6,052 matches
-
deduci? — Nimic. Avea treizeci și doi de ani cînd s-a mutat la Nisa, unde era la fel de singură ca aici. În general, singurătatea Începe mai tîrziu. — Există dureri sufletești... — Știu, dar chipul ei arăta cu totul altfel. — Există și căsnicii distruse... Optzeci și cinci la sută dintre femei se recăsătoresc. — Și bărbații? El Îi zîmbi și răspunse, fără ca ea să știe dacă era sau nu o glumă: — Sută la sută! La Nisa, găseai o populație care venea și pleca, sucursale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
un bilet doamnei Pélardeau. Dacă nu știe nimic. — Nu. Ce să-i scriu? — Nu știu. Că veți fi reținut mai mult decât ați crezut... Omul se Îndreptă spre recepționer. — Ai o foaie de hârtie, Marcel? Era mai mult trist decât distrus sau speriat. Scrise cu pixul de la recepție câteva cuvinte și refuză plicul Întins de recepționer. — Mai așteaptă câteva minute Înainte să duci sus biletul. — Bine, domnule Pélardeau. Omul ar fi dorit să mai spună ceva, căută cuvintele, nu găsi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
descoperit că este, sau cel puțin familia lui este destul de bogată, chiar și pentru gusturile tale de nouveau riche. Dar tu nu te poți abține de la a judeca superficial, și n-ai să ajungi să vezi dincolo de Fiatul lui Panda distrus. Dar să ne întoarcem la dormitorul lui Ben. În cotloanele de lângă pat și-a pus niște rafturi de pin și le-a dat cu baiț ca să îndepărteze patina portocalie care arată așa de ieftin. Le-a șlefuit chiar el, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și culturilor de plante textile și uleioase; creșterea vitelor și fabricarea untului și a brânzeturilor pot crește enorm veniturile"2176, în timp ce, "creșterea cailor ar fi o resursă foarte importantă pentru populație"2177. În încheierea articolului se aprecia că "pădurile aproape distruse trebuie regenerate în mod sistematic, ca să nu mai sufere populația lipsa combustibilului și a lemnului de lucru"2178. La 15 ianuarie 1898 publicația Istrul avea pe prima pagină un articol dedicat necesității construirii unei linii de cale ferată ce urma
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mai fost distrusă deja de vreo două-trei ori. Nu vrei să mă mai distrugi și tu o dată, nu? Mi-ar plăcea să te distrug În pat de câteva ori. — Asta da. Asta-i distrugerea bună. Am fost făcute să fim distruse așa. Mâine o să vină avionul. — De unde știi? — Sunt convinsă. Trebuie neapărat să vină. Băieții au pregătit lemnele și iarba pentru focuri. M-am dus azi să mă mai uit. Are loc destul ca să aterizeze, și locurile pentru foc sunt pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cât. — Ce companie comandă? — A doua. El e comandantul batalionului. — Bine, spuse Nick. Era ușurat să afle că Para era bine. Hai să mergem la batalion. De când ieșise Nick din oraș, trei șrapnele explodaseră sus, spre dreapta, deasupra unei case distruse, și de atunci bombardamentul Încetase. Dar ofițerul ăsta arăta ca și cum ar fi fost bombardat. Atât era de Încordat și vocea nu-i suna deloc firesc. Nick era agitat din cauza pistolului. — Bagă ăla la loc. E ditamai râul Între tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu atenție! Se spune că, demult, tare demult, când pământul acesta al nostru avea parte de-o mare urgie, au venit și aici, în sat, hoardele năvălitorilor, care au adus cu ele numai jale, nenorocire și lacrimi: ogrăzi și acareturi distruse, animale luate cu forța, bătrâni și femei umiliți sau chiar omorâți, tineri și copii - fete și băieți - luați în robie și duși hăt! La capătul pământului. Bărbații satului unde erau, bunică? De ce nu-l apărau? întreabă Sorin. Erau plecați la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Hârșova „Un monument istoric, unic în peisajul turistic din Dobrogea și România, este cetatea de la Hârșova. Particularitatea acesteia constă în faptul că se păstrează încă destul de bine, iar săpăturile arheologice au arătat că unele ziduri, care par la suprafață aproape distruse, stau în pământ până la adâncimea de 4 metri. Cel mai bine se conservă zidul instalației portuare, aflat la sud, spre Dunăre. Pe o lungime de aproape 40m, acesta se află ancorat între două stânci, fasonate din vechime, în formă de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să fie un om nemaipomenit. Cel mai mult îmi plăcea la Aum faptul că toate cărțile porneau de la ideea explicită că lumea era rea. Eram fericit să citesc asta. Mereu am considerat că lumea este nedreaptă și că ar trebui distrusă, iar aici cărțile erau date pe față. În loc să distrugă lumea, Asahara Shōkō spune: Dacă cineva se antrenează și este eliberat, acela poate schimba lumea.» M-am simțit tulburat când am citit asta. Mă decisesem: «Vreau să fiu discipolul acestui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
descos, fără ca să aibă vreo bănuială. Îi pricinuiam neliniști, imaginam evenimente, puteam să-l fac să creadă orice. Aveam imense bucurii ca să-l chinui, dar cine va ști febrilitatea mea bolnavă producîndu-mi astfel de satisfacții? Eu rămâneam pe multă vreme distrus, în timp ce el se refăcea imediat, fie că - om sănătos - nu-l puteau multă vreme covârși tristețile, fie că tu, cu care se întîlnea curând, aveai să-l consolezi prin vorbe sau prin corpul ce-l îmbăta ca un vin. Discuțiile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîmplat această moarte. De altfel, nu aveam nici un drept, și ceea ce mi se spusese fusese un dar gratuit și o onoare ce mi se făcea, de care trebuia să fiu recunoscător, căci reconstituiam în parte încrederea în mine, așa de distrusă, deoarece mi se preferase un altul. Și apoi, era inutil să cer amănunte, căci aveam să mă despart definitiv de Ioana și să încerc să mă vindec spunîndu-mi:" A fost amanta lui, deci s-a petrecut între ei tot ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dar la protestările ei, un eveniment fără importanță de felul acesta devenea singura mea sursă de fericire, renunțând la el mi s-ar fi părut că fac o lașitate, cu toate că după ce-mi îndeplineam pretenția și o găseam pe Ioana distrusă, voiam să o împac cu orice preț și, fără să mai socotesc că ce făceam acum era tot o lașitate, mă învinovățeam singur, puneam cât mai multă convingere ca să-i găsesc ei dreptate. Spiritul ei de dominație era ceva de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îi zâmbi învingătorului, bătându-l pe umăr: — Frumoasă luptă! spuse cu un surâs. Nu mă așteptam la mai puțin de la un ofițer al gărzii lui Etius! — Și dacă lucrurile s-ar fi petrecut altfel? replică romanul, aruncând pe jos scutul distrus. Gundovek râse. — încă îmi amintesc cu ce măiestrie mânuiai bastonul de antrenament, pe când erai copil. Și pe urmă, nu se puteau petrece altfel, fiindcă dreptatea era de partea ta. — Aveai poate nevoie de acest duel ca să fii sigur! răspunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
picioarele calului său. — Se pare că scârba asta de om știe încotro au fugit! exclamă unul dintre ei. înfrânându-și calul, Balamber îl cercetă preț de o clipă pa om: purta pe el o rasă murdară dintr-o țesătură roasă, distrusă și desfăcută în câteva locuri. Era slab peste măsură, însă brațele sale păreau străbătute de un nebănuit șuvoi de energie. într-un contrast evident cu capul ras complet, barba îi era neagră, lungă și cârlionțată; ochii mari și întunecați, înfrigurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă să fie eliberată. Aproape terminase, oricum, când ușa pe jumătate distrusă fu deschisă și, cu izbitură zdravănă, un războinic robust îl împinse înăuntru pe prizonierul roman. Râsetele se stinseră puțin câte puțin, în timp ce Sebastianus înainta spre centru sălii, cu o atitudine demnă, care stârni hunilor o și mai mare admirație, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ivea înainte; iar alții zăceau morți ori muribunzi printre corturile în flăcări. Mulți cai însă lipseau - cei pe care burgunzii îi luaseră cu ei. Grupuri de războinici hiung-nu alergau istoviți în sus și în jos în spațiile dintre corturile distruse, căutând zadarnic dușmani care din când în când se spunea că fuseseră văzuți pe ici sau pe colo. Balamber știa, însă, că totul era inutil fiindcă de acum burgunzii își atinseseră toate scopurile principale pe care și le propuseseră: cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiindcă de acum burgunzii își atinseseră toate scopurile principale pe care și le propuseseră: cel puțin un sfert din mingan rămas fără cai, prizonierii eliberați, mulți războinici uciși cei mai mulți în somn; în sfârșit, animalele omorâte ori risipite, care și echipamente distruse. într-un cuvânt, un dezastru. Odolgan veni lângă el. O rană adâncă de tăiș îi brăzda fața. — S-au dus. Vrei să-i urmărim? Furios și descurajat, Balamber îl privi pentru o clipă ca și cum nu l-ar fi văzut. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu un semn, să facă împreună cu el câțiva pași, iar ea, docilă, lăsă găleata acolo unde se găsea și-l urmă pe o cărare printre corturi. Părea că voia să stea de vorbă. Cu neașteptată deschidere, îi povesti despre casa distrusă, de soțul ei care, desigur, avusese un anume caracter, dar, în fond, fusese bun cu ea, despre cei doi copii pe care-i pierduse, băieți amândoi, niște spiriduși plini de viață, de șapte și zece ani, care deja își ajutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la culcare, Vitalius; așa cum a zis Magister, mâine o să fie o zi grea. 25 Campus Mauriacus. Acela era locul: nimic mai mult decât o răscruce în mijlocul pustiului, unde se ridicau ruinele unui construcții foarte vechi, o stație de poștă, probabil, distrusă mai înainte de alte invazii, sau un punct militar, acum părăsit. De jur împrejur, un bărăgan ce părea nesfârșit și chiar se întindea pe zeci de mile, întrerupt doar de pâlcuri de arbuști și de câteva șiruri de plopi. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stinse, apoi reveni: - Toti-potente... celule toti-potente. Se știe dintotdeauna, desigur, că fiecare celulă umană conține în stare latentă forma întregului corp; cândva, în trecutul îndepărtat, corpul, se pare, urma calea mai ușoară de a-și repara pur și simplu țesuturile distruse. Urmă o pauză. Craig avu impresia distinctă că cineva își freacă mâinile satisfăcut. Vocea unui al doilea bărbat mormăi ceva neclar, apoi prima voce continuă răsunător: - Nici un indiciu încă, privind identitatea. Doctorul Philipson, care l-a adus aici, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
N-a mai zis aproape nimic. Doamna de onoare a dat, gânditoare, din cap. Vreau să spun că, așa cum e ea, n-ar fi făcut nici un comentariu cu toată lumea aceea de față, dacă Muriel n-ar fi fost atât de distrusă. Și-a scuturat din nou scrumul țigării. Singurul lucru pe care l-a mai spus a fost că acest Seymour e, realmente, un schizofrenic și, dacă stai să te gândești, e mai bine pentru Muriel că lucrurile au luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ai apartamentelor. Acest imobil se află la Nord pe Calea Victoriei, dincolo de Piața Amzei,se Înalță pe opt etaje iar locatarii acestui edificiu o parte dorm la ora actuală În stradă În timp ce alții la un loc amestecat cu dărâmăturile și mobilierul distrus. Din partea noastră, vei avea tot concursul...!” „Și lucrători de unde să iau...??” - vru să riposteze dar se răzgândi. Cât de Întortochiată-i viața! Puțină vreme În urmă, a fost la un pas de faliment din lipsă de lucru iar În prezent nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cea veche, o ficțiune. Poate că mai multe elemente de realitate vor fi Încorporate În noua versiune. Dar considerentul important era acela că viața trebuia să-și recapete plenitudinea, turgescența ei mulțumită de sine. Toate cele vechi, stătute trebuiau, firește, distruse pentru ca noi să fim mai aproape de natură. A fi mai aproape de natură era necesar pentru a păstra un echilibru Între realizările Metodei moderne. Nemții fuseseră giganții acestei Metode În industrie și război. Pentru a se relaxa din această raționalitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Întrebă dacă nu o să leșine. Dacă nu urma să se Întâmple mai rău. Cecul negrul Îl puse În buzunarul lui. Poze, precum cardurile mai Înainte, Îi căzură dintre degete. Terminând, dădu apoi drumul la portofel Înapoi În căptușeala cenușie, tocită, distrusă, dădu la loc fularul bătrânului. Cu calm ironic, deget mare și arătător apucară nodul cravatei și Îl smuciră aproximativ, dar numai aproximativ, la locul lui. Acesta fu momentul În care, cu o Întoarcere iute a capului, Îl văzu pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la a primi ceea ce-ți dorești. Asta până când criticii au declarat-o o ziaristă fără talent literar. Până când editura n-a tipărit decât cinci mii de exemplare din roman, iar din aceste cinci mii jumătate au fost returnate și distruse. Până când Alice a devenit o ciudățenie și-n lumea literară. Și-a schimbat agentul - de data asta alegându-și unul din Pennsylvania - și încă patru cărți rupte din sufletul ei au fost publicate cu niște coperte oribile și fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]