1,248 matches
-
Îl cuprinse deodată dorul de masa sa de lucru și o nemulțumire totală față de de zugravii și vopsitorii care Îi amenințau rutina vieții. Peste trei-patru ore se va auzi sunetul sirenei care vestește intrarea sâmbetei. Agitația de pe străzi se va domoli. Liniștea tandră și frumoasă, liniștea pinilor, a pietrei și a obloanelor din fier va coborî de pe dealurile care Înconjoară orașul și se va așterne peste Ierusalim. Bărbați și copii În haine de sărbătoare decente, purtând sub braț gentuțele din catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dau seama că nu numai dragostea trece prin stomac ci și liniștea; cel puțin în zona aceasta. Spectacolul pe care îl vedeam amplificându-se era din ce în ce mai inovator. Oamenii luau câte un platou și pășeau cuminți către camerele lor. Gălăgie se domolise, dar mișcarea era încă sesizabilă. De la parterul clădirii au urcat acei doi bărbați care mă vizitaseră ieri, însoțiți de un altul, la fel de masiv ca și ei, domnul doctor și femeia în alb care m-a privit în cabinet. Am zărit
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
rapid către tulpinile de solandra. Irene a făcut un pas înainte, dar Ahmad a oprit-o cu mâna. Bărbatul avea palme de grădinar: aspre și pline de bătături și o cicatrice de arsură chiar sub încheieturile degetelor. Focul s-a domolit când a ajuns la o movilă de pământ rece. Flăcările au mai licărit de câteva ori, apoi s-au stins cu totul. Cenușa e mai grozavă decât compostul, a spus el. Ai fi surprinsă câte chestii pot să crească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
băiatul. Apoi i-a aruncat maică-sii o privire așa de disprețuitoare, încât femeia s-a tras înapoi. Jina începuse să nu-l mai placă, iar asta era o ușurare. Acesta era un sentiment normal, suburban. Care i-a mai domolit durerea din piept. În pădure sunt și oameni, a adăugat Danny. Da ? Te-ai întâlnit cu cineva ? Jina a fost uluită când a auzit ce calmă i-a sunat vocea. Ca și când l-ar fi întrebat la ce nivel a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
citea furia, dar mâinile și le ținea întinse în față, ca un om care te imploră să-i cruți viața. S-a terminat, a zis el. Ești teafără. Ești aici. Pot să vin acasă. Tremurul trupului începuse să i se domolească. Jina nu putea decât să-și închipuie ce i se desprinsese pe dinăuntru: un plămân căzut în abdomen, o bucată din șold fărâmată. Simțea dureri în cele mai ciudate locuri: între omoplați, în punctul acela moale de sub gleznă, în spatele uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală, se domoli subt dezmierdare. Sărind ușor în lături, Lică fluieră subt bărbița domnului cel galben, puse un deget la pălărie ca la chipiu și, zvelt, trecu strada. Dog-cart-ul, slobozit, porni dezordonat. Lică se gândi la mâinile slăbănoage ale domnului ce ținea hățurile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plimba încă cu dânsa pe soțul ei de bună familie. I se părea mai decorativ să-1 aibă alături. Din toate obiectele de preț pe care le putuse achiziționa era singurul pe care-1 putea transporta cu ea pretutindeni. Cu ce pumn domolise tânărul acela pe murg! Ada era destul de cunoscătoare la cai ca să înțeleagă că Lică avea multă pricepere. Dar cum și ce fel? Nu părea "om de lume" . . . dar Adei îi era peste cap de oamenii de lume. Și cu ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În ele umplîndu-mă de zeamă fără prea multă bătaie de cap, doar pentru că muream de sete după cîte un meci de fotbal. Vocea aspră a preotului nu se domolea, iar noi stăteam smirnă. Nu-mi dau seama dacă ne-a Întrebat sau nu cîte ceva, oricum, nu țin minte ca eu să fi scos vreun sunet. — Ți-a plăcut? m-au Întrebat amicii. — Da, am răspuns eu, dar era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să le răspundă, iar ei păreau că nu-l cred că nu știe. Ba i-au luat și robota de curier și i-au dat-o ca slujbă cu o brumă de simbrie numai lui Zahar. Bănuielile s-au mai domolit după vreo lună, iar În primăvară, odată cu plecarea hanților spre nord, văzîndu-l că nu se duce cu ei, s-au stins de tot. Și-a reluat robota de poștaș pentru toate cătunele din acel cot al rîului Obi și s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
evident Îi mulțumea pe nemți. Îi degrada și mai mult pe evrei să aibă o maimuțăreală de rege. Naziștilor le plăcea asta. Aveau o predilecție pentru asemenea farse cu asasinate gen Ubu Roi. Se jucau de-a patafizica. Îndulcea sau domolea oroarea. Aici În orice caz se poate vedea deosebit de bine chestiunea formelor ce se pot afla pentru acțiunile conștiinței eliberate și ura minții sângeroase, plăcerea ucigașului În fața eșecului și a Înjosirii ei. — Scuzați-mă, dar nu am reușit să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în Bavaria Superioară, în lagărul în aer liber Bad Aibling, unde locuiam în găuri săpate în pământ și acoperiți cu foi de cort până când, după câteva săptămâni, am fost distribuiți și duși în lagărul de muncă; foamea s-a mai domolit, fiindcă acum reușeam, cu ajutorul mărfurilor mele de schimb, piunezele cu Westwall-ul, lucind argintii, să ameliorez rația săracă în calorii a lui Morgenthau. Pentru mine, cel pe care tutunul tot nu reușise să-l ispitească, preschimbarea țigărilor americane în altceva era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
celebru. . . unii te plac la cap, alții la picioare. Ți-atn spus! Formula cea nouă! și râse, râsul ei sonor dar fără veselie. Mini fu jignită. - Nu s-a schimbat Mika-Le! zise apoi. - Nu! Drept concesie civilizației europene și-a mai domolit stuful cu un pieptene și dă cu pudră Rachel de proastă calitate. Mini își închipui peste tenul sarbăd al lui Mika-Le praful acelui ciment gălbui; linia pătrată a frunței, pe care pieptenele o dezgolea din vîlvoiui negru al părului, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc, refu-zînd sa mai înainteze, cuprinsă de nevoia poposirei, el domolindu-și graba. 129 FecoarSe dosplet.te, Conceit din muzica de Bau., Diurnul ascuns Mini se aștepta să-i vadă dispărând la stingă pe prima stradă. Știa că într-acolo e locuința Elizei. Nu cotiră, dar se uitau jur în jur
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
L-au botezat în aceeași noapte. În zori, buzele copilului erau încă vinete, dar până la amiază, când au reușit să-i dea să bea sânge de crap, spuzeala de pe trup aproape se curățase și arșița părea să i se fi domolit. A doua zi, Abd al-Aziz a cerut apă și a glumit cu tatăl lui. Musa încărunțise, în cele două nopți cât ținuse boala. Iar copilul nu înțelegea de ce se încăpățâna să-l cheme la el pe un alt nume. Peste
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Musa! Aurul s-a împuținat, iar Musa nu-și mai încape în piele de mândrie la vederea fiului celui blond, care cârmuiește nu prin puterea armelor, cât prin cea a minții. Nunta copilei ascunse de lume cu Theodomer i-a domolit temerile și l-a făcut să-și drămuiască darurile către sultan. Și încă n-ar fi însemnat nimic faptul că Abd al-Aziz s-a iubit cu o văduvă creștină într-o dimineață fierbinte ca un tăciune încins, sub florile de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în orice clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
gîndurile, sub plopii din colțul meu de pădure Închipuită pe aleea lăturalnică din parc. Numai că m-a Întors din drum cerul care a Început să se acopere dintrodată de nori negri, anunțînd o binevenită ploaie care avea să mai domolească din arșița lunii lui cuptor. Cum soția era plecată Într-o vizită la surori și chef de citit nu aveam, iar ideea de a-mi petrece timpul În fața televizorului nu mă Încînta nicidecum, am fost salvat de telefonul lui Dragoș
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și acum continuau aceeași goană nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de îngreunați de toate pe care viața le pusese în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tăcere irespirabilă, toate cuvintele se confundă și numele se afundă într-o ireversibilitate funerară. O soră îmi injectează ceva în punga de perfuzie. Un alt medic ridică privirea de pe monitor și-mi privește corpul înfășurat în cearșafuri ude. Spasmele se domolesc. Ei nu se tem de moarte. Dar poate că-i vorba de moartea altcuiva, a unui străin. Căci toată lumea îi îngroapă pe cei apropiați cumva, cu o conștiință încărcată. Rapid și adînc. Și-i pomenesc, ținîndu-le slujbe și îngrijindule mormintele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se vor trezi. Că iminența morții să nu fie molipsitoare și toți să dispere ca-n clipa de sfîrșit a lumii. Iar peisajul să se spargă. Orașul să devină un ghem viermuind de urlete, demență și rugăciune. „-Stai liniștit”-mă domolește tînărul Doctor. „Sfîrșitul lumii si Judecata de Apoi nu vor avea niciodată loc pentru că omenirea învață același lucru generație după generație. Nu se va maturiza niciodată. E construită în așa fel încît nu va ieși niciodată din căcat. Cum, atunci
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mi s-a scurs toată puterea. "Fiți..." Un zgomot din celălalt capăt al dreptunghiului. Campionii luaseră startul prea repede. Tensiunea fusese prea mare pentru ei. Lîngă noi, celelalte echipe se reașezau cu cîteva bătăi leneșe și rare pentru a-și domoli nervozitatea. "Dă-ne drumul", i-am spus băiatului care imediat a lăsat barca liberă. Am vîslit de cinci, șase ori și am simțit că îmi recapăt puterea. Mai trecusem prin asta. Un fals start e o binecuvîntare pentru cineva cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
puțini scriitori atât de modești. Eleanor scoase un sunet al carui sens era cât se poate de clar. Fanny îi aruncă o privire, îmboldita pe neașteptate de curiozitate. Lui Eleanor, care continuă să fiarbă în suc propriu, neizbutind să-și domolească furia, acest lucru îi scăpa. Nu sunteți de acord cu spusele lui? o întreba Fanny. — Am petrecut prea multe ceasuri încercând să-i refac încrederea în el. Fanny își deschise reportofonul pe furiș și rămase cu el în mână. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de faianță. "Și cât de molipsitoare e această stare. La început l-am urât pentru asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]