3,083 matches
-
decât să contrazică, gândindu-se doar la... ce-a-nvățat!!! Și-atunci ne mai mirăm de unde există atâta violență în România de după 1990? Copiilor noștri, încă și azi, li se mai șoptește că „au fost părăsiți” de părintele care a divorțat! „Sfătuitorii” aceștia − lideri de nimic −, ar trebui să țină cont chiar și de cea mai mică injurie − dacă tot le place lideratul −, ca să-i curme, celui liniștit, ziua viitoarelor dureri. Iar dacă nu sunt în stare, să tacă, căci orice
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
mult de atât. Iau „pastila”, Doamne, să vindece Iisus Hristos în mine ceea ce omul nu poate vindeca și totodată să reușesc să iau har și putere în lupta cu păcatul. Cad, mă ridic. Important este să nu dezertez, să nu divorțez de Iisus Hristos. Smerită cugetare. Iisus Hristos nu numără căderile, ci ridicările omului! Nu o să întrebe de ce am căzut, că știe, ci de ce nu ne-am ridicat, de ce am crezut că nu ne poate ierta, iubi, îmbrățișa?! Nu putem noi
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
dilemei. Imperiul umanismului și-a fondat hegemonia pe o răsturnare a tuturor valorilor, făcând din dinastia sa o ereditate a panereziilor care au declașat pustiirea neamurilor. Acest fapt s-a petrecut în Apus, când creștinismul divino-uman al Bisericii Occidentale a divorțat de divinitate, omul a luat locul lui Dumnezeu, iar creștinismul a devenit umanist. Abia acum se realizează marea schismă, marea ruptură: dez-întruparea Fiului lui Dumnezeu întrupat și dez-divino-umanizarea Dumnezeului-Om; consecințe care au condus iremediabil la orice substituire, orice selectare
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
eu sînt o fată practică, nu-mi place să iau hotărâri pripite. Unde ne grăbim? Avem înaintea noastră toată viața. Pași mici, pași siguri, zice un proverb german. Ești grăbit, vrei să mă iei de pe acum, facem mâine nunta, poimâine divorțăm? - Înțeleg, zise Tom. Să lăsăm timpul să decidă. Noi vom sta cuminți pe o bancă într-un parc și vom aștepta ce ne va dicta destinul. - Nu, nu m-am gândit la asta. Abia ne-am cunoscut, e prima noastră
ŞI PROŞTII AU DILEME de HARRY ROSS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344711_a_346040]
-
lucru atât de mare încât să anuleze, să șteargă cu buretele bine umezit, toate momentele frumoase avute în viața cotidiană? Sau pur și simplu ele nu au existat? Este practic imposibil ca primul copil nu-i fi apropiat. Și totuși ... divorțează. Da! Pot fi fericiți cei care pot uita ceea ce nu se mai poate reface. În opereta „Liliacul” pe o frumoasă melodie se cântă „Este fericit, cel care uită, ce nu mai poate fi modificat”. Amintesc pasajul ca să nu fiu considerat
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350663_a_351992]
-
în drumul ei către Constanța. Era interesant că toți noii mei cumnați erau consăteni cu soțul cumnatei mai mari, inclusiv soția fratelui ei, și ea învățătoare în comuna unde m-am stabilit provizoriu. Doar cea de vârsta mea, care era divorțată, locuia cu noi în casa părintească, dar și soțul său fusese tot din aceeași localitate cu ceilalți din familia lor. Față de toți aceștia, numai eu eram o excepție. În acea după-amiază, gândul nostru nu era la nuntași sau la cei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
un om cu demnitate. Papă ... îl strigam noi ca să ne mai înveselim. Știa să ne răspundă cu o glumă apoi își continuă drumul prin obra la lucrul sau. Nu-mi vorbea niciodată despre soția sa, fetița să auzisem că era divorțat iar familia lui era în Brazilia din spusele muncitorilor care lucrau cu el am aflat ca să îmbătat să certat cu șeful și a fost dat afară. Apoi nu l-am mai văzut și nici nu am mai aflat ceva despre
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
stăteam eu așa liniștit acasă în fața televizorului, cu telecomanda veșnic în mână, intră nevastă-mea cu o falcă în cer și una în pământ, îmi aruncă o privire de îngheață apa în conductă și tună: - Ești un dobitoc și o să divorțez de tine. Animalule! Cum ai putut să-mi faci asta? Am crezut inițial că e vreo replică din film, vreun citat adus cu ea de la serviciu, o bârfă proaspăt auzită etc. Impasibil, îi arunc juma’ de privire și-mi continui
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
sunt departe clopotele care s-ar putea să bată a nuntă. Ai grijă că acest lucru la noi în neam, și aici vorbesc și despre cel al mamei tale, s-a făcut de fiecare dată pentru toată viața. Nu a divorțat niciodată nimeni. Te rog să nu fie începutul de la unicul nostru fiu! - Nu se pune problema căsătoriei deocamdată, papa. Abia ne-am cunoscut. - Știu, știu cum sunt aceste începuturi vulcanice. Pot lăsa în urma lor dezastre precum uraganele sau cutremurele. - Nu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VII LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360315_a_361644]
-
ori s-au mai întâlnit? De ce s-ar teme, dacă întâmplarea aceea s-a consumat cu mulți ani în urmă și nimeni nu a știut? Ea nu a reclamat. Părinții ei nu au cunoscut adevărul... , dar soțul de care a divorțat, cum a aflat? Parcă știam ceva. Să caut prin notițele mele, cred că am notat câte puțin...” A deschis ochii și a întins mâna spre sertar, dar s-a oprit blocată. O privea pe Violeta ca pe o stafie, speriată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
După, am fost la o cafea, cu fostul meu coleg...pe malul Begăi, într-un local select...și toată spaima a trecut. Sunt oameni și locuri menite pentru astfel de stări. Uite așa am aflat, cu tristețe, câte au mai divorțat, câte mai fac copii...și nu le sunt recunoscuți (de tații naturali)! O lume care degenerează... Pe la 16 am fost la parastasul vecinilor, organizat pentru fiica lor. La o bisericuță cochetă, într-un cartier de case, slujesc un preot tânăr
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
uscat...e genul care-mi place...recunosc. „Cum de nu e însoțită o așa frumusețe?” zice și mă face să roșesc, ca o adolescentă. Au cătanele astea niște replici...de cucerire...care merg drept la țintă. Bâlbâi ceva că am divorțat și de aceea sunt ...singură...la care el, îmi taie răsuflarea, pe loc: „Dacă mai ai răbdare, și eu o să fiu liber, în câteva luni!”. Mustăcește, îmi trage cu ochiul și mi-o indică cu privirea pe soția lui...o
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
de două ori și erau duși la casele lor în orașele unde aveau serviciul. Din când în când mai veneau doar în concediu, la câte o sărbătoare a satului sau a familiei, care îi aduna pe toți laolaltă. Deși nu divorțase, bărbat nu mai avea. Individul o părăsise pentru alta, iar plecarea lui nu era regretată de nimeni. De data aceasta, el, fratele cel mare, venise cu soția să zăbovească mai multe zile. Vremea se mai răcorise, ploile se retrăseseră în
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
avea neplăceri mai târziu. - Ce neplăceri? - Poate ai familie, ai soție, copii și aici dorești să trăiești o simplă aventură la malul mării cu o fată și atât. - Nu am soție, cu toate că nu pot spune că nu am avut. Sunt divorțat de vreo patru ani și spre norocul meu nu am avut copii care să sufere din cauza neînțelegerii dintre părinți. De atunci nu mi-am mai legat existența de o altă femeie. - Ai mers în sihăstrie la vreo mânăstire de călugări
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
a început să i se contureze înafară, mi-a arătat că nu m-a iertat pentru faptul că nu am pedepsit-o atunci, cînd ar fi trebuit s-o iau de mînă și s-o dau în stradă, și a divorțat de mine. Dar asta n-ar fi nimic. Înainte de divorț m-a fezandat nemernica să le vindem noi doi tot ce aveam copiilor: tipografia, editurile, castelul de la munte, vila din Dorobanți, apartamentul cu cinci camere ... și, după aia, ea a
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
copiii și pe mine m-au dat afară și mi-au spus că sînt prost și că am pierdut totul. Nu mi-am pierdut viața, criminalilor, pentru că au încercat să mă și omoare! A, și încă o poveste. Pînă să divorțeze, se încurcase cu un tip simpatic, cam țigănos, patronul unei firme de construcții, care, culmea!, imediat după divorț, a murit, amărîtul! Femeia asta își lichidează masculii ca insecta aia urîtă și neagră, cum Dumnezeu îi zice?! Îmi amintesc eu și vă
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
concret, Iar tineretul, ca urmări, O schimbă, dar pe alte țări. INTEROGATORIU M-au dus aseară la Chestură C-am scris umor cu ceva tentă Și-atât de mult mă descusură C-abia mă coase-o asistentă. DIVORȚ AMIABIL Să divorțăm civilizat Că doar niciunul nu-i mai breaz: Tu nu mă suferi când sunt beat, Eu nu te sufăr când sunt treaz! EPI-FABULĂ MIORITICĂ Țara noastră, de-o cutreieri, Nu-i nici mare, nu-i nici mică, Dar conține-atâția
MULŢUMESC DIN INIMĂ PARTIDULUI (EPIGRAME) de SORIN OLARIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359771_a_361100]
-
a trimis-o DNA și Curții Constituționale: Reamintim că Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, este, în același timp, ambasador UNESCO al României la Paris, unde a luat-o consilier și pe soția sa, Ioana Manolescu Apolzan, de care ulterior a divorțat pentru a se căsători cu fiica poetului Ion Horea. ION SPÂNU Publicat Joi, 22 ianuarie 2015 Hm! Paul Aretzu a primit primele patru sau cinci volume publicate de mine. I le-am dăruit pentru a le citi și aprecia, în
SĂ FIE DOAR LA OLTENI? MIRA-M-AŞ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359080_a_360409]
-
Sebastian. - Acum din păcate, nu se mai poate face nimic. Roagă-te să îi țină Dumnezeu sănătoși pe copii ca să poată plăti birul acesta, care nu este deloc mic. Am primit o scrisoare de la Doru care se întorsese din State. Divorțase. Unul din copii rămăsese cu soția, altul venise cu el în țară. Supărări care îi marchează pe ambii părinți pentru toată viața. Dar și pe copii. Unul nu mai avea mamă, altul nu mai avea tată. Și fiecare dintre ei
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359117_a_360446]
-
în unele părți ale feței avea riduri, dădea impresia unui om ce văzuse multe în viață și trecuse prin viață învățând ceea ce se numeste școală vieții. Părea reprezentantul unui mod de viață. Al relațiilor intime din afara familiei, de fapt era divorțat și avea o fată care locuia cu fosta lui soție în Sevilia. Petrecea ore în șir în bar, ducea o viață de aventură, si distracții. Aș putea să rezum filozofia să despre viața în doar câteva cuvinte: ,,Trăiesc din plin
CONTRASTUL DINTRE DOUA VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359224_a_360553]
-
mă distrugă tot mai mult. Muzica electronică devenise ca un virus ce nu se mai oprea. Sexul, nici în el nu mai simțeam nimic. Și eram foarte înrobit, și dependent, și, în același timp, nefericit. Între timp, părinții mei au divorțat, eu am rămas cu mama, ea avea pe altcineva, dar, după un timp, s-a sinucis. Moartea mamei mele m-a împins mai mult înspre droguri o perioadă, după care n-am mai știut cum să scap. Tatăl meu m-
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
atent, afectuos. Dar îmi spuneam că nu e bine să mă gândesc prea mult la asta că oricum nu mă ajută comparațiile. Că e mai bine să fim așa, în doi, decât eu singură și să se afle de ce am divorțat. Știi ce? Acum, că tocmai am semnat actele, temerea asta a dispărut. Oare cum de chestia asta, gândul acesta obsesiv, mă ținea în loc? Acum îmi tot vin în minte gânduri de-ale mele și mi se pare că sunt ridicole
„La început am fost uluită, nu înțelegeam cum de soțul meu, care îmi spunea că sunt femeia vieții lui, ridică mâna asupra mea. Uluirea asta a durat ani de zile“ () [Corola-blog/BlogPost/338683_a_340012]
-
Sunt o femeie mai educată decât maică-mea și cele din satul ei și degeaba. Tot acolo am nimerit. Oare când suntem în situația respectivă gândim la fel cu toatele? Ne imaginăm aceleași lucruri, că vom fi arătate cu degetul dacă divorțăm? Și ce dacă vom fi? Dar uite că eu nu sunt arătată cu degetul. Dimpotrivă, colegele mele mă privesc cu afecțiune și respect că am reușit să mă rup. E o surpriză plăcută să știi că ceilalți nu pun așa
„La început am fost uluită, nu înțelegeam cum de soțul meu, care îmi spunea că sunt femeia vieții lui, ridică mâna asupra mea. Uluirea asta a durat ani de zile“ () [Corola-blog/BlogPost/338683_a_340012]
-
situație la alta. Uneori este conștientizarea faptului că bărbatul violent chiar i-ar putea ucide pe copii sau ar putea să o ucidă pe ea. Alteori, este vorba despre copiii care cresc și reușesc să o convingă pe mamă să divorțeze. “Am avut o doamnă care mi-a spus că „în momentul în care m-am pus în spatele fetiței mele, ca să nu mă lovească, mi-am dat seama cât de penibilă sunt. Am ajuns să-mi pun copilul protector față de bărbat
„M-a lovit cu ușa de la sobă în cap. M-am gândit că, dacă vede sângele, poate să dea și mai rău și mi-am pus gluga”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338663_a_339992]
-
mai suportam bătăile. Am mers la judecătorie și am zis că vreau să mă despart” În 2012, Georgiana trăise deja 15 ani de bătăi și de abuzuri. Nu știa de niciun centru, nu știa de nicio asociație, dar voia să divorțeze: „Nu mai suportam bătăile. Am mers la judecătorie și am zis că vreau să mă despart. O doamnă de acolo, de la registratură, m-a întrebat care e treaba. I-am explicat că vreau să plec și că n-avem unde
„M-a lovit cu ușa de la sobă în cap. M-am gândit că, dacă vede sângele, poate să dea și mai rău și mi-am pus gluga”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338663_a_339992]