1,549 matches
-
din cameră. Când m-am dus la el să-i cer să-mi împrumute cheile de la mașină, tata se uita la televizor, la o partidă de golf. Cred că l-am cam speriat atunci când, în sfârșit, am reușit să-i distrag atenția de la tipii îmbrăcați cu pantaloni stil Ursul Rupert. —Arăți foarte sofisticată, mi-a zis el surprins. Unde te duci? — În oraș, să mă văd cu Laura, i-am spus. —Ai grija să nu vandalizeze careva nenorocita aia de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
alunecat către Adam și dintr-odată m-am simțit fericită. Foarte fericită. Mi se învârtea capul pe umeri. Tot felul de chestii neobișnuite îmi treceau prin minte. Un mare batalion de gânduri mărșăluia hotărât către zona Enervării, dar a fost distras de la calea cea dreaptă și a luat-o pe un drum greșit, așa că, spre surpriza lui, s-a trezit la o cu totul altă destinație: Mulțumirea Visătoare. Ceea ce vă asigur că a stârnit o avalanșă de confuzie și consternare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mă simt. —De mai multe ori, a recunoscut mama cu o figură foarte spășită. Ieri dimineață. Ieri după-amiază când dormeai. Aseară când ai fost plecată. De ce nu mi-ai spus? — Am considerat că nu aveai nevoie să-ți fie distrasă atenția în timp ce-ți limpezeai problemele cu James, mi-a răspuns ea cu umilință. Ar fi trebuit să mă lași pe mine să decid, i-am zis eu supărată. O idee mi-a fulgerat prin minte. Nu i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acolo. Evident că nu era deloc frumos. Cu siguranță, gândurile vecine aveau să depună reclamații. Dar nu aveam de ales. Încercam să-mi limpezesc, într-un fel sau altul, problema căsniciei și nu aveam nevoie de nimic care să-mi distragă atenția. În sfârșit, mama a găsit cheile de la mașină. Kate, eu și mama ne-am îngrămădit înăuntru și am plecat spre aeroport. N-am vorbit deloc. Îmi dădeam seama că pe mama o mânca limba să mă-ntrebe ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fel, a fost un dar ceresc. Chiar dacă înainte de urcarea în metrou n-aș fi avut gânduri ucigașe, existau șanse reale ca la coborâre să fiu plină de astfel de intenții. Un pasager a fost așa de amabil și mi-a distras atenția de la viitoarea confruntare cu James lipindu-și de mine penisul în erecție de fiecare dată când metroul lua câte-un cot. Pe la opt fără zece am ajuns la stația mea. Capitolul treizeci și patrutc "Capitolul treizeci și patru" Când am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Hannah nu voia să discute cu mine. Ce oribil! am șoptit. — Da, a fost. Timp de un an de zile, n-am mai știut nimic, a zis Adam. A fost un coșmar. Nu aveam nici o putere. Atenția mi-a fost distrasă de la situația amărâtă a lui Adam din cauza sunetului de pași bocănind în sus pe scări. După care Helen a dat buzna în cameră. S-a uitat de la mine la Adam și apoi de la Adam înapoi la mine. — Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi Usul, așa cum ne așteptam. Sayyadina este de-acum Încolo mama. Ca șef al fremenilor, Cooper Își chestionează adjunctul, privind În nisip: „E sigur că vine un vierme ?” Ăla e sigur. Atunci Usul zice că știe el cum să-i distragă atenția, și Înfige o țeavă cu bec În dună. Viermele vine, chirăie ca orice vierme, și pleacă cu atenția distrasă. Chani e fiica lui Liet. Acum Shai-hulud trebuie să hotărască dacă Jessica va deveni Cucernica Maică. Pentru o clipă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și picioare. Jack se uită mai bine. Îl dureau ochii. Roșul din poze era de fapt cerneală; fotografiile erau prelucrate - trucaje cu membre tăiate, sînge de cerneală curgînd În mici vîrtejuri artistice. Jack Încercă să identifice persoanele. Perfecțiunea obscenității Îi distrăgea atenția. Nuduri sîngerînd cerneală și nici o figură cunoscută de el pînă la ultima pagină: Christine Bergeron și-o trăgea cu băiatul ei, amîndoi În picioare, pe niște patine plantate pe o podea zgîriată, din lemn de esență tare. CAPITOLUL 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se mai apropie de zona cu baruri pentru poponari. Jack Înhăță un hamburger și se uită pe cazierul lui Inge. Nu era menționat nici un asociat cunoscut. Își studie dosarul personal cu poze deocheate, concentrîndu-se greu, căci contradicțiile din fotografii Îi distrăgeau mereau atenția. Tipele prinse În poze erau atrăgătoare, dar fundalul era de tot rahatul. Costume frumoase, care te făceau să te uiți de două ori la dezgustătoarele activități homo. Instantanee artistice cu orgii. SÎnge ilistrat cu cerneală roșie, trupuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
curajul necesar să-i ceară omului o slujbă. Știrea despre puștile găsite nu o Înveseli, deși asta Însemna că nu mai era nevoie de mărturia ei. Probele, rănile ei exterioare, se vindecaseră. Nu mai exista nici o durere fizică să o distragă. Nimic nu o Împiedica să simtă mereu cele Întîmplate. Sună telefonul și Ed Îl Înhăță. Încă un clic: Inez ridicase receptorul din dormitor. — Alo? — Ed? Russ Millard la telefon. — Ce mai faceți, domnule căpitan? — Fiule, cei cu grad mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
deocamdată aș dori să te gîndești la următorul lucru: cazul Nite Owl te-a adus unde ești acum și o rezolvare rapidă a lui te va menține acolo sus. Anchetarea unor omucideri colaterale, oricît de convingătoare ar fi, te va distrage de la obiectivul tău principal și, În consecință, ți-ar putea distruge cariera. Te rog să ții cont de asta. Ed strînse mîinile tatălui său. — Dreptate absolută. Îți amintești? CAPITOLUL 55 Ambele scene ale crimei erau sigilate - și tipografia, și apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înăuntru. Mickey Cohen, Într-un halat și cu o tichie evreiască. — Ultimul apel pentru aducătorii de suferință! Intrați sau nu? Cei trei intrară. Cohen Închise ușa și arătă spre un mic sicriu aurit. — Răposatul meu moștenitor canin, Mickey Cohen jr. Distrageți-mă de la adevărata mea durere, nenorociți de polițai goimi. Slujba se ține azi la Moun Sinai. L-am mituit pe rabin să-i facă iubitului meu o Înmormîntare ca de om. Netrebnicii ăia de la pompe funebre cred că Îngroapă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dacă încerci să mergi cu mai mult de șaizeci. În fond, ar fi bine să ajungem acolo cu mașina întreagă. Dar dă-i drumul, cred că bicicleta din spatele nostru vrea să ne depășească. — Uite, Michael, vaci! spuse mama ca să le distragă atenția. — Unde? — Pe câmp. Băiatul a mai văzut vaci, spuse bunicul. Lasă-l în pace. N-aude nimeni un zornăit? Nimeni nu auzea nici un zornăit. — Aud clar un zornăit. Parcă ar fi un șurub, o piesă care se desprinde. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vadă. Pe bună dreptate, bănuiesc. Era maniaco-depresiv și convertit la protestantism. Nu prea știam cum să reacționez. O bucată mare de carne de vită acoperită cu sos de stridie mi-a căzut dintre bețișoare și mi-a aterizat pe cămașă, distrăgându-ne pe moment atenția. Apoi am spus: Desigur, nu te cunosc foarte bine, dar nu prea pare genul tău. — Așa e: nu mă cunoști foarte bine. Ba da, era exact genul meu. Vezi tu, din păcate, eu sunt unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mele firave. Aproape că pot să merg. Unde stăm de vorbă? — Oriunde. — Sunt desigur pe aici câteva localuri unde se adună domnii cu aceleași orientare ca mine. Dar poate că acum nu e momentul. În fond, nu vrem să fim distrași. Intimtatea este de maximă importanță. Am o mașină parcată la câteva străzi mai încolo, dacă nu cumva băieții în albastru nu mi-au ridicat-o. Nu sunt un mare admirator al poliției, suntem în conflict de mulți ani: este unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dormitorului în urma lui, cu un oftat încet de ușurare și se grăbi să revină la parter. Dar era mai complicat decât își închipuise. Etajul casei era un labirint de coridoare, pe care Michael - își dădea seama acum - fusese atât de distras de profețiile majordomului, încât nu observase diversele răsuciri și cotituri. După ce merse câteva minute dintr-o parte într-alta prin pasajele întunecate acoperite cu covoare subțiri, neliniștea începu să se transforme în ceva asemănător cu panica. Avea totodată senzația - știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jumăăăătaaate. Ai priceput? Clic. Închisese telefonul. M‑am uitat la ceas. 6:05 p.m. Ei da, asta era o problemă. — Vrea să fiu acolo peste douăzeci și cinci de minute, m‑am adresat eu nimănui anume. Lily părea ușurată că ceva Îmi distrăgea atenția de la discuție. — Atunci, hai să te pregătesc de plecare, OK? — Eram În toiul unei conversații și discutam despre ceva important. Ce voiai să spui mai Înainte? Cuvintele erau cele potrivite, dar ne era clar amândurora că gândurile mele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de-o coastă ruptă. Căută În geantă și scoase bandajele și Începu, cît putu de repede, s-o o lege pe bătrînă. — Totul din cauza ei, știi... Începu iar femeia. — Ajută-mă la asta, dacă poți! țipă Kay pentru a-i distrage atenția. În tot acest timp, Mickey Îl examina pe bărbat. La Început, lui Kay i se păruse că are fața Înnegrită; Își imaginase că era acoperită cu pămînt sau funingine. Dar În momentul În care Își Îndreptase lanterna asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se ridică spre avion, În tăcere, aparent - pentru că, deși auzea și simțea bubuiturile mitralierelor, era dificil să asociezi zgomotul cu șirul de străfulgerări luminoase sau cu fuioarele de fum care apăreau cînd luminile erau stinse. Curînd, Însă, atenția Îi fu distrasă de un șrapnel care căzuse. Atinsese acoperișul și capota dubiței, producînd o serie de zăngănituri, de parcă bombardierele aduseseră niște sertare cu tacîmuri și acum le goleau. Apoi se auzi o izbitură și mai mare, apoi alta, iar drumul din fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la Parkhurst. Hammond fluieră. — Isuse! exclamă Giggs. Mai mult decît primești pentru omor, nu-i așa? Și cum era aici pe vremuri? Cum erau oamenii, domnule Mundy? Semănau cu niște băieți Într-o clasă, se gîndi Duncan, care Încercau să distragă atenția profesorului punîndu-i Întrebări despre cum era la Ypres, iar domnul Mundy era prea blînd ca să-i lase și să plece. Probabil că prefera să vorbească mai curînd cu Hammond decît cu Fraser. Își schimbă postura și stătu mai relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vă acorda un avans. O persoană din departamentul nostru trebuie să evalueze stricăciunile vechii locuințe și să facă un raport. O să Încerc să-i trimit la locul respectiv cît pot de repede, dar cu raidurile astea noi... Femeia se uita distrasă la hîrtiile pe care le ținea În mînă. — Mă simt ca un lucru de nimic, repetă ea, trecîndu-și mîna peste ochi. Ca un lucru de nimic. Helen o privi o secundă, apoi luă formularul și completă datele femeii, datîndu-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mama la Încercare În permanență s-au potrivit perfect și șefului meu. În loc să-l tratez ca pe superiorul meu, am Început să mă comport cu el ca și cu un băiețel năbădăios. De câte ori se pregătea să facă pe obraznicul, Îi distrăgeam atenția. Dacă voiam să-l conving să facă ceva, făceam În așa fel Încât să i se pară că a fost ideea lui. Revenind, Rod Îmi spune că, Începând de azi, Fundația Salinger devine responsabilitatea mea. Fundația are sediul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai aștept. Nu o să-mi ia mult. Douăzeci de minute, poate patruzeci cel mult. Nici n-o să simtă că am plecat. În birou e liniște, cu excepția oftaturilor și opintelilor mașinilor care fac dragoste Între ele În semiobscuritate. Fără să fiu distrasă de nimic, dau randament mare; cifrele se adună sub degetele mele, o armată de furnici care mărșăluiesc În coloane. Trimit raportul trimestrial, sting ecranul și mă furișez afară din clădire. Afară, centrul e scăldat de o lumină din zori apocaliptică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
O cheamă Elizabeth Quick. Nu, serios. Soră cu Hannah Haste 1 și Isabel Imperative, probabil. „Liz Quick a devenit un fel de femeie de afiș pentru mamele cu serviciu“, scrie În articol, „dar părerile contrare spun că maternitatea o va distrage de la muncă“. Simt cum mi se Încrețește pielea pe tot corpul. Oare oamenii ca doamna Quick au idee că efortul lor vitejesc de a se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat poate fi folosit Împotriva altor femei? Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu așa te porți cu un copil, Kathy. Nu-l pui să mintă pentru tine. Și a lăsat-o baltă pe mama când nu i-a mai mers cum voia. Nu. — Nu? Și cine s-a dus jos să-i distragă atenția când se Încăieraseră ca nebunii? O fetiță pe nume Katharine. Ei, Începi să-ți amintești? —Jules, cum se chemau acadelele alea cu numere de o sută și o mie pe ele? Nu schimba subiectul, ce naiba. —Mai ții minte? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]