1,019 matches
-
timp în care Mihai s-a aflat în atenția bunicii, Regina Maria. Luni, 19 februarie. „A sosit Mihai (la București). L-am vizitat. Mititelul este palid și mai slab decât atunci când l-am văzut ultima dată, dar este atât de drăgălaș și a fost extrem de dulce cu mine <...>. El are nevoie de aer și soare și să fie hrănit. Căpșorul îi este plin de bucle, fețișoara cam solemnă, și ocazional, surâde, ceea ce face să îi apară gropițe în obraji. Are totuși
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
el, ceea ce desigur n-ar trebui să aibă. St. John pare să se bucure foarte mult să fie din nou într-o companie umană”. Marți, 20 februarie. „L-am vizitat pe Mihai care stătea solemn la ceai, extrem de adorabil și drăgălaș, dar fără îndoială mai palid și mai slăbit decât sunt obișnuită să-l văd. I s-a micșorat și fața. Îl face mai frumușel, dar n-ar trebui să arate așa. Are un surâs adorabil și buclele îi sunt minunate
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și marți 8 aprilie. Drumul cu trenul spre Franța durează două zile: Mihai se află în grija bonei și a bunicii, Regina Maria, care îi dă un nume de alint: „Miky este o mare bucurie și este absolut adorabil, iubitor, drăgălaș și bun”. Miercuri, 9 aprilie. Trenul regal staționează la Strasbourg. Regele Ferdinand și Regina Maria se deplasează la Mulhouse, apoi la Kalmar, pentru a participa la ceremonii consacrate soldaților români morți în Franța, în timpul primului război mondial. În acest timp
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
pe picioare și fiecare în clasa lui. Inima îmi bătea ca un ceasornic. Oare unde va fi clasa mea? Valeria m-a condus pe coridorul larg tocmai în celălalt capăt. Pe o ușă era un iepuraș atât de gingaș și drăgălaș, că-ți venea să te tot uiți la el. Lasă nu-l mai privi atât și haide înăuntru! Am intrat și Ionel, un vecin ce-l cunoșteam bine, m-a strigat lângă el, în banca întâi, din mijloc. M-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le oferi mierea ca medicament pentru bolile de plămâni, astm, bronșită, tuse. Tata, nu refuza niciodată pe nimeni. Câinele-lup Toader pădurarul, prietenul familiei noastre ne-a adus întrun an un cățeluș dolofan, spunând că e pui de lup. Fiind tare drăgălaș, a fost răsfățat de toți și crescut cu mare dragoste. Numai după câteva luni a devenit un câine pe cinste. Tata l-a pus în lanț și gospodăria a rămas în grija lui. Nu se apropia nimeni de curtea noastră
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o dăruiesc. Cât am plâns la aceste cuvinte! M-am repezit ca o săgeată în grajd și-am zărit-o pe Joica cu ochii umezi. Poate înțelegea și ea nenorocirea ce ne-a lovit. Am mângâiat-o pe capul ei drăgălaș și am văzut că scotea mereu limbuța afară. Pesemne îi era foame. Am alergat în bucătărie, am luat o sticlă de jumătate de litru și-am umplut-o cu lapte. N-aveam însă biberon. I-am spus lui Iliuță și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Nu stăteau deloc degeaba. Un vecin, Ștefan Grigoraș ne-a ajutat și de astădată, punând podele groase și duble în cotețul lor. Mama a mai cedat în fața rugăminților noastre, de a nu-i înstrăina pe nicunul. Prea erau frumoși și drăgălași. Pe ascuns însă, am prins câte ceva din cele ci-i povestea Revecăi Lavric, vecina și prietena ei. Cum că, de hram, va pregăti friptură de iepure, iepure la frigare, ostropel de iepure. Peste noapte, mi-am bătut capul, spunându-mi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
respirații gâfâite. Genunchii începeau să ne tremure, picioarele dădeau vădite semne de capitulare. Dați drumul la ușă că vă strâng de gât, nenorociților, vă jupoi de vii, lighioane spurcate, vă ucid cu mâna mea, mizerabililor! Pe fondul debitării acestui text "drăgălaș" și "pacifist", opoziția noastră s-a redus la zero, în timp ce mastodontul împingea cu o forță dublă față de cea inițială. Ceea ce s-a întâmplat e ușor de imaginat. Exact în momentul în care efortul lui era maxim, noi ne-am retras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de vorbă cu Valeria. Una e la școală. Cealaltă încă nu (6 ani). Cea mărișoară mai bine îmbrăcată; a doua mai sărăcuț. Dorința lor e să se facă sanitare ori aviatoare, căci "va fi război", din pricina Americanilor și Nemților. Foarte drăgălașe și prietinoase. Oferă flori. Am să vă aduc și eu bomboane. Ba, zice cea mare: mai bine niște cărți cu povești. Cea mai mică: Un abecedar. Un grup de băieți, care sunt mai rezervați, mai timizi. Se pregătesc și ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
peștele „devine simbolul mesei euharistice, unde apare adesea alături de pâine”: „Numai cigă și postrugă,/ Galbină de caracudă/ Și misedru d-ăl mărunt/ Sta pă masă năsăditî/ Că d-ala i-en baltă mul’.../ Șalăiaș, pește d-ăl gras,/ Stă pe masă drăgălaș,/ Câte-o vântră de morunî,/ (...) Știuculiță lunguliță,/ Albă ieste la peliță,/ (...)Albișor d-ăl mărunțel,/ (...) Câti-un cotolan dă somnî/ Dă râmnește mai mulz’ domni!”. Masa de la curțile lui Vioară ține de social întru totul, aparența ei de „palmares” al abilităților
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în viață, întotdeauna folosind formulele: "Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele" (p.39), "Dumnezeu să-i ierte păcatele și să le fie țărâna ușoară și amintirea veșnică" (formula repetată cel mai des) sau "A închis ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie". Amintirile lui Gheorghe Rădășanu nu sunt o narațiune, diverse scene din viață revin pe parcursul rememorărilor, cu unele reluări sau precizări ulterioare. În dese rânduri autorul pare a nu-și reciti însemnările. Așa poate fi explicat de ce unele informații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
drag!" Pe coasta satului Bogata unde am crescut eu, au mai crescut doi băeți și o copilă. Gheorghe Chetreanu și cu soția au avut un băet Toader și o copilă pe care o chema Ancuța, care era și frumoasă și drăgălașă. Soția sa Tasia, care era din Râșca, era neagră ca o țigancă. Mulți din locuitori satului Râșca se trag din țiganii cari au fost robi ai Mănăstirii Râșca. Cu apucături sălbatice. Grigore Chetreanu a avut un băiat pe Constantin, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-a îmbolnăvit și a murit. Și parcă văd și acuma cum sta pe masă cu flori în codițe și împrejurul obrazului. Și eu am strigat-o: Hai Ancuță să ne jucăm!" Și mama ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Feciorii lui Grigore și Gheorghe n-au avut nici un stup. Mama mea, Pachița lui V. S. Iftimie și a Ancuței I. Roșca, era de statura mijlocie, harnică, religioasă, bisericoasă și foarte bună mamă și foarte bună gospodină și frumoasă și drăgălașă. Și de cumințenie rară. Nu așa tare de voinică. Dar și muncea foarte mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul. La 2 ani după mine a născut în casa făcută de tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bătută ca la Mălinii lui Neculai Labiș [36]. Și am fost notat cu 10 de 10 și cu o sticlă de vermut și mult aplaudat de publicul din sală. Că n-am fost mut am strigat și din gură, strigături drăgălașe și frumoase. Că eram fericit atunci că-mi trăia Eugenia soția mea scumpă și drăgălașă. La începutul anului școlar în clasa III-a, 1903-1904, am început a învăța Algebra. Pentru capul meu a fost tare turcească că n-o pricepeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
10 și cu o sticlă de vermut și mult aplaudat de publicul din sală. Că n-am fost mut am strigat și din gură, strigături drăgălașe și frumoase. Că eram fericit atunci că-mi trăia Eugenia soția mea scumpă și drăgălașă. La începutul anului școlar în clasa III-a, 1903-1904, am început a învăța Algebra. Pentru capul meu a fost tare turcească că n-o pricepeam nici de feli. Am uitat să spun că între jucăușii clasei noastre a III-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în gând să mă însoare pe mine cu Maria Ionescu. În 1907, vara, ea a venit în Baea și s-au făcut niște petreceri cu muzică și am dansat și eu cu Maria Ionescu. Dansa minunat de frumos și de drăgălaș. Și cum era ea de frumoasă și eu de tânăr că abia aveam 23 de ani, m-am îndrăgostit de ea foc, nu altceva. Și în Octombrie când m-am dus la București să iau post în învățământ, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
voi lăsa lingura și va suna scândura, de dragoste m-oi lăsa! Și în cei 6 ani cât am învățat la Școala Normală de învățători "Vasile Lupu"din Iași, 1900-1906, cine venea dintre colegii noștii cu cântece frumoase și valsuri drăgălașe? Ion Radu din Piatra Neamț, care avea ca prieten scump pe Vasile Popovici Eșeanu, care învață la conservator. Și care Popovici Eșanu a fost mare muzician, dirijorul corului căminului din Tătărași-Iași. Și mare compozitor, cu poezii de Eminescu și muzică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mine. Și în 1966 după 60 de ani de la absolvirea Școlii Normale, ne-a primit cu drag în casa ei și ne-a omenit cu toată inima, iar la 19 Oct.1968 a închis și ea ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie ! A fost munteancă din Ploiești ! Și în vara anului 1910 cam prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte deșteaptă și frumoasă dar după 2 ani a murit de dizenterie. Iar în 1915 a născut un băiat brunet și foarte voinic, drept ca Eugenia dar în 1916 când eram eu plecat la război a murit și Crișan cel drăgălaș, de ne-a rupt inima de supărare. Acești 3 copii dragi au fost botezați de nașii noștri scumpi și dragi: Maria și Neculai Stoleriu, cari erau învățători în Comuna Baea județul Suceava. Până a nu veni războiul din 1916-1918 am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și puricii și toți țânțarii din Baea". Și nu s-a dus. Cine era Neculai a Gaciței? Eu l-am cunoscut. Era un țăran de statură mijlocie și bine legat și voinic. Soția lui Paraschiva era o femee înaltă și drăgălașă. Ei au avut 3 fete și 1 ficior. Pe fata cea mai mare o chema Maranda și a fost măritată după Ion a lui Petrea Hlihor din Baea. Mare și bogat gospodar a fost Petrea Hlihor din Baea. Și Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ar fi mâncat așa îi era de drag tata. Tata a fost bărbat și frumos și f. voinic, și aiștea barbați le plac la femei. Nu-i vorbă că și ea era o femee f. voinică și f. frumoasă și drăgălașă. Eu am văzut tot că eram în brațe la mama. Altă fată a lui Niculai a Gaciței a fost Mărioara, iar voinică și f. frumoasă, a fost măritată cu Niță a lui Mihăilă și a fost și acela a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Rădășeni din mâna stângă cum urci spre Rădășeni. Pe Maricica Popescu eu am cunoscut-o din 1900 când eram în gazdă la protopopul Gh.Zarian cel fără obraz, că venea acolo că li era nepoată. Maricica Popescu era o domnișoară drăgălașă și aproape chiar frumoasă, dar n-a avut noroc nici de feli. Luca era un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da ori ba, mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
starița, când sosiră două maici și, după protocolul mănăstirii, făcură două mătănii și îi sărutară mâna. Deodată se repezi Vintilică din colțul lui, se uită la noi și făcu repede aceleași gesturi ca monahele. Era foarte comic, dar așa de drăgălaș, încât ne găsi o mare veselie, iar maica stariță, înduioșată, îl luă în brațe, îl sărută și, câștigată pentru totdeauna, îi dete voie să alerge prin toată casa, să pună mâna pe obiectele ei cele mai prețioase, să se ducă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să fie despărțit de nevastă și de copil și să nu se bucure de anii cei mai gingași ai lui Vintilică. Era să-l găsească foarte schimbat, crescut, dezvoltat, căci era deștept, vorbea cu vorbe alese, făcea întrebări inteligente, era drăgălaș, fru mos, voinic, dar totuși un adevărat copil copilăros. prizonierii români În ziua următoare era frig, chiar ger. Trecând la plimbare, văzurăm pe Șoseaua Cozienilor, la moșia lui Podgoreanu, de-a lungul ulucelor, păziți de gardă germană, prizonierii români luați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]