1,346 matches
-
brațe, luînd cîte putea duce, le așeza pe podea lîngă biroul lui, În stive de peste un metru și, În zilele ce urmau, le deschidea una cîte una și scria cu creionul un preț. Uram partea asta. Cel mai tare Îmi displăcea să citesc dedicațiile, peste umărul lui : „Pentru dragul meu Peter, la aniversarea a cincizeci de ani de la căsătoria noastră” (În Rubaiatele lui Omar Khayyám), „ Această carte mi-a fost dăruită de scumpa mea răposată Violet Swain, pe vremea cînd aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și m-ar arunca În găleata de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi cules de pe jos și aruncat la coș. Însă chiar și așa, În această atmosferă Îmbibată de melancolie, pot să spun că erau totuși vremuri frumoase, și Îmi face plăcere să-mi aduc aminte de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
te-ai sprijinit, defensiv, de perete. În general, vorbești cu publicul după? Mai degrabă în cadru privat. Pentru mine e groaznic să stau în fața publicului, să simt câteva sute de ochi care mă țintuiesc. Nu pot să zic că îmi displace cu totul, dar parcă mă simt mult mai bine dacă stau cu aceiași spectatori în 3 sau 4, sau 5 și mai schimbăm o vorbă și mi se spune ce a fost ok sau ce nu le-a plăcut, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Păi e prostie reală, cu puțin romantism și tragism. Și ei chiar sunt buni. Și sunt printre noi, îi vedem prin metrou, ne provoacă și un fel de dezgust când îi vedem, fiecare poate găsi la ei ceva ce le displace puternic. Mie nu-mi plac, de exemplu, oamenii care vorbesc tare, în metrou, oriunde, îi urăsc. Dar mă uit la ei și încerc să mă amuz, să găsesc zona asta de absurd în care trăiesc ei, care pare uneori caraghioasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
și referințelor directe la obtuzitatea burtăverzimii, creatorului român i s-a părut firesc să aibă, el însuși, așteptări și chiar reflexe burgheze. Rareori l-am văzut renunțând la beneficiile materiale de pe urma activității lui - nu-i așa? - artistice; nu i-au displăcut câtuși de puțin contractele avantajoase de editare și traducere; și s-a arătat literalmente revoltat atunci când cineva l-a plagiat sau l-a preluat fără copyright. Sărind ca ars, a devenit deodată foarte legalist și cât se poate de burghez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
se apucă de proză abia după ce simt că au dat totul în poezie. În cazul tău cum a fost? Pe atunci (în 1996, mai exact) eram student la Timișoara. Mă vedeam absorbit într-o lume care mie începea să-mi displacă. Mă refer la obsesia aproape prostească pe care românii și-o făceau din „intrarea în Europa“. Eram sătul să tot aud cât de bună este Uniunea Europeană și cât de rea, săracă și ștearsă este România. Fără să vreau, am început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
pentru că ele devin component ale aparatului operativ al caracterului. În primul rând se dezvoltă stăpânirea de sine, motivele sunt separate și ierarhizate, astfel copilul își dezvoltă o activitate care îi place mai mult însă și o activitate care îi displace. Conștiința copilului preșcolar se manifestă ca o valorificare a diferite acțiuni și fapte. Apar și contradicțiile interne ale copilului care se manifestă sub formă de vinovăție, de satisfacere sau de nemulțumire față de sine. “În cea de-a doua copiărie încep
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
funcționari, poate chiar profesori sau așa ceva. Vorbeau în locuri comune de gazetă, întrebîndu-se de una, de alta, amintind o întîmplare, indignîndu-se, dar fără să se prindă, ca și Sohațchi, de nici o idee. Asta liniști numaidecât pe Titi, căruia discuțiile îi displăceau. Sohațchi făcu pe scurt istoricul cunoștinței lui cu Titi, povesti întîmplări de la școală. Titi îndrăzni și el și adăugă altele, Sohațchi trecu în pantomimă, își puse pe cap șapca pe care o avusese la liceu, imită șchiopenia unui profesor și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el, ca să rămână în amintirea lui ca o apariție luminoasă. Domnișoara Otilia trebuie să fie o fată inteligentă. După câte mi-ai spus, înțeleg că te iubește. Lui Felix, numele Otilia în gura altuia, precum și convorbirea în jurul chestiunilor intime îi displăceau, de aceea lăsă capul în jos. Îl distra aprinderea cu care Weissmann debitase teoria lui antimatrimonială, dar, spirit prudent, nu credea în ea. Vioiciunea colegului îl surprinsese la început, ca și lectura lui, și în fața unei așa de violente activități
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și ai să-i dai. - Asta am să văd eu, trimit eu pe Felix, n-ai grijă dumneata. - Eh! făcu Stănică, dezamăgit.Lui Felix îi fu frică de putința ca Stănică să spună despre el o vorbă care să-i displacă. Pentru a înăbuși orice prostie a acestuia, Felix înfipse mâinile în clape și începu să descifreze o pagină din Folies d'Espagne de Arcangelo Corelli. Prins asupra faptului, Stănică ieși din odaia lui Costache și plecă, după ce făcu muțește, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la suflet, victima chiar a bunătății lui. Liberat prin aceste două ipoteze de Olimpia, făcea apoi planuri mărețe, fie că noua G. Călinescu nevastă era o femeie "consumată", fie că, mai bătrână, avea o considerabilă avere. Nici Georgeta nu-i displăcea. Era frumoasă, cu relații care erau mai degrabă folositoare decât dezonorante, cu putințe admirabile de a-l împinge. Firește, Georgeta contrazicea conceptul lui de femeie sfântă, dar dacă în fundul nemărturisit al sufletului tocmai calitatea de curtezană cu trecere îl atrăgea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
motivului pentru care globalizarea este importantă - de fapt, o misiune extrem de importantă. De ce? Iată care este povestea: Eram în vacanță în vizită la mama mea, în Florida. Patty se plângea în legătură cu cariera pe care o avea în afacerile imobiliare. Îi displăcea orice era legat de acest business, cu excepția banilor. Într-un mod nonșalant, i-am propus o sugestie, de fapt o predicție: „Ei bine, dacă urăști atât de tare ceea ce faci, ce-ai zice să pui bazele unei firme de vestimentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cât mai repede și fără atâta meschină chițibușăreală, fără să mai întindem urechea când colo, când colo... Politica, eu așa știu : este o chestie pozitivă, nu entuziasme... Dacă nu ești specialist în politică, îmi spun, ba chiar jocul ei îți displace, de ce nu te poți abține să strecori și tu, când și când, o frază sceptică, un zâmbet de îndoială ? Iar discuția ajungând din nou, certamente, la garanțiile Aliaților, la cum, la cât au să ne apere, vei fi în stare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decisă sau nu să fug cu Titi, se cădea însă, într-o asemenea situație, să văd ce are să-mi propună. Altfel lucrurile ar fi greu de rezolvat sans tambour, ni trompette, deși, după firea mea, s’arrêter à mi-chemin îmi displace profund. La toate acestea mă gândeam când l am văzut pe Titi, înainte ca el să mă vadă. Cobora încet treptele, cu ochii la blestematul de motan Pițurcă, pe care îl auzisem mai demult că fluieră ca să ademenească păsări. Destinsă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mâna umedă duce spre frunte batista ghemuită, în tâmple zvâcnesc ciocanele sângelui, în timp ce cu pași mari, șovăitori, își conduce spre ușă musafirul, cum s-a putut o asemenea eroare - a Sophiei, a lui, a amândurora ? Tocmai omul acesta, care le displăcuse din prima clipă când l-au văzut ! Și chiar în niciun fel nu se mai poate întoarce totul la loc, în acel moment când, văzându-l, amândurora le-a displăcut ? Să întorci totul în acel loc și apoi să urmărești
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sophiei, a lui, a amândurora ? Tocmai omul acesta, care le displăcuse din prima clipă când l-au văzut ! Și chiar în niciun fel nu se mai poate întoarce totul la loc, în acel moment când, văzându-l, amândurora le-a displăcut ? Să întorci totul în acel loc și apoi să urmărești atent unde, cum s-a insinuat eroarea, musafirul își ia surâzând bastonul și pălăria, ce rău îi pare că, plecând astfel, adaugă la toate o ultimă impolitețe : să plece fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liniștesc !) iarăși absurde și exagerate, totuși este de mirare cum am putut fi atât de neglijent încât să nu iau în seamă ceea ce în fiecare clipă simțeam : că nu avem nimic în comun și că aproape totul la el îmi displace... Peste o jumătate de oră, doamna și domnul Mironescu vor primi în hall musafirii. Dineul se va da mai devreme ca de obicei, iar Profesorul va avea meniul lui auster, separat și frugal : câteva aperitive numai, friptură rece, linzertorte. În
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domnișoară la promenadă, neînsoțită ! Și încă pe bicicletă ! Nu s-a răsturnat lumea chiar cu capul în jos, oricât am fi toți oameni cu concepții moderne ! Astfel că i-am anunțat pedeapsa : două zile claustrată în odaia ei, ceea ce îi displace cât se poate, nefiind pregătită sufletește pentru a suporta singurătatea. Pe seară, vizita d-lui Ioachim, fostul meu student, om timid și devotat, lăsat deocamdată încă la vatră din cauza periculoasei sale miopii. Lucrează la Crucea Roșie, cu Marghiloman (eu l-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vehement... Mihai ocolește discuția. Acceptă fără entuziasm să vadă cum funcționează linia tehnologică echipată cu benzile fabricate de el. În vacarmul secției, parcă își mai revine. Deși pare bine dispus, sufletul lui e mereu cernit. Își dă seama că-i displace orașul. Iar dacă directorul nu-și va face timp înainte de prînz să poarte discuția pentru care a fost chemat, va trebui să rămînă pînă mîine, să ia avionul de dimineață spre București. E prea obosit să mai călătorească o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de braț pe tînăra blondă, care a așteptat plină de emoție să fie băgată din nou în seamă. În mașină, Mihai stă singur pe bancheta din spate, atent la comportarea celor două femei așezate alături: nici un gest care să-i displacă. Se discută despre concert, despre marea pianistă ostracizată atîta vreme, "mămica îmi vorbea de multe ori de ea, dar numai în șoaptă; nici nu știu dacă venise de la Canal, sau fusese luată a doua oară. Mult timp s-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
adevăr sincer atunci cînd credea că polițiștii sînt niște gîngănii cu care uneori rentează să fii sincer. — Bun, atunci am să termin. — Te rog. Bud Își scoase carnețelul. — Ai spus că Gilette a fost peștele lui Lynn Bracken. Corect? — Îmi displace cuvîntul „pește“, dar răspunsul este da. — Bun. Au fost și alte fete de-ale tale codoșite, fie pe stradă, fie telefonic? — Nu. Toate fetele mele sînt fie fotomodele, fie tinere pe care le-am salvat de marile deziluzii ale Hollywoodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
eticul în genere nu trebuie să ajungă la virtuozitate, ci doar la consistența lăuntrică a ceea ce faci. Îmi place teribil vorba lui Kant că eticul e acea comportare care trebuie săvârșită în singurătate ca și cum ar fi săvârșită în comunitate. Îmi displace comportamentul care vrea să se instituie ca "etică pentru alții". De altminteri, nu văd cum eticul ar putea să nu revină condiției creatoare autentice. Iar când se întîmplă să nu-i revină, această carență trebuie întîmpinată cu milă, și nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să o facă, când eram copil. Mama, care avea un potențial afectiv enorm și căreia îi tremura vocea când se emoționa, a făcut-o câtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea, manifestată destul de devreme, în fața oricărei efuziuni. Îmi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoții prin lacrimi; plânsul îmi provoca un amestec de spaimă și iritare, mă și stingherea nespus, pentru că nu știam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri și mă apăram de el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
treaba Lisei să îi dea lecții. Șansele ca Lisa să se împrietenească cu o persoană atât de comună ca Ashling erau minime. Dar, pentru că o prinsese plângând în baie și o tratase ca și cum ar avea nevoie de tandrețe, Lisa o displăcea profund. O displăcea și pe Mercedes, dar din motive total diferite. Mercedes, tăcută și autosuficientă, o neliniștea. Când Ashling închisese telefonul după ce își făcuse programare la epilat, Lisa făcuse întregul birou să râdă, spunând: — Acum e rândul tău să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îi dea lecții. Șansele ca Lisa să se împrietenească cu o persoană atât de comună ca Ashling erau minime. Dar, pentru că o prinsese plângând în baie și o tratase ca și cum ar avea nevoie de tandrețe, Lisa o displăcea profund. O displăcea și pe Mercedes, dar din motive total diferite. Mercedes, tăcută și autosuficientă, o neliniștea. Când Ashling închisese telefonul după ce își făcuse programare la epilat, Lisa făcuse întregul birou să râdă, spunând: — Acum e rândul tău să faci o programare, Mercedes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]