1,246 matches
-
dat din cap jalnic. —Ai dreptate probabil. Și dacă printr-un miracol nemaivăzut, tu și Ed sunteți încă împreună când apare revista, atunci... Făcu un gest vag cu mâinile. Atunci ce? Ce-o să facem? Lisa avu un zâmbet vesel, nebun, disprețuitor înainte de a-mi spune la revedere. —Ceva. O să facem ceva. Atunci stau liniștită. Ușa se închise înainte să-mi amintesc că nu-i spusesem de Kieran și de Tally. O să-i spun mâine. După ce vorbesc cu Kieran. Capitolul 8tc "Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
autoindusă, dar el o ținea pe a lui. Se tot scuza pentru întâmplarea cu Tally. Dar tu luaseși deja hotărârea să fii calmă și iertătoare, am raționat eu. Deci nu se poate să fi fost atât de grav. Lisa pufni disprețuitor. — Așa aș fi zis și eu. Dar pentru că era atât de uimit de cât de calmă și iertătoare eram, s-a hotărât să-mi spună și despre cealaltă aventură. —Ce altă aventură? am întrebat șocată. Încă mi-era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Fata tinichigiului, întâlnindu-mă odată, îmi spuse că mezina lui madam Fișic s-a obicinuit să vină numai cu trăsura acasă. - E sănătoasă? am întrebat-o indiferent și fata cu pliscul lustruit mi-a întors spatele, după ce m-a sfredelit disprețuitoare, cu ochi de bufniță. Ziua în care am revăzut-o pe Laura, după multe săptămâni, o însemn acum, ca să mi-o păstrez albă și ferită de umbre. Soarele să n-o părăsească și norii să n-o întunece, căci albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din durerile iubirii noastre să conceapă chipul lui Eros. Când intrai în atelier, doi oameni, vii amândoi, scăpărau din ochi mânie și durere: pictorul și chipul proaspăt zugrăvit al trupului cu pielea arămie. - Eros cheamă, îmi zise Egon, măsurându-mă disprețuitor, cu mâna întinsă, arătându-mi astfel pe pânza șevaletului, frumusețea, tinerețea și iubirea, încremenite, pentru mulți ani înaintea uitării. Prin ușa clopotniței, care nu se închidea niciodată din pricina balamalelor mâncate de rugină, coborâsem câte două trepte, scara putredă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca foița, pe trupul gol. Când face „rondul” zăbovește după împrejurări, zece, douăzeci de minute la fiecare cameră. Rândul meu vine la miezul nopții. Intră în vârful picioarelor, zice „pardong” dacă sunt cu vreo femeie, și se retrage mândră și disprețuitoare. - Doresc să fiu lăsat să dorm, o întrerup morocănos, închizându-mi ochii rușinat ca un seminarist bubos de cumințenie. Mă feresc pe cât pot ca să o jignesc, cu toate că sunt singurul pensionar care nu vrea să priceapă ce dorește doamna Pipersberg. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
seama, cât îi suflu duh în chip. Crede că-mi lipsește o doagă, în timp ce eu sunt de părere că nebune sunt scroafele care, după porcărie, îmi sărută mâna cu recunoștință. „Ce fel de iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu-se, că mereu mă vede că țâșnesc din dușumele, între ea și omul ei. Că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de ce ar prânzi singură Într-un restaurant public? — În țara asta există o specie nouă de femei respectabile dar emancipate, care emit pretenții la unele din prerogativele tradiționale ale bărbaților. Îndrăznesc să afirm că e una dintre ele. Maupassant pufni disprețuitor. — Eu vreau o femeie, mormăi el. Nu una emancipată, doar o femeie obișnuită, atâta timp cât are un chip plăcut și un popou frumos. De când am venit la Londra am postit. Henry fu mulțumit când Îl scoase din restaurant fără să creeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din statele baltice, fusese adus „acasă în Reich“ în urma pactului dintre Hitler și Stalin. Dar ce știam eu atunci, în prostia anilor mei tineri, despre urmările care nici astăzi nu s-au stins încă ale pactului Hitler-Stalin? Nimic, în afară de clasificarea disprețuitoare de „german luat ca pradă“, nu îmi era cunoscut. La scurt timp după începutul războiului, lucru știut de toată lumea, așadar și de mine, în hinterlandul orașului meu natal, începând cu întreg teritoriul Kașubiei și până în Câmpia Tuchel, familiile de țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Palestina!“. După care iar râdeam la unison de americanii care nouă ni se păreau ciudați, chiar comici, mai ales acel education officer care-și dădea toată silința, neajutorat, pe care-l făceam să se simtă încurcat cu întrebări despre tratamentul disprețuitor la care auzeam cu urechile noastre cum erau supuși nigger-ii. De îndată ce ne săturam de cearta noastră, se trecea la curvăsăreală verbală, vorbeam despre femei, acele imagini închipuite și de neatins. Dar nu numai noi, POW-ii, și copiii supraviețuitori ai părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un copil. Cleștele continuă să zgârie panoul. — Ar trebui să facem noi treaba asta, zise Ted. — Folosiți aspirația, indică Barnes. Se Întinse și celălalt braț, care avea atașată o ventuză de cauciuc. — Aha, iată și mâna dreaptă a instalatorului, comentă disprețuitor Ted. Ventuza se lipi de panou, se aplatiză și apoi, cu un „clic“, panoul se deschise. — În sfârșit! — Nu văd... Imaginea din interiorul panoului era neclară, nefocalizată. Se puteau distinge o serie de protuberanțe metalice rotunde, roșii, galbene și albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mă asculți. Cu Harry e o problemă. Sunt atent la tot ce spui, Beth. — Și? — Nu am fost de față la acest episod, deci nu pot să știu adevărul. Ce pot spune acum e că Harry a rămas același - arogant, disprețuitor și foarte, foarte inteligent. — Și nu crezi că s-a scrântit? — Nu mai mult decât oricare dintre noi. — Dumnezeule! Ce trebuie să fac ca să te conving? Am avut o Întreagă discuție cu acest om și acum nu mai recunoaște. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nenorociți ce mi-au strangulat trupul. Uitarea ar fi vrut să mă închidă-n zidurile unei cetăți milenare, dar foamea de cuvinte mă supraveghea cu atâta interes încât nu mai aveam nici o putere de-a încerca să evadez din acea disprețuitoare întâmplare. Frica a venit și m-a certat cu atâta putere încât m-am întors cu spatele pentru a plânge într-ascuns acea viață a ruinei. Am alungat moartea din acel leșin periculor al aerului. Mă sprijineam de marginea sângelui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întregi de funcționari palizi, cu coșuri și costume ieftine dădeau buzna peste noi. Toți aveau ochii mari și erau nerăbdători să vadă staruri și să se îmbete, în orice ordine vreți voi. Tradiția noastră, a chelnerițelor, era să stăm rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu am crezut asta despre James. Am crezut că puteam să fac orice prostii voiam eu fiindcă de fiecare dată el avea să-mi zâmbească tolerant. Îl amuzam. Nu, nu-l amuzam. Treaba asta sună puțin de sus și cam disprețuitor. Cu siguranță îl distram. James chiar mă credea extraordinară. Pe de altă parte, eu mă simțeam foarte în siguranță și protejată de James. Tocmai faptul că știam că pot să mă dau în spectacol și că James tot avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el glacial. —Păi, m-am gândit că s-ar putea să fii... am spus venindu-mi să mor de rușine. Și cam ce crezi tu că făceam când te-am întrebat dacă ne mai putem întâlni? a continuat el aproape disprețuitor. Deci? a insistat el când a văzut că nu spuneam nimic. Ori crezi că sunt un mare prost, ori un mare cinic. Și nu sunt sigur care din variante mă jignește mai tare. Eu tot n-am spus nimic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea, cu ochii holbați pe obrazul alb ca varul. Apoi a recuperat din spațiul dintre pat și zid o revistă numită Crime adevărate sau ceva similar. —Tu înveți pe bune vreodată? am întrebat-o curioasă. —Nuuuuuuu, mi-a răspuns ea disprețuitoare. —Ce-o să faci dacă pici la examene? am chestionat-o așezându-mă pe pat. —Ia dă-mi-o, a spus Helen luându-mi-o pe Kate din brațe. N-o să pic, a continuat ea. De unde știi? —Știu eu, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine și de Adam? — Și stați să vedeți! a continuat Helen încântată. Adam are un copil. M-am holbat la ea. Vorbea serios? Ce fel de copil? am reușit să întreb. Un copil copil, o fetiță, mi-a răspuns Helen disprețuitoare. La ce te așteptai? Să aibă un pui de girafă? Dumnezeule, uneori îmi fac griji din cauza ta! Mie mi se învârtea capul. Ce însemna asta? Când se întâmplaseră toate astea? De ce nu-mi spusese Adam? Dar e un nou-născut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
probabil burdușite de reviste porno. Toți beau bere, se întreceau care să-i strângă mâna celuilalat mai ferm, emanau „cumsecădenie“ și bonomie, organizau concursuri ca să decidă cine râdea cel mai zgomotos și cine era în stare să emită cea mai disprețuitoare remarcă la adresa soțiilor sau cea mai vulgară remarcă la adresa oricărei femei de la conferința la care tocmai fuseseră sau la care se duceau. „N-aș arunca-o din pat nici dacă s-ar băși“ și „Nuuu, are țâțele mult prea mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tocmai ar fi descoperit cea mai inovatoare idee de pe pământ. Prin comparație, Arhimede făcând țuști din baie, îmbrăcat numai cu o bucată de piele de animal, ar fi părut reținut și rezervat. M-am uitat la James cu o milă disprețuitoare. — Sigur că pe viitor n-o să mă mai intimidezi, i-am spus, fiindcă n-o să mai ai ocazia. — Nu vorbești serios, a zis el. O să te răzgândești. —Ba n-am să mă răzgândesc, l-am anunțat cu un râs scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sfidare pentru că vrea să rămînă disponibil pentru ceva care va veni și care Încă nu există. În afară de asta, are un defect de vedere, ochiul stîng pare de sticlă, o sticlă secretă, privindu-l cu atenție veți observa că nu rîde disprețuitor, ci nu vede.” (Antonioni, revizuit) „Antonioni spune un singur lucru: În epoca În care fabricarea artificialului și a nevăzutului a fost perfecționată la fel de bine ca bomba de ultimă oră, nu s-a inventat nimic mai bun decît fotografia pe computer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încet. Intrară patru bărbați cu puștile În mînă. Șoapte. „E mort de-a binelea.“ „Să fim foaaaarte atenți.“ „Țărănoi nenorocit!“ O privire rapidă prin cadrul ușii - Mal Lunceford nu se număra printre ei -, apoi pași. Șuturi În coaste, gîfÎieli, pufnituri disprețuitoare. Un vîrf de pantof vîrÎt sub el. O voce rosti: — Grăsan labagiu. Smuci piciorul individului, care se Împiedică și căzu pe spate. Meeks se roti fulgerător și trase de la mică distanță, nimerindu-i pe toți. Patru bărbați doborîți. Apoi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
voință, îl împiedică s-o recunoască și s-o definească. Însă în jur toate curg la fel, nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească, din care se nasc valuri-valuri hățișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și ascundă bucuria, nu se sinchisi, deși primul lucru pe care i l-a spus când el a telefonat peste câteva seri, a fost: — Am văzut ce ați declarat în ziar. Foarte amabil din partea dumneavoastră. — A, chestia aia! spuse Roddy disprețuitor. N-aș pune prea mult preț pe așa ceva. S-au interesat câteva persoane de dumneavoastră, după ce a apărut articolul, dar e încă devreme pentru a ne da seama de efecte. Inima lui Phoebe bătea nebunește. S-a interesat cineva? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ținură respirația. Ți s-a părut, spuse Roddy, după circa un minut. — Mie nu mi se pare nimic, răspunse Hilary indignată. Dar încordarea slăbi. — Frica poate juca feste stranii, spuse fratele ei. — Ascultă, mie nu mi-a frică. Roddy râse disprețuitor. — Faci pe tine de frică, fato! — Nu știu ce te face să crezi asta. După atâția ani te citesc ca pe o carte. Se vede că ești speriată. Ai început să te joci cu strugurii. Cu strugurii? Despre ce vorbeși? — Ai început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deci, faimoasă! Poate că de aceea nici nu se prezentase - presupunea că o s-o recunosc. Dar, nimic. Sincer vorbind, nu știu. E cumva faimoasă? Privirea fixă pe care am primit-o drept răspuns a fost În parte incredulă, În parte disprețuitoare. — Mda, a zis Emily plină de ifose, cu ochii Îngustați, și acel „mda“ suna de parcă ar fi spus: Că tâmpită mai ești. E Jessica Duchamps. După care a așteptat. Am așteptat și eu. Nimic. — Știi cine e, nu? Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]