1,063 matches
-
Ov. S. Crohmălniceanu în cartea amintită, asupra literaturii naționale. În concluzia celui din urmă, "comunismul în literatură mai înseamnă suprema onoare pentru orice scriitor care concepe și scrie liber și independent, în demnitate: transformarea sa în funcționar literar și instrument docil de propagandă". Să revenim la interviul d-nei Lovinescu care ne atenționează: "Ideologia comunistă nu a fost niciodată generoasă, înșelătoare, da, generoasă, nu. Valurile de sînge erau anunțate din chiar principiul de bază; e imposibil să instalezi o dictatură absolută (fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
succesive ale operei pînă devenea conformă cu cerințele timpului. Istoricul literar face apel la cazul romanului lui Petru Dumitriu, Pasărea furtunii, modificat de cîteva ori, conform amendamentelor impuse de critica "științifică". Se pare că Petru Dumitriu era între cei mai docili executanți în refacerea propriului manuscris. Geo Șerban își amintește: Spontaneitatea imaginativă a scriitorului impresiona pe toți cîți participau la disecarea colectivă a manuscrisului [...]. Opiniilor la obiect, le acorda credit și, calm, se așeza să intervină prompt; ștergea replici, restructura scene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Credința în Dumnezeu a susținut spiritul și a dat forță de a rezista, una copleșitoare, tuturor celor închiși de puterea comunistă, cu scopul de a-i distruge fizic, psihic, moral și intelectual, pentru a-i transforma în simpli executanți, unelte docile în mîinile partidului și securității. Speriați de revoluția maghiară, guvernanții, în anii 1956-1957-1958, reeditează teroarea din anii 1947-1948. Ținta principală: studenții creatori de focare protestatare. Mișcări protestatare au loc în centrele universitare din Timișoara, Cluj, București, Iași, Tg. Mureș. Mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ar fi reușit, probabil, dacă porumbul ar fi fost singura plantă de pe acel ogor. Numai că pămîntul, furat apelor prin îndiguiri recente, continua să hrănească o mare varietate de buruieni, dintre care pălămida și pirul se numărau printre cele mai docile. Adevăratul război se ducea împotriva stufului. Pe cît de înaltă îi creștea tulpina, pe atît de adînci îi erau rădăcinile. Era prima prașilă și, pentru un ochi neexersat, firele de stuf se deosebeau prea puțin de firele de porumb. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
expediție decât dacă ar fi fost convins de Jayne (nici măcar nu voiam să-mi imaginez scena - implorările ei și smiorcăielile lui), nu mă așteptam ca el să cedeze fără lupte serioase, așa că am fost surprins cât de calm și de docil era Robby (după duș și un schimb de haine curate) când și-a târât picioarele peste pragul ușii și s-a îndreptat cu capul plecat spre Range Rover, unde Sarah ocupa locul din față, încercând să deschidă un CD cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
curățenie în bucătărie, apoi era să mă ciocnesc de Marta chiar la ușa biroului meu - detaliile specifice ale conversației noastre nu mi le mai amintesc; singura informație importantă era plecarea lui Jayne la Toronto a doua zi, și am încuviințat docil la cele spuse de Marta, strângând pătura mai tare în jurul meu, după care am intrat în birou, încuind ușa, lăsând pătura să cadă, ducându-mă direct la computer, trântindu-mă pe scaunul turnant. Mă puteam vedea pe ecranul negru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă atrase spre computer. Luna pulsa pe monitor. Din nou: ezitare. Apoi: nevoia ca lucrurile să se precipite. Teoria anxioasă a Nadinei Allen pogorî în cameră. Cuvântul neverland îl împinse pe scriitor să pună mâna pe mouse. Meniul monitorului apăru docil. Știam că nu mai era nimeni la etaj, dar m-am uitat peste umăr. După ce am făcut clic pe „My Documents“, m-am dus și am închis ușa. Când m-am întors la birou, pe lista Gateway existau aproximativ o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
C'est un pays de canots, de canards et de canailles. Agripa: Sunt europeni, oameni de treabă cinstiți și serioși. Lalescu: Olanda e curtierul Europei centrale. Râmniceanu: Interesant, dar nu prea sunt distractivi. Marcel P. îmi vorbește despre un moldovan, Docilă, care are unul din cele mai bune restaurante din Amsterdam: Bagatelle. Fost servitor și lucrător. Este aici, la Amsterdam, un restaurant foarte scump, deși se numește Bagatelle. Găsești acolo stridii și pește felurit. Te servesc chelneri gravi în frac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
refugiu. Continuăm drumul, împreună, până la Buzău, unde ne despărțim. Fiecare pleacă spre destinația dinainte cunoscută. La 5 aprilie 1944, înainte de a intra în Ploiești, asist îngrozit la bombardamentul american asupra orașului Ploiești și împrejurimilor. Calul meu, atât de blând și docil, câteva zile nu-l pot stăpâni. În alte 4 zile voi ajunge la Rm. Vâlcea, localitate în care se stabiliseră părinții mei. Și de data aceasta basarabenii s-au bucurat de o primire frățească (ajutoare bănești, cantine pentru refugiați, case
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Uglea, autor al unei monografii a școlii pedagogice ieșene, acesta se destăinuiește: "din școala normală am plecat cu planuri mari de ridicare a țărănimii din întuneric și din starea economică dezastruoasă". Timp de nouă ani Gh. Rădășanu a fost ucenic docil al lui Nicolae Stoleriu, un prețuit învățător din Baia și erou al primului război mondial, căzut la 1916 în Munții Călimani. "Toate acestea mărturisește în scrisoarea amintită erau pornite din sufletul ales și hotărât al lui Stoleriu și la toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Arara" din Benin, "Mina" din Coasta de Fildeș, "Ganga" din Sierra Leone, "Carabali" din Biafra, "Congo" din Congo și Angola. Conform unor "studii de piață" din acele vremuri, Yolofii din Senegal erau considerați belicoși și dificil de manevrat, Mandingas erau blânzi, docili, ușor de instruit, generoși, deschiși dar... fataliști, Bambaras robuști, obraznici, volubili, leneși, dar veseli și simpatici. Lucumi erau considerați sclavii cei mai inteligenți, fiind însă dificili de dominat, Carabalii apreciați ca sălbatici și chiar antropofagi, Congo, puternici, nesupuși, comozi, extravaganți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ale apariției lor, să ofere o promisiunea unei posibile structuri viitoare pe care s-ar putea baza relația donator-beneficiar. Ar trebui totuși să ne reamintim cum arată speranțele false și să pornim cu precauție, și doar cu statele cele mai docile politic și mai promițătoare economic; și în niciun caz nu ar trebui să ne lăsăm induși în eroare de retorica Națiunilor Unite în a crede că lumea nu va mai fi niciodată la fel. Prea multe probleme incontrolabile și prea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
nici un ajutor în privința aceasta. Deși creștinii au fost cooptați în deceniul al cincilea în consiliile administrative locale, această măsură nu a îmbunătățit situația. Funcționarii superiori pur și simplu ignorau de cele mai multe ori recomandările acestor consilii sau numeau reprezentanți sau notabili docili profund implicați în corupția locală. În general, populația bulgară nu acuza guvernul central, ci autoritățile locale de abuzuri administrative, dar nu exista nici o cale de a-i prinde în flagrant delict pe funcționarii incompetenți sau necinstiți. Atunci cînd reformele nu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu o minge de copiii care se jucau în curtea interioară. Nici ce-și strigau vecinele între ele nu auzeam. Lătratul câinilor nici atât. Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem mai docil, ba chiar parcă mă efeminasem. Agresivitate reprimată. Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă mai puteam aprinde atât de ușor. Îmi pica fisa ceva mai greu. Dar în scris totul mergea șnur. Scriam cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Merge dacă e gândită în termeni de profit. Dacă aduce profit. Noi suntem oameni de 18 milioane pe lună, zicea cineva, și nu ai cum să nu ai imaginea unei întreprinderi care a adus un câștig demn de menționat. Era docil nea Titi. Se supunea zâmbind strâmb. Ca și mine, nici el nu auzea extraordinar, iar multe dintre ordine le pricepea în virtutea inerției. Avea un repertoriu destul de redus de sarcini și le deducea din context. Rodica îl punea la punct într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și extrem de insistentă îi expunea tatălui problema seară de seară, fără însă a avea o anume finalitate sau cel puțin cea scontată de ea. În toată această ecuație de familie eu am fost cea mai înverșunată. Pe cât era Adi de docil, cuminte, îngăduitor, pe atât eram eu de fermă, intolerantă și directă, chiar în dialog cu mama. Și poate mama nu m-ar fi perceput cu siguranță așa, dacă nu ar fi impus anumite tipare, ceea ce eu n am acceptat niciodată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
reușea să descătușeze toate energiile care capacitau negativ forța de înțelegere a mamei. Mama era un om absolut minunat, dar în relație cu mine n-a înțeles un lucru esențial, nu mi se putea impune ceva anume, nu eram copilul docil căruia să-i „speli prioritățile”, mai cu seamă că le aveam eu pe ale mele. De pildă, nu plecam de la bunica până nu-mi rezervam plăcerea de a savura absolut tot, eram de neclintit și dispusă să-ți aduc argumente
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
La momentul impactului, cositorul lua diferite forme, de cele mai multe ori relevate în visele de noapte, iar bunica le interpreta cu dibăcie în timp ce trebuia să bei de trei ori apă, din cele patru părți ale recipientului. Cred că eram cel mai docil client al bunicii, de fiecare dată o făceam în virtutea unui act responsabil, nu-mi era teamă și mă așezam cu cea mai mare naturalețe pe scăunel. Odată, să fi avut posibil vreo șapte-opt ani, nu mi-am acoperit suficient de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aminte de o scenă ușor comică și-un dialog infantil, nevinovat. Cred că aveam șapte ani, Adi trei ani. Eu slabă, tenul ușor măsliniu, tunsă scurt cu breton și vizibil temperamentală, Adi mic, gras, ten deschis și păr blond, fire docilă, cooperantă. Era ceva din parabola „pat și patașon ”. Tot încerca să se urce pe tricicleta sa și-n neputința aceasta repetată îmi ceruse sprijinul : Mariana, nu pot să urc, vino aici! Mă băiete, nu poți pentru că ești gras, nici piciorul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
copilăria aceea superbă. Cu Adi am avut o relație specială, probabil întreținută și de faptul că era opusul meu, completându ne foarte bine unul altuia componenta deficitară sub raport comportamental. Cred că n-am văzut până la frate-meu copil mai docil, extrem de atent, cuminte, receptiv și responsabil. Imaginați-vă cum eram eu, din moment ce mă poziționam pe o structură tipic comportamentală opusă în linii mari fratelui meu. Aveam clocotul acela interior, ardeam puternic asemenea mamei. Suficient de temperamentală, nu-mi puteai impune
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
că avea un deosebit simț al umorului: Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație a mea și-o asimila la modul cel mai conștiincios posibil. Mariana, câte mere are Prâslea ? Stai după mine și dacă pleacă vreun măr să-mi spui, să le adunăm, să le punem la loc. Ajunși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
caselor de rendez-vous. - Despre cocotele, cocodetele și demimondenele celebre din la belle époque a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cum și despre o „prințesă“ a lor, tre murând acum În zdrențele și pantofii ei scâlciați. - Parisul, cu turma docilă a femeilor din atelierele unde se fabrică plăceri; Berlinul, cu viziunile lui macabre și cu grețurile consecutive practicilor nenumite; dar parcă tot mai bine În Valahia noastră, cu bordeluri vesele și cu fete numai bune de iubit, cu domnii se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
i le face acasă nevasta), așter nui galantonește pe masă „misia“ mea pe o zi din bugetul sta tului român. Auzii deodată un semnal scurt și răstit, ca al unei dresoare În cușca bestiilor frumoase și feline, la care turma docilă a fete lor automate se ridică, se ghemui În coloană și ieși mânată ca de un bici nevăzut și cu pași repezi și ușori pe culoar, lăsând În urmă acel iz plăcut, cald și gâdilicios, În nări și peste tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
visul. Curând, vizitele ternului mesager al lui Cameniță au devenit o regulă: o dată pe lună sau la două luni, acesta își făcea apariția cu aerul său confuz, cu politețea sa excesivă, stângace și îi „solicita referințe“, iar Vlad scria, scria docil, exact, ferm, executa ordinele și mintea lui refuza să ia în considerare eventualele consecințe ale declarațiilor sale, el abandona brusc și total această ipostază de moment, neimportantă, a sa, o abandona ca și cum ar fi fost un actor care iese dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
servorum, ablata est excusatio pigrorum” - Ceata celor aleși a îndepărtat scuza celor leneși (Sf. Augustin). VII - Să avem o respectuoasă supunere față de Sanctitatea Sa, părintele Papa de la Roma, față de maica Biserică Catolică și de toată ierarhia legitim constituită, și o smerenie docilă de a ne lăsa conduși de legitimii reprezentanți ai Domnului nostru Isus Cristos și nu după părerea noastră, oricât de pricepuți ni s-ar părea că am fi, căci Sf. Duh ne spune: „...ne innitaris prudentiae tuae...” (Prov 3,5
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]