2,306 matches
-
sunt „sfințite“ primind o nouă identitate, o funcție nouă și o semni ficație înnoitoare. Această privire renăscută înnobilează multiplul, refăcând legătura cu principiul întemeietor. Fiecare individual va deveni, în această nouă perspectivă, un „vehi cul“ ca mijloc de manifestare a divinului și de trans -punere în „locul“ de unde reluarea legăturii devine posibilă. Treptele realizării legăturii sunt descrise în reprezentările axiale deopotrivă ca trepte ale urcării, ale ascensiunii sufletului și trepte ale coborârii, ale „întrupării“ divinului, ca manifestare a prezenței aici și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cul“ ca mijloc de manifestare a divinului și de trans -punere în „locul“ de unde reluarea legăturii devine posibilă. Treptele realizării legăturii sunt descrise în reprezentările axiale deopotrivă ca trepte ale urcării, ale ascensiunii sufletului și trepte ale coborârii, ale „întrupării“ divinului, ca manifestare a prezenței aici și acum. Cele două „mișcări“ sunt, de fapt, sincrone: urcarea sufletului face prezentă mani festarea principiului. Desăvârșirea spirituală este însoțită de semnele prezenței sacrului aici, la nivelul materiei acestei lumi, care este transfigurată. Liderii spirituali
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de a-l așeza pe Unul într-o serie ar însemna desprinderea de Unul și întoarcerea către cele multe între care Unul ar fi greșit identificat, el neputând primi o întruchipare totală și adecvată în rândul celor întemeiate. Astfel, identificarea divinului sau a sacrului cu locuri, părți sau trepte ale ierarhiei echivalează cu o cădere în idolatrie, prin împrumutarea neadecvată a unui chip și a unei false identități, de unde imposibilitatea de a sălășlui în legătura vie cu Unul. Acest Unu, prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mai aștepta pe Moise, și-l „făuresc“ pe Domnul, spre a reveni în mijlocul lor, sub chipul vițelului de aur, sau când creștinul practicant se închină chipului din icoană ori îl identifică pe Domnul cu Hristos ori cu un sfânt, reducând divinul la un chip anume, fals decupat. Ordinea se va regăsi și în parcurgerea treptelor, ceea ce se exprimă la nivelul ritualului, de exemplu, prin parcurgerea liturgică a încăperilor templului/lăcașului de cult, respectiv prin urmarea „pașilor“ și a canonului rugăciunilor în cadrul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
refuzula ceea ce este incomplet; 2. „Unul ca Unul“: nerespingerea a ceea ce nu poate fi circumscris, înțeles, sistematizat ori redus la propria capacitate de înțelegere și asumare a lumii. Obiectivitatea se încadrează ca registru viabil între individualul unic, clar delimitat, și divinul de necuprins. Numai în acest interval, just evaluată, ea mai poate avea o noimă. III. DESPRE MONOTEISM III.1 Excurs metodologic Utilizarea neadecvată a termenului „monoteism“ - considerații cri tice. Reconfigurarea și redefinirea conceptului în corelație cu „legătura Unului“. Imposibilitatea circumscrierii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lui Henry More, An Explanation of the Grand Mystery of Godliness (Londra, 1660). Termeni alternativi au fost propuși ca tot atâtea redefiniri și rafinări conceptuale, în cheie teologică ori filozofică, având ca punct de plecare diferite interpretări și viziuni cu privire la divin și/sau divinitate: „henoteism“ (Versnel, Assmann), „monolatrie“ (Schleiermacher, Müller), „menoteism“ (Cobb), „megateism“ (Chaniotis), „panenteism“ (Van den Bosch), „teomonism“ (Corbin). Prin urmare, întrucât conceptul de monoteism încarnează diferite „conținuturi“ și trăsături, în acord cu diferitele sale utilizări în diverse contexte, ipoteza
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
continuitate obiec tuală. Căderea în lume: viziunea multiplului desprins de Unul și relația subiect-obiect. Refuzul prezenței: trecutul ca memorie versus viitorul ca proiect. Memorie și identitate. Dezlegarea legăturilor - recontextualizare. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului IV.1 Obstinația chipului Este imposibil, fără viziunea Unului, ca partea să surprindă întregul. Ea va vedea întotdeauna diferențele, lumea fiind o totalitate a părților interpretate ca „obiecte“. Altfel spus, „saltul“ de la viziunea fragmentară și subiec tiv-obiectivizantă a părții la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
să nu spuneți: ‘Apă! Apă!’; căci s-a spus: ‘Cel ce grăiește minciuni nu va sta înaintea Mea’».“ (tr. n.) Este vorba despre aceeași exacerbare a „părții“, a fragmentului care se substituie întregului, chiar dacă întruchipările însoțesc experiențe autentice, intense. Atâta timp cât divinul este obiectivat prin privirea care separă eronat subiectul de „obiect“, nu este posibilă sălășluirea în legătura cu Unul. Unul nu poate avea chip și, prin urmare, orice repre zentare obiectivată poate sta cel mult ca semn pentru a anunța prezența
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
obiectivată poate sta cel mult ca semn pentru a anunța prezența divină. Aș face din nou trimitere, în acest caz, la celebra „viziune“ a profetului Ilie, care, la ieșirea din peșteră, trece cu virtuozitate toate pragurile, fără a da chip divinului. O ilustrare la fel de elocventă este oferită, în budismul Zen, de un koan care face trimitere la prezența manifestată a lui Buddha: „De-l întâlnești pe Buddha în cale, omoară-l“. Unul nu are un chip anume, dar se manifestă și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
face imposibilă greșeala, la fel cum imposibile devin memoria greșelii și atra gerea pedepsei. Pentru cel „cu ochii deschiși“, Unul este în toate și toate se fac prin Unul. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului Singura laudă și proslăvire non-ideologizantă și dezintere sată este cea rostită față în față, exclusiv pentru cel căruia îi este adresată. Cea mai bună ilustrare, poate, ar fi lauda serafimilor din Isaia, capitolul 6, verset care este reluat în cadrul rugăciunilor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
experienței religioase, ca legătură între propria privire și principiul întemeietor perceput ca reper ultim. întruchipările principiului întemeietor reprezintă și reconfigurează, în oglindă, percepția de sine și identitatea proprie, care se va remodela în funcție de termenul ultim al relației. Multiplelor chipuri ale divinului le corespund implicit diferite niveluri de percepție, respectiv stări de conștiință, discernabile ca trepte ale întruchipării de sine. Proiecția este dublă: concomitența propriului chip și a principiului întemeietor în relația lor esențială este amplu tematizată. La fel de amplu tematizată este însă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
diferite niveluri de percepție, respectiv stări de conștiință, discernabile ca trepte ale întruchipării de sine. Proiecția este dublă: concomitența propriului chip și a principiului întemeietor în relația lor esențială este amplu tematizată. La fel de amplu tematizată este însă și imposibilitatea „închipuirii“ divinului, înțeleasă ca atribuire a chipului, sau chiar interdicția formulată explicit de a face chip și deci de a „materializa“ esența ultimă a principiului așezat cu precauție „dincolo de toate“. De aici și imposibilitatea atribuirii unui nume principiului „de nenumit“, ca semn
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lui distribuindu-se simetric, dar în ordine inversă, ca într-o reflectare în oglindă, poeme dedicate nunții ca act generator al lumii și morții ca finalitate necesară. În centru se situează poemul Cel ce e („Eu sunt cel ce sunt”), divinul ca energie generatoare a diversității manifestărilor. Inelar, sfârșitul coincide cu începutul, iar lectura textului, din care lipsesc orice semne de punctuație, trebuie să fie făcută ca a unui continuum, întrerupt doar de pauzele de respirație ale gândului. Totul este simbolic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
Mircea Eliade) nu a avut succes. S-a degradat în ceea ce noi astăzi am numi sincretism, religiozitate difuză. Profeții vremii le numeau forme de ,,desfrânare,,. În realitate, ele erau ipostazele spectaculoase ale "religiozității cosmice". Ilustrau dialectica elementară a sacrului: absolutul, ,,divinul se întrupează, ori se manifestă, în obiectele și ritmurile cosmice,,2. Pietrele, izvoarele, arborii, florile erau investite cu demnitatea supremă a unei hierofanii. Astăzi pentru un cețățean al Uniunii Europene, alimentat copios cu lecturi marxisto-pozitiviste, Sfântul Ilie ar putea fi
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei analize tematice, cât și discutării stilistice ori celei privitoare la poetica personajului
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de caricatură, ca la Seneca). Prin corespondența stil-titlu se explică și preferința istoricilor literari care i-au atribuit opusculului titlul de Apokolokyntosis, însemnând, în limba greacă, prefacere în dovleac, deși manuscrisele nu îl atesă, conținând o denumire de genul Apoteoza divinului Claudiu descrisă de Annaeus Seneca, formulată însă diferit. Istoriograful Dio Cassius (secolul al III-lea e.n.) este cel care, se pare, a introdus primul titlul sub care lucrarea circulă și astăzi; în privința episodului care ar putea descrie evenimentele trebuind să
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Parody and Litterary Allusion in Menippean Satire", în Philologus XC, 1962, pp. 86-89. 142 Cizek, Eugen, prefață la volumul Seneca, Petroniu: Apokolokyntosis, Satyricon, Editura pentru literatură, București, 1967, p. VIII. 143 Seneca, Lucius Annaeus, Apokolokyntosis sau Prefacerea în dovleac a divinului Claudius, traducere, note, repere cronologice și biobibliografie de Ilieș Câmpeanu, Editura Paideia, București, 2002, p. 10. 144 Idem, p. 5. 145 Idem, pp. 5-6. 146 Comentariul îi aparține lui Ilieș Câmpeanu, îngrijitorul ediției pe care am citat-o și noi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
112 III. Un "bazin semantic" greco-roman / 152 Gândirea greacă, despre politic și imagine / 161 I. Elemente de teorie a politicului în filosofia greacă / 161 II. Controverse ale imaginii / 183 Imaginarul puterii creștine de rit bizantin / 195 I. Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului / 198 II. Imaginarul puterii creștine și imaginea basileului / 210 III. Oíkonomía creștină / 221 IV. Valori ale antichității în gândirea isihastă / 247 În loc de concluzii / 257 Bibliografie generală / 261 Lista ilustrațiilor / 269 Sursa
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginile lor figurative. Dogma întrupării a putut fi astfel mai bine înțeleasă de către păgânii europeni, datorită reprezentărilor vizuale (treimea, chipul christic, Buna Vestire și întreaga iconografie religioasă), dar a impus și un anumit caracter exclusivist al relației dintre individ și divin (iertarea este acordată doar celor "aleși" sau celor pe deplin penitenți); la acestea, a adăugat universalismul credinței creștine (integrat eficient de teocrația bizantină). Și la romani împăratul devenea divin, însă ceea ce făcea posibilă glorificarea lui prin apoteoză era intervenția necesară
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să asigure astfel prima formă a noii credințe monoteiste, creștinismul. De la acest nivel, traseul arheologic va reveni, pe linia neoplatonismului și a scrierilor teologilor capadocieni, la gândirea creștină și la faliile, dar și la grefele conceptuale care privesc noțiunile de divin și de imagine. Ele vor sprijini noua teorie a puterii și a guvernării basileice, prin planul aferent cu privire la oíkonomía creștină. Teocrația bizantină va fi supusă ulterior unor probe de relegitimare, în două momente distincte, secolele VIII-IX
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de a fi reprezentat în spațiile comune, laice sau religioase. În al doilea rând, răspunsul se poate baza pe scrieri din perioada iconoclastă sau isihastă, referitoare atât la oíkonomía (le asimilăm politicilor de răspândire a imaginii divinului și de guvernare a lumii creștine), cât și la înfruntările instituționale din epocă. În căutarea unei genealogii (posibile) a imaginarului medieval al puterii, capătă o mare relevanță, spre exemplu, textele care au opus atitudini iconoclaste și iconolatre față de reprezentarea figurală
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
program sistematic de educație, raportat la valori absolute (fac trimitere la analizele lui Werner Jaeger). Acest complex de interpretări, din care putem considera că emerge un imaginar filosofic despre ceea ce am definit a fi politicul, dar și interpretarea relației cu divinul, ca principiu al Binelui (însă în formațiuni discursive contrastante la Platon și la Aristotel), formează o primă structură închegată teoretic cu privire la guvernarea demos-ului (trebuie discutată însă punctual și în context). Mai târziu, în imperiul bazileic, acest "plan" va fi
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
analizei unor formațiuni discursive identificate în câteva texte reprezentative, cu caracter filosofic sau, în general, teoretic), a traseului posibil pe care l-a urmat viziunea asupra puterii, dar și asupra politicii de guvernare a unei comunități prin intermediul ceremonialului, al imaginii divinului și al credinței. Pentru că metoda de lucru caută să ajungă la o imagine virtuală a vechiului "sit" arheologic, pe baza a ceea ce îi poate oferi acum o sondare, Înainte de a putea spune că avem de-a face, în deplină certitudine
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și chiar o corectă intepretare a obiectului senzației − ca în cazul "obiectelor" mitologice, nu externe, ci "realități" interne ale spiritului. Vom regăsi la romanii din perioada principatului − formă de guvernare marcată de gândirea stoică −, o interpretare asemănătoare a relației cu divinul, fie că vorbim despre zeități, fie despre augustul împărat. Posibilitatea de a (re)integra în "prezent" relația cu sacrul, prin intermediul procesului de purificare (prin cremație) a corpului imperial, conferă comunității dreptul de a-și lega în mod indestructibil viața individuală
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în construcția cultului imperial (un complex de teorie și ceremonial, pe care ulterior se va sprijini în mod substanțial în secolul IV doctrina creștină a puterii); pentru a reprezenta împăratul ca divus, era nevoie de o conformare a lui la divin, prin virtuțile și funcțiile glorificate, atribute ale zeității în tot ceea ce ea avea demn de onorat. Intelectualismul neoplatonician, pentru care percepția nu presupune niciun afect și pentru care gândirea pură este rezultatul unei eliberări totale din relația cu sensibilul (Moutsoupoulos
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]