-te. Te implor! Nu putem face nimic. Hai, fetițo, fii cuminte! Șerbănică îi aruncă din colțul lui o privire dușmănoasă: "De mine nici nu-i pasă! Nu s-a uitat o singură dată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i răspund. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era o schimbare de rochie până vineri. După câteva secunde, apelul ei intră În căsuța vocală. Nu după multă vreme, telefonul Începu din nou să sune. În mod evident, Alixe era disperată să dea de mine. Am răspuns. Alixe părea să aibă probleme cu vocea, ca și cum ar fi fost răcită. —Rochia este OK? am Întrebat-o. — Îmi place la nebunie r-r-rochia, bâigui Alixe. Dumnezeule, plângea? —Alixe, ești bine? Nu de mine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rochie pe care voia ca acesta să i-o facă. Până și Lauren era impresionată de premiile Oscar: mi-era imposibil să-mi imaginez că nu ar fi obsedată de ținuta ei pentru acest eveniment. În afară de toate astea, aveam nevoie disperată de cineva cu care să vorbesc despre Hunter: căci era ultimul lucru pe care doream să-l analizez cu Marci sau cu Tinsley. Trecuseră două zile și tot nici un semn din partea lui Hunter. Până și la el la birou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era însă unul abstract și găunos : acela al „omului nou”, stăpîn și el pe propriul corp. Impus pentru a masca o penurie, și nu pentru a controla o abundență, acesta nu a con dus însă decît la forme ingenioase sau disperate de a-l eluda și a rămas în amintirea oamenilor doar ca o pagină de tristă amintire. Cu totul altfel stau lucrurile în prezent, cînd, păstrînd proporțiile, am trecut și noi de la o stare de penurie la una de relativă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
marfă din străinătate, decât de la fetele noastre. Și ce vină ai tu? Agata începu să plângă de-a binelea. După ce se mai potoli îi spuse cu glasul ei cel mai necăjit că e adevărat, că fetele, Ana și Lenuța, sunt disperate și că ea s-a străduit să le ajute. Numai că ziaristul, care nici măcar nu semnează - „așa-i obiceiul“, interveni doctorul - prezintă totul ca și cum asta ar fi regula, și nu este. Multe din fetele pe care le-au ajutat au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]