2,442 matches
-
proprii în acest domeniu. Fundația Nevăzătorilor din România, Fundația Casa Speranței și numeroase alte cazuri de natură medicală au găsit sprijin la nivelul grupului. La acestea se adaugă o serie de acțiuni cu implicație culturală, de tipul Festivalului Național de Dramaturgie Contemporană de la Brașov, Zilelor Brașovului sau Celtic Celebrations Bucharest Business Week. Cele mai vizibile sponsorizări sunt cele pentru evenimente sportive deosebite, cu observația că nu sunt din categoria „pâine și circ”, pe care sponsorii se întrec să le susțină. Campionatul
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
lui Adolphe Quételet (1835-1868), astronom, meteorolog, matematician, sociolog și poet belgian. În această monografie revizuită în 1835 se află prima cercetare cantitativă asupra fluctuației productivității creative pe parcursul vieții. Concret, prin contorizarea numărului de piese de teatru create în timpul vieții de dramaturgii francezi si englezi, Quételet a descoperit că performanțele se distribuie de-a lungul unei curbe grafice al cărei punct maxim depinde de vârsta subiecților, iar calitatea performanțelor depinde, în mare măsură, de cantitatea lor. Nu numai că aceste concluzii sunt
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, dar mai ales Liviu Rebreanu și Cezar Petrescu, pe care L˜. i-a tălmăcit cel dintâi în limba polonă. Interpretările insistă asupra aspectelor tematice, a conflictelor psihologice, tipologiilor, pitorescului (cu precădere etnografic) - pentru proză și dramaturgie, iar la poezie - asupra motivelor, a viziunii lirice, structurilor prozodice. Imaginea literaturii române oferită cititorului polonez se dovedește cea mai cuprinzătoare și mai consecvent propagată pe teritoriul Poloniei de un autor pe care, în 1939, anuarul Universității Jagellone îl prezintă
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
academic, care a atras atenția specialiștilor prin ambiția de a conjuga preocuparea pentru teatrul contemporan cu cerințele cercetării literare. Paginile din Motive și structuri dramatice, care l-au impus pe autor drept „un teatrolog de prestanță” (Valentin Silvestru), investighează mutațiile dramaturgiei naționale și în special valorificarea mitului în drama poetică, urmărind prezența mitologiei autohtone în piesele autorilor de teatru români, de la Lucian Blaga și Mircea Eliade până la Horia Lovinescu și D.R. Popescu. Din culegerea de eseuri Teatrul și teatrele se remarcă
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
1986; Teatrul și teatrele, București, 1989. Ediții: Ronetti-Roman, Manasse și alte scrieri, pref. edit., București, 1996; Mihail Dragomirescu, Critica dramatică, introd. edit., București, 1996. Antologii: Patrie și libertate. Din poezia anilor 1840-1880, I-II, pref. edit., București, 1958; Vlaicu Vodă. Dramaturgie românească, I-II, pref. edit., București, 1973. Repere bibliografice: Firan, Macedonski-Arghezi, 143; Valentin Silvestru, O remarcabilă cercetare teatrologică, RL, 1984, 16; Doina Modola, „Viziuni și forme teatrale”, ST, 1984, 9; Maria Vodă-Căpușan, „Motive și structuri dramatice”, CNT, 1986, 48; Mircea
MACIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
chinezești și japoneze), semnate de C. Gane, Gh. Brăescu, V. Demetrius, Margareta Nicolau ori transpuse din alte literaturi. Poezie dau Ion Minulescu, Adrian Maniu, Tudor Arghezi, G. Topîrceanu, Al. O. Teodoreanu, Al. A. Philippide, P. Ioanid (Ion Pas), Ion Pribeagu. Dramaturgia este reprezentată de Sică Alexandrescu, Tudor Mușatescu, Ion Cantacuzino, George Mihail Zamfirescu, C. Gane, Isaiia Răcăciuni, Paul B. Marian, Alice Gabrielescu; E. Achille, Deteste (D. Stănescu), Ana Canarache, G. Rădulescu, Ad. Byck transpun proză de André Maurois, Aldous Huxley, A.P.
MAGAZINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287953_a_289282]
-
a unui parnasian fantezist și elegiac, „cu un pronunțat gust al tanaticului și cavernosului” (Cornel Regman). Temele predilecte sunt mitul și istoria (Gebeleizis, Apolodor din Damasc, Meșterul Manole, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Țepeș, războaiele daco-romane etc.), reluate și în dramaturgie (Tragicul Domn Ion al Cămilelor, Eu, Meșterul Manole, Forum Traiani, Ion Ursu din Albac). Versurile și proza editate postum constituie o adevărată surpriză. Literatura „ascunsă” modifică imaginea scriitorului M. Bunăoară, romanul Nemuritorul în solitudine și durerea (1995), conceput între 1961
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
respectarea preceptelor creștine, tinzând a-și asocia și idealul național. Rubricile se conturează abia în al doilea număr: „Revizuiri literare”, „Traduceri”, „Din galeria maeștrilor dispăruți”, „Cronica socială”, „Critica literară”, „Cronica cinematografică”. Genurile abordate sunt diverse și bine reprezentate: poezie, proză, dramaturgie, publicistică, critică, traduceri și adaptări din literatura străină. Colaboratori prestigioși, precum Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Victor Eftimiu, se alătură unor nume semnificative pentru specificul revistei, ca Elena C. Meissner, de pildă, aflată în conducerea organizației Reuniunea Femeilor Române
MAMA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287973_a_289302]
-
1958-1959), „Utunk” (1963) și din nou la „Előre” (1964-1982). În activitatea lui M. un loc important îl ocupă traducerile din literaturile română, germană, franceză și rusă în limba maghiară. Din literatura română transpune scrieri ale clasicilor și poezie, proză și dramaturgie contemporană. Traduce astfel din Al. Vlahuță, B.P. Hasdeu, G. Coșbuc, Magda Isanos, Emil Isac, Radu Boureanu, Virgil Teodorescu, B. Fundoianu, Tudor Arghezi, Gellu Naum, Nina Cassian, Eugen Jebeleanu, Marcel Breslașu, Theodor Constantin, Maria Banuș, Mihu Dragomir ș.a. Traduceri: George Coșbuc
MAJTÉNYI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287965_a_289294]
-
multe piese proletcultiste, cum ar fi Comoara, care a luat Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților din 1953. În 1970 piesa Unde-s marile iubiri? i-a fost difuzată de Radioteleviziunea Franceză. Două sunt temele mari ale dramaturgiei lui M.: dragostea și politica sau, preluând titlul unui ciclu romanesc al lui Dinu Săraru, se poate spune „dragostea și revoluția”. Dacă prima temă a beneficiat de pregătirea filosofică a autorului, cea de-a doua a fost puternic marcată de
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
filosofică a autorului, cea de-a doua a fost puternic marcată de ideologia comunistă a momentului, cu toate consecințele care au decurs de aici. „Abia cu Excursia (1977) și Noaptea pe asfalt (1980) se poate vorbi cu drept cuvânt de «dramaturgia» lui Theodor Mănescu”, observa Dan C. Mihăilescu. Producția de tinerețe a dramaturgului suferă de toate viciile literaturii „optimiste” create în perioada „obsedantului deceniu”. În plus, autorul a abordat subiecte străine biografiei sale bucureștene, ca, de pildă, viața satului (Vecinii, Rugul
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
pildă, viața satului (Vecinii, Rugul), ceea ce a accentuat amatorismul și falsitatea conflictului dramatic. Notabile rămân doar ultimele trei-patru piese, scrise după cutremurul din 1977. Caracterul de dezbatere (filosofico-psihico-politică) și obsesia „găsirii” adevărului le conferă, într-o măsură, un loc în preajma dramaturgiei lui Camil Petrescu. Nu e o judecată de valoare, pentru că autorul Actului venețian a creat ceea ce, în filosofia teatrului modern, se numește „drama absolutului”. Cu o precauție asemănătoare se poate vorbi în legătură cu piesele lui M. și de o anume influență
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
Lectură și interpretare. Un model epic (1988), dedicat începuturilor romanului românesc. Modelul epic identificat este bonus pastor și s-ar fi constituit dintr-o îmbinare a structurilor epice europene curente cu elemente literare autohtone de mare circulație, precum epistolaritatea, retorica, dramaturgia istorică și baladescul. Demonstrația se întemeiază pe argumente literare, culturale și de istoria mentalităților, plecându-se atât de la paradigme intertextuale, cât și de la posibilitățile oferite de interacțiunea dintre „lectura” textului de bază și „interpretarea” lui. Pelerinaj spre ființă (1999) este
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
lumea veche este mereu benefică, redactează și volumul Răsfoind scriitorii clasici (1942), utilă introducere în civilizația antică. Evidențiază actualitatea creațiilor clasice prin studii cu tentă eseistică, privitoare fie la eternul omenesc al eroilor homerici sau la elementele de continuitate între dramaturgia lui Euripide și cea a lui Ibsen, fie la argumentele detractorilor lui Vergiliu sau la lupta cu sine a lui Marc Aureliu. În scrierile sale, adeseori înnoitoare, M. se arată mereu preocupat de accesibilitatea formulărilor menite să înlesnească difuzarea valorilor
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
temeinică, prin judicioasa raportare a literaturii române la alte literaturi europene, prin discernământ critic și putere de sinteză. Studiile sale de istorie literară formulează deseori puncte de vedere noi ori aduc unele contribuții documentare inedite. Fantasticul în proza lui Eminescu, Dramaturgia lui Delavrancea, Contribuții la soarta, în Principate, a antologiei de poezie românească scoasă de Henry Stanley în 1856, Ecouri ale operei lui Romain Rolland în România sau Eminescu despre cultură, civilizație, artă și literatură au fost adunate în volumul Acolade
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
a Universității „Ferdinand I” din același oraș, absolvind-o în 1938. A lucrat ca ziarist la cotidianul clujean „Keleti Újsag” (1938-1944), redactor al publicațiilor „Világosság” (1944-1948), „Falvak Dolgozó Nèpe” (1948-1950), „Müvelödesi Útmatató” (1950-1952). A tradus în maghiară din proza și dramaturgia română clasică și contemporană. De remarcat este versiunea din 1949 a comediei O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, preluată în mai toate edițiile maghiare din operele dramaturgului. Traduceri: I.L. Caragiale, Elveszett levél [O scrisoare pierdută], București, 1949, Ket sorsjegy [Două
MÉHES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288079_a_289408]
-
povestirea lui Ion Creangă și a lui Mihail Sadoveanu, evidentă și în tonalitatea narativă, stimulează lirismul funciar, confesionalitatea, autobiografismul. Sentimentul valorilor vieții, concentrat în simbolul-cheie al pomului vieții, rămâne axul structurant al poeziei și prozei lui M., ca și al dramaturgiei pe care o cultivă. Piesele lui sunt, în majoritate, poeme dramatice, preluând simbolistica permanenței și a continuității, a trăirii demne, în spiritul firescului și al codului axiologic al neamului. Deficitul de substanță dramatică și stângăciile bat însă la ochi. Având
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
52; Valeriu Cristea, Consecvența umorului, RL, 1976, 47; Valentin F. Mihăescu, Umor și gravitate, LCF, 1976, 50; Vlad Sorianu, Un prozator, ATN, 1977, 1; Valentin Tașcu, Un exercițiu de imaginație, ST, 1977, 2; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 376-378; Iorgulescu, Scriitori, 209-210; Cubleșan, Teatrul, 183-186; Mancaș, Teatrul, 62-63; Virgil Cuțitaru, „Călătoriile” lui Mircea Radu Iacoban, CL, 1980, 2; Ioan Holban, Viața și petrecerea moldovenilor, CRC, 1980, 47; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 76-90
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
Holban, Viața și petrecerea moldovenilor, CRC, 1980, 47; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 76-90; Vlad Sorianu, Epică și reconstituire, ATN, 1981, 2; Ilieș Câmpeanu, Radiografia unei epoci, CNT, 1981, 24; Brădățeanu, Istoria, III, 240-243; Diaconescu, Dramaturgi, 202-207; Faifer, Dramaturgia, 65-70; Ghițulescu, O panoramă, 250-256; Cosma, Romanul, I, 212-213; Mircea Radu Iacoban, DRI, 5-13; Dicț. scriit. rom., II, 549-550; Ghițulescu, Istoria, 366-370; Micu, Ist. lit., 671-672; Popa, Ist. lit., II, 964. D.Gr.
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
1986 la „Familia” și editorial, în 1990, cu volumul de proză Desiștea. Colaborează la revistele „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viața românească”, „Archaeus” ș.a. A obținut Premiul pentru debut al Salonului Național de Carte (Cluj-Napoca, 1991) și Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România (1997). Cartea de debut, Desiștea, urmată, în 1996, de Desiștea II, cuprinde povestiri și nuvele legate simbolic, cele mai multe, de satul Desiștea, un miraculos și labirintic Macondo de Maramureș. Dacă prin amestecul de cotidian și fantastic
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
Ștefan C. Michăilescu, D.A. Laurian ș.a. Totodată, a editat operele unor scriitori clasici, îngrijind astfel primul volum din ediția critică Opere de B.P. Hasdeu (1986), consacrat poeziei, și, în colaborare cu I. Oprișan, următoarele trei volume (1996-2003), consacrate prozei și dramaturgiei. În colaborare cu Rodica Florea, I. a alcătuit lucrarea I.L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi (1990), în care au fost reunite articolele despre dramaturg apărute în presa românească între anii 1879 și 1912. O contribuție importantă a avut la realizarea
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
al XIX-lea (B.P. Hasdeu, N. Filimon, Ion Creangă, I.L. Caragiale ș.a.), cărora le alătură modalități fantastice, expresioniste și autenticiste (Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Mircea Eliade). Simbol și comunicare în literatura interbelică (1999) luminează tehnici ale comunicării prin simbol în dramaturgia secolului al XX-lea (Camil Petrescu, Lucian Blaga, Mihail Sebastian ș.a.). Retorică și inovație în proza contemporană (2000) demonstrează caracterul inovator al unor „retorici” prozastice (la Mircea Eliade, Vintilă Horia, D.R. Popescu, Augustin Buzura ș.a.), iar Vocația modernității în literatura
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
a poeziei, analiza producțiilor din epocă fiind făcută cu referire la principii sine qua non. Și ca strategie a demersului, H. prefigurează aici spiritul critic maiorescian. În repetate rânduri el comentează piesele de teatru istoric, reacționează sarcastic la submediocritatea unei dramaturgii încremenite în literaturizări rudimentare. Cu o conștiință estetică evoluată, se crede dator să avertizeze asupra asfixiei provocate de o mentalitate perimată, provincială, fără orizont. Romantic incorigibil, stăpânit de un individualism exacerbat, H. e însă nu o dată nedrept și excesiv. Nesocotește
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
1988; Scrieri literare, postfață Paul Cornea, București, 1989; Istoria toleranței religioase în România, îngr. și pref. Stancu Ilin, București, 1992; Scrieri, I-II, îngr. și introd. Stancu Ilin, Chișinău-București, 1993-1997; Ursita, îngr. și pref. C. Mohanu, București, 1994; Poezie, proză, dramaturgie, Chișinău, 1997; Răzvan și Vidra, îngr. și postfață C. Mohanu, București, 1998; Scrieri alese, pref. Mihai Zamfir, București, 1999; Protocoalele ședințelor de spiritism, tr. Jenica Tabacu, îngr. și pref. Mircea Coloșenco, București, 2000; Publicistica politică. 1869-1902, I-II, îngr. și
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
tâmplar la CFR. Își începe învățătura la Buzău, unde urmează școala primară și cursurile Liceului „B.P. Hasdeu” (1941-1949). Din perioada 1947-1948 datează primele sale apariții ca actor-amator, pe scena Teatrului Popular din localitate, și totodată cele dintâi încercări în domeniul dramaturgiei. Între 1949 și 1953 este student la secția de actorie a Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din București. După terminarea studiilor este angajat la Teatrul Giulești din capitală, unde va juca până în 1993, când se pensionează. După un debut ratat
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]