21,744 matches
-
a eseistului, extrasă chiar din cartea d-sale de care ne ocupăm Veninul metafizic. Partea cea mai valoroasă a unui text este, prin urmare, în vederile d-sale, acea mișcare lăuntrică, acea decantare și sublimare care consacră toate gîndurile calmului divin. Litera poartă în sine nostalgia originilor, astfel cum lacrima se întoarce către ochiul din care a purces sacrificial. Ținta textului e refacerea unității primordiale. Funcția sa rămîne cea a spovedaniei. Uneori prezența rostirii e înlocuită prin cea a cuvîntului scris
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
sîmbure de sacralitate camuflată, cum ar spune Mircea Eliade. Aci entuziasmul lui Radu Stanca poate fi retușat. Valoarea unei cărți "contează", indiferent de conversiunea pe care o poate reflecta sau nu, într-o manieră explicită, din simplul motiv că suflul divin e apt a se manifesta pe mai multe căi, pe întreaga claviatură a axiologiei noastre. Iar ideile nu sînt totdeauna, în ingeniozitatea lor, "diavolești", analoage buruienilor care invadează un cîmp fertil: Tînjesc după un cîmp mănos, făgăduind rod bogat, care
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
plăsmuirile spiritului uman? Deoarece ne-ar fi greu a recunoaște exclusiv un Dumnezeu ecleziastic, cînd misterul caracteristic al artei îl oglindește de asemenea, transfigurîndu-ne precum o spovedanie și o revelație. Între increat și creat, esteticul e una din chezășiile naturii divine a omului: "Credința în misterul lui Dumnezeu înseamnă de fapt și acceptarea marelui Risc nu de-a crede de pomană cum ar zice unii, ci de-a te lăsa dominat și locuit de o inteligență mai presus de inteligența umană
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
cerchiști" un fel de postmoderniști avant la lettre. Ecouri "euphorioniste" găsesc apoi autorii și în lirica nebaladescă a Cercului Literar (Doinaș, Radu Stanca, Eta Boeriu), și în dramaturgie (Radu Stanca, Ion D. Sârbu), și în traducerile realizate de "cerchiști" (Faust, Divina Commedia etc.) și în critica și eseistica lor (Ion Negoițescu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Ovidiu Cotruș, Radu Enescu, Eugen Todoran, cu toții s-au considerat urmașii lui Maiorescu și continuatorii criticii sale estetice, deși mulți dintre ei au interpretat cam prea
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
determinări metaforice: "...după hologramaticul sex al iertării strig/ imaginat de pubertatea ubicuei confuzii a ființelor plăgi/ care-mi disprețuiesc nevroza...", "acum, asemeni unui mutant nefericit,/ plimb fiarele manipulării analgezice/ prin ozonul astmatic al blestemului,/ atît de puțină uitare în consolarea divină"..., în cea de-a doua jumătate discursul poetic se mai aerisește, lăsînd loc și poeziilor scurte în care poetul are tendința părăsirii tonului grav, meditativ și încearcă să introducă ludicul într-o formă ușor naivă: cununia "mi-e dor de
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
părea, sub semnul lui Spinoza, un panteism, se vădește a fi o extensie spectaculară a eului poetic care se înveșmîntă-n peisaj și în văzduh, în simbol și în duh, nesățios de slava ce și-a instaurat-o, copie a slavei divine: "Ca să văd acești pruni înfloriți/ fiecare celulă-mi/ devine văzduh/ un nalt mă insuflă -/ o slavă mă duce/ o bucurie legiuiește în tunet/ galacticul pentateuh!/ Ascensiune de temple-n delir!/ În sîngele-mi zeii-s în/ apoteoză -/ floarea de prun/ este
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
contradicție in terminis, ca apa uscată. Concluzia ar fi că poporul îl face pe suveran, este suveranul suveranilor. O serie întreagă de aforisme, maxime, "principii" transferă asupra polului colectiv al puterii, asupra masei, atributele rezervate anterior polului individual, șefului: originea divină (Vox populi vox Dei) și obligativitatea necondiționată ("s-a hotărât în unanimitate"), la care se adaugă argumentul ambiguu al numărului: "proști, dar mulți". Cea mai gravă obiecție care s-a adus acestei teorii constă în aceea că recunoașterea are un
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
explicit, dar limitat la un aspect, la o circumstanță sau la un caz al puterii, prin cugetări, maxime sau imagini, făurite la nivel popular, eclesiastic sau literar. Prima modalitate implicită, justifica "stăpânirile" în stil solemn, sentențios, prin referire la voința divină (mila Domnului) sau la calitățile morale ale bunului voevod: înțelepciunea, vitejia, cumpătarea. În schema noastră, aceste fundamentări se situează în cadrul procesului de eticizare a puterii. Cealaltă modalitate, explicită, de legitimări se manifesta în primul rând la nivel popular, folcloric, prin
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
opera de artă. Cu toate că Hegel proclamase "moartea imaginii" și a artei în plin secol XIX, Alain Besançon crede că imaginea "retrăiește deja, sub alte forme, pe care nu le bănuim", tributară din nou măsurii, numărului, valorii, ce pot propune "imagini divine, care dau viață lucrurilor, și imagini profane, care dau corp divinului". Concluzia sa optimistă continuă într-un fel o idee a lui Mircea Eliade, și anume aceea că sacrul și profanul se vor regla în continuare unul pe celălalt, întrucât
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Antohi - Imaginea interzisă. O istorie intelectuală a iconoclasmului -, m-a interesat tocmai datorită problemei creației, pe care o puneți într-o manieră nouă aș spune, sau dintr-un punct de vedere strict sacru. Căci imaginea despre care vorbiți este una divină: logosul - ceea ce Aristotel numea "intelectul care se gândește pe sine...". Nu tocmai, întrucât eu vorbesc mai întâi despre o situație în care oamenii îi reprezentau cu inocență pe Zei: egiptenii își reprezentau Zeii, mesopotamienii își reprezentau Zeii lor și, un
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
ieșirile de mahalagiu ale lui Ion Iliescu: "Măi, animalule!", " Să le dăm peste bot!" și, last but not least, "Sula-n coaste!" Iată că, atunci când nu se aștepta nimeni, sub o formă care dovedește că există deasupra noastră o forță divină, ultima dintre aceste expresii se întoarce, ca-ntr-o piesă de cea mai proastă calitate (așa cum și este!) împotriva Zâmbărețului național. Sensibila "coastă" prezidențială era jenată, vă amintiți, în primele zile ale lui 1990, de insistența lui Corneliu Coposu de
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
religios al sec. XVII este analizat prin prisma unor opere reprezentative aparținând lui Corneille, Drélincourt, Racine etc. Fețele sacrului sunt descrise și confruntate pornind de la Dumnezeul matematic al lui Descartes, de la divinitatea augustiniană a lui Pascal și ajungând la "Mirele divin", la Dumnezeul atotputernic, strălucitor și infinit accesibil al lui Malebranche. De la imaginarul religios se trece la cel social și politic, ilustrat atât prin literatură cât și prin capodopere de arhitectură sau de pictură. În capitolul Roma și imaginarul antic, Toma
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
constantă spre acordul deplin cu sinele nostru, depășirea eului trecător, regăsirea unității într-o vreme a fractalilor, așchiilor întregului și a pierderii centrului în lumea noastră agitată și derutată. Cum cred cu tărie în Providență, deci într-un plan supraomenesc, divin, într-o ordine ascunsă a universului, cred și într-un Paradis, unde virtuțile și binele făcut au răsplata lor, după moartea noastră aici, care e începutul unei alte vieți. Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă de imediat și din imediat, ci
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
va fi deloc", ferindu-mă să-l pomenesc însă pe Malraux, cel oricum aflat sub influența lui Nietszche care declarase categoric "Dumnezeu a murit!" Zanussi dixit Raționalist elevat ce și-a construit propria operă ca pe o accedere la grația divină prin meditație, Zanussi a ținut să menționeze că Malraux a negat că ar fi afirmat acest lucru, dar că oricum formularea corectă ar fi "Secolul XXI va fi spiritual sau...". Personal, cineastul polonez speră ca viitorul să rezerve omenirii bucuria
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Căci Terminus Paradis (România-Franța, 1997) prin dragostea nefericită dintre un porcar, furiosul autohton Costel Cașcaval, și o ospătăriță, dîrza Dorina Chiriac, se înscrie în acest traiect existențial de redobîndire a unui echilibru individual prin raportarea la o instanță unică, cea divină. Limanul găsit în moarte coincide cu fotografia-icoană în care, dincolo de lanul în bătaia vîntului, se profilează silueta unei bisericuțe... A fost o săptămînă în care un public numeros a putut constata cum cineaștii europeni folosesc "armele specificității împotriva uniformizării". Ca să
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
de lejeră, compusă parcă din mici narațiuni care rezistă în sine și nu te constrîng să urmărești filonul de continuitate narativă. În prefața sa, Florin Șlapac, care e și traducătorul acestui text dificil, se referă la roman ca la o "Divina Comedie beată". Potrivită analogie. Nu doar pentru că în centru se află un personaj alcoolic, prin ai cărui ochi tulburați percepem lumea din jur, ci pentru că Lowry (un alcoolic el însuși, se pare) scrie o proză ciudat de coerentă și dezorganizată
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
materiei și viziunii viitorului roman, întocmai cum am urmări, au ralenti, stadiile metamorfozei unei lepidoptere de la omidă la fluture. Ceea ce fascinează este tocmai caracterul de eboșă al nuvelei noastre, banalitatea și stîngăcia acestui crochiu, pe scurt nedesăvîrșirea, căci se știe, "divina necesitate de imperfecțiune (...) divina prezență a imperfectului, a viciului și a morții în paginile scrise" de care pomenea Francis Ponge, poate deveni uneori surprinzător de productivă. Faptul că personajele sunt prezentate într-un mod foarte shematic (Lepré este, practic mai
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
roman, întocmai cum am urmări, au ralenti, stadiile metamorfozei unei lepidoptere de la omidă la fluture. Ceea ce fascinează este tocmai caracterul de eboșă al nuvelei noastre, banalitatea și stîngăcia acestui crochiu, pe scurt nedesăvîrșirea, căci se știe, "divina necesitate de imperfecțiune (...) divina prezență a imperfectului, a viciului și a morții în paginile scrise" de care pomenea Francis Ponge, poate deveni uneori surprinzător de productivă. Faptul că personajele sunt prezentate într-un mod foarte shematic (Lepré este, practic mai mult schițat, ca și
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
vezi lumina zilei/ și culorile florilor/ și că poți plînge/ și că te poți înspăimînta/ cînd vine întunericul/ bucură-te bucură-te/ de lumea aceasta/ ascultă-i sunetele discordante// sînt armonie în urechea ta/ căci ai fost binecuvîntată// adoră mîna divină/ care te-a făcut" (Bucură-te). Sau o sumisiune plină de luminiscentă umilitate la condiția duală a poetului, totodată creatură și creator, în raza unei iubiri ce se pierde bucuroasă într-o poezie-rugăciune: "să spun/ cît vocea mea/ mai poate
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
lepădarea de natură, despuierea de tot ce intră în domeniul materialității. În cele din urmă, plinul urmărit de poetă se relevă a fi unul curat spiritual, de bucuroasă jertfire a concretului natural, de perfecționare întru duh, de atingere a grației divine. Tereza de Avila e pe aproape, cu opera sa intitulată Camino de perfeccion. Să remarcăm, în final, că în campania pe care Irina Mavrodin o poartă împotriva golului dezumanizant, d-sa manifestă o stranie reticență, o sfială, ca și cum ar fi
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
cele mai joase", scria Goethe. În definitiv, plinul nu s-ar putea identifica în lipsa golului și dialectica lor, în cazul în speță de natură orfică, pare a nu avea sfîrșit. Uniunea mistică ce alcătuiește idealul Irinei Mavrodin ("sub semnul luminii divine/ cu vorbele tale") nu s-ar putea înfăptui, în planul lirismului, decît printr-o schimbare de semn, doveditoare a unei organicități absconse a lumii. Extazul dionisiac a cărui plenaritate sensibilă avea aerul a semnifica plinul, se transmută într-un extaz
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
simbol al colapsului ontologic, încă o dovadă că ne aflăm în fața subiectului favorit al autorului. Simpla parcurgere a titlurilor din carte îl trădează de la început pe specialistul în literatură comparată: Arhetipologia ca metodă comparatistă, Oedip: între mitanaliză și psihocritică, Copilul divin în Faust, Eidola - imagini ale dublului în Romantism, Omul fără însușiri:între androgin și hermafrodit... Dar dorința autorului nu e de a le propune cititorilor doar cîteva noi studii comparatiste, erudite și subtile, asupra unor teme ce sînt locuri comune
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
spus: "Cereți, dragii Moșului, că vă dă moșul orice, numai să fiți cu grijă", am fi făcut drepți înaintea Tatălui ceresc, și am fi strigat într-un glas: "Dă-ne, Doamne, Finlanda. Că și Ție îți place, fiind culcușul Tău divin". Bineînțeles, am fi devenit amândoi finlandezi, fără șovăire. Ce te faci, însă, dacă soarta te suie în tren, arătând ca țintă ul de Est. Cei dintâi călători pe care i-am văzut în holul spațios al gării berlineze de răsărit
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
al d-lui Patapievici și scrie negru pe alb: "Poporul român, alcătuit și din prietenii, rudele, colegii noștri apropiați, nu din elemente abstracte și imponderabile, e un popor complet infantilizat, complet idiotizat, fără putință de vindecare decît printr-un miracol divin." Unu la mînă: dintre cei care alcătuiesc poporul român, dl Bădiliță se exclude pe sine, lăsînd mizeria participării la plămadă doar rudelor, prietenilor și colegilor apropiați. Doi la mînă: pe cale de consecință, sau poporul nu este complet idiotizat etc., de vreme ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
e înclinată a aprecia rolul criticii ca un examen eminamente rațional, așadar ca o formă specializată a criticismului kantian. Sub cupola acestuia, consideră autoarea, se situează întreaga istorie a modernismului și postmodernismului. Kant a efectuat o "revoluție copernicană", dislocînd Intelectul Divin, caracterizat de Aristotel ca noesis noeseos, intelect ce se autocontemplă, și așezînd în centru rațiunea, cercetată în privința propriilor mecanisme și legități. Așa cum observa romanticul Coleridge, filosoful german schimbă însăși osia pe care se rotea domeniul său: încetînd a mai fi
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]