1,112 matches
-
a ansamblului Monumental Matia Corvin din Cluj a avut loc în 12 octombrie 1902. Soclul grupului statuar reproduce un bastion al cetății pe zidul căruia se află statuia ecvestră a regelui Matei Corvin. Acesta primește omagiul celor mai importanți patru dregători ai săi. În partea stângă -stând față în față cu statuia- prima se ridică silueta căruntă a lui Blaj Maghiaru (Magyar Balázs), călit în lupte, comandantul de oști îndrăgit de rege. Următorul este înfățișat vărul său Pavel Cneazu (Kinizsi Pál
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
19 octombrie 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății. În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei lui Ștefan, sunt menționați pârcălabii Iliaș și Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Șendrea, cumnatul
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
(sau Tudora) a fost membră a familiei Cantacuzino, sora lui Iane Cantacuzino (înalt dregător la Constantinopol și apoi ban al Craiovei) și mama lui Mihai Viteazul. Cronica lui Radu Popescu, referindu-se la , precizează că ""mumă-sa [a lui Mihai Viteazul, n.n.] au fost de la Oraș dela Floci [sic], care fiind văduvă și frumoasă
Teodora Cantacuzino () [Corola-website/Science/300056_a_301385]
-
și dar de la Dumnezeu, spre mângâierea credincioșilor. În fața ei și-au plecat genunchii Alexandru cel Bun, cu soția și copii săi, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, când era urmărit de Soliman Magnificul, apoi Alexandru Lăpușneanu și numeroși ierarhi, cronicari și dregători, ca și generații întregi de călugări, care au menținut aici nestinsă candela evlaviei, a credinței noastre ortodoxe și amintirea fericiților ctitori. În secolul al XVIII-lea icoana a fost restaurată, iar în anul 1853 a fost așezată într-o nouă
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
vindecat aici de o grea boală, cum reise din însemnarea de pe medalionul de deasupra ei. Început, continuat și încheiat, la această mănăstire, în care sunt trecuți domni și membri ai familiei acestoa, arhierei, arhimandriți, călugări, donatori de tot felul, mari dregători, logofeți, vornici, hatmani, și oșteni de frunte căzuți în lupta de la Podul Înalt, este, fără îndoială, o lucrare istoriografică de referință pentru trecutul istoric al Moldovei. Acest document a fost citat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea, de
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
căra săptămânal cărbuni pentru topit fierul, căra lemne și ard cărbunii. Cine neglijă aceste obligații plătea gloaba un florin. La Crăciun și Paști li se dădea 1 săptămâna de odihnă, iar în timpul secerii 1 luna întreaga. La Crăciun satul dădea dregătorului că dar un iepure și fiecare casă câte o găină. Fierăria lucra 5 zile pe săptămână, producând 25 măji de fier săptămânal. Localitatea Lunca (1588 Lonka) se află în sud-vestul județului Bihor, la 84 km de Oradea, încadrându-se în
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
a Prutului. Așa se explică probabil și prezența în zonă a negustorilor brașoveni dar și faptul că aici a fost un important punct strategic, care a fost multă vreme sub control tătar. Tătarii își exercitau controlul prin intermediul bascacilor, care erau dregători prevăzuți cu escorte puternice de călăreți pentru a-i putea ține sub observație pe localnici. Înaintând în timp, proprietarii acestor domenii se schimbă frecvent și nu se poate preciza dacă aceste schimbări au loc prin succesiune sau prin vânzări. În
Comuna Românești, Botoșani () [Corola-website/Science/300922_a_302251]
-
mai multe sate, printre care și Crețești, episcopiei Hușilor. Acest lucru a avut un rol pozitiv asupra populației, episcopii intervenind pentru a opri abuzurile făcute împotriva localnicilor. În acest sens, la data de 12 aprilie 1619, Gaspar Graziani le cere dregătorilor să nu intervină în teritoriile care aparțin episcopiei. În contextul izbugnirii războiului ruso-turc din 1877-1878, s-a creat Regimentul 12 dorobanți care cuprindea 4 companii, printre care și Compania a 8-a Crasna, cu reședința la Budești. Ca urmare a
Comuna Crețești, Vaslui () [Corola-website/Science/301874_a_303203]
-
municipiul Fălticeni, pe drumul spre Pașcani. În centrul satului Dolheștii Mari se află biserică cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, ctitorita de boierul Șendrea la 1481. „Cavaler leal” („ein retlicher ryter” în Cronică moldo-germană), hatmanul Șendrea din Dolhești era unul dintre dregătorii cei mai iubiți și apreciați de Ștefan cel Mare, fapt întărit și prin căsătoria să cu Maria, sora renumitului domnitor. În perioada 1479-1481, el a deținut importantă funcție de portar al Cetății de Scaun (un fel de ministru al Apărării de
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. [4] El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. [5] În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, fiindu-i încredințate și misiuni diplomatice
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
de corni din apropiere. Corneniul este bine cunoscut în zonă mai ales prin castelul care a fost complet renovat după anul 2000. Documentele pomenesc diferiți nobili, proprietari de pământuri, care îndeplineau diferite dregătorii în voievodatul Transilvaniei. De exemplu, în 1219 dregătorul Adrian din Corneni a fost trimis la Oradea cu un grup de oameni din Dăbâca pentru proba fierului roșu. În 1492 dregătorul Andrei a interzis fraților Grigore și Nicolae din Beclean să vândă unele moșii domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
Documentele pomenesc diferiți nobili, proprietari de pământuri, care îndeplineau diferite dregătorii în voievodatul Transilvaniei. De exemplu, în 1219 dregătorul Adrian din Corneni a fost trimis la Oradea cu un grup de oameni din Dăbâca pentru proba fierului roșu. În 1492 dregătorul Andrei a interzis fraților Grigore și Nicolae din Beclean să vândă unele moșii domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare. În 1615 principele Gabriel Bethlen a donat o proprietate din Corneni lui Andrei din [Pruneni, Cluj|Silivaș]] (Pruneni). Între 1703-1711 a avut
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
se ascunde de tatăl său. Într-un final pentru a-și întâlni tatăl, Aleksei sosește la Moscova la 31 ianuarie 1718, seara târziu. Țarul nu-l primește dar convoacă pentru luni, 3 februarie, consiliul privat, alcătuit din prelați, miniștri și dregători. Când își zărește fiul, izbucnește în ocări. Îi reproșează proasta creștere, lenea, fuga, încercările de a-și asmuți străinătatea împotriva părintelui său. Petru îl numește moștenitor pe Piotr, fiul său cel mic iar lui Aleksei îi cere cu insistență numele
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
lui Basarab contrar legilor țării privitoare la succesiune și a uzanțelor diplomatice convenite cu Înalta Poartă la acel moment. În primă fază noul domnitor ține strânse relațiile cu Înalta Poartă, la cererea acesteia trimite în misiune, în 1529, pe boierul dregător Stoican la Mathias Armbruster, primarul Sibiului, cu somarea de-a recunoaște și a se supune regelui Ioan I Zapolya, sub amenințarea intervenției militare. Nereușita misiunii va atrage represalii, Moise trimițând în noiembrie un corp expediționar condus de Drăgan postelnicul din
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
darul Sfântului Duh acelora care se vor pocăi și se vor boteza spre iertarea păcatelor: Filip l-a propovăduit pe Iisus Hristos și cei care au crezut s-au lăsat botezați. (FAp 8,12). Faptele Apostolilor ne relatează că marele dregător al Candachiei, regina Etiopiei a fost întrebat despre despre înțelegerea corectă a scripturilor, iar după ce îi este propovăduită Evanghelia despre Iisus Hristos este botezat de către Filip. (Fa 8,27-39). În Epistola către Romani, Sfântul Pavel ne prezintă botezul ca fiind
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, "Istorie a prea puternicilor împărați otomani", este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian . Este al doilea român după Dimitrie
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
Drept", care confereau titlul de Doctor în domeniul respectiv. În contrast cu instituțiile Imperiului Roman de Răsărit fondate sau restructurate de împărați, universitățile medievale au fost fondate de obicei de autorități ecleziastice catolice. Administrația Principatelor a urmat modelul bizantin. Din acest motiv, dregătorii curții princiare erau pregătiți de obicei la Constantinopol, sau (mai târziu) în Italia (de obicei la Padova) sau Germania (la Leipzig). Episcopii erau pregătiți la Constantinopol, Atena sau Ierusalem. Colegii iezuite înființate lângă Iași la Cotnari (1550) și la Cluj
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
care a respectat-o în adevăratul sens al cuvântului a fost domnul Moldovei. În vara lui 1613 boierii filopoloni se răscoală din nou împotriva lui Tomșa, dar urzelile au ajuns la urechea domnitorului ce ia măsuri și decapitează 75 de dregători la un ospăț. Boierimea nu se lasă descurajata și se răzvrătesc din nou având capi pe vel-logofătul Nechifor Beldiman, vel-vornicul Baldovin, vel-hatmanul Sturza, bi-vel-vistiernicul Boul și pe vel-vornicul Mirza cu mercenarii săi. În septembrie 1615 răzvrătiții înconjoară Iașiul cerându-i
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
și a crescut viitorul domn. Bunicul său, Toma Barnovschi, a fost unul dintre conducătorii răscoalei împotriva lui Despot-Vodă, găsindu-și sfârșitul la asediul Cetății Sucevei din anul 1563, iar o altă rubedenie a sa, Onufrie Barnovschi s-a aflat printre dregătorii lui Ștefan cel Mare. Miron a avut trei surori: Teodosia-Tudosca, Sârbca-Scripca și Mariica (nu Maria). Miron Barnovschi a fost căsătorit în 1614 cu „Antemia jupâneasa”, iar după moartea ei, în 1622, în septembrie 1626 se va căsători cu fiica cea
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
fost susținut de o grupare boiereasca filoturcă, formată din levantini împământeniți în 1611. Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin "complotul stolnicului Bărcan". Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, insă Radu Mîhnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7/17 decembrie 1711 a avut
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
grupare boiereasca filoturcă, formată din levantini împământeniți în 1611. Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin "complotul stolnicului Bărcan". Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, insă Radu Mîhnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7/17 decembrie 1711 a avut loc execuția stolnicului Bărcan
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
(din slavonă "stolu", „masă”) este un rang boieresc folosit în evul mediu în țările române (Țara Românească și Moldova), reprezentând dregătorul de curte care se îngrijea de masa domnului. În împrejurări mai deosebite sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea acestuia, spre a se dovedi că nu erau otrăvite. Subalternii acestuia, "vtoristolnici" și "tretistolnici", serveau pe domn
Stolnic () [Corola-website/Science/299348_a_300677]
-
și economice, fixând prin acte speciale privilegiile stărilor. Adunările de stări căutau să condiționeze perceperea noilor impozite de acordul lor prealabil, și în unele momente când puterea monarhului era slabă, au încercat să impună obligativitatea acordului lor în desemnarea principalilor dregători regali. La rândul lor, regii au căutat să controleze componența și data convocării adunărilor de stări, și să obțină din partea lor acorduri globale, care să poată fi folosite și în perioadele dintre sesiuni. Adunările de stări aveau nevoie de o
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
sfântului așezământ. Unele documente îl atestă drept ctitor pe Mihai Viteazul, care a și înzestrat-o cu donații, degradările survenite după anul 1628 determinând o nouă și substanțială refacere în timpul lui Matei Basarab. Astfel, reclădirea mânăstirii îi este atribuită marelui dregător Diicu Buicescu vel agă, rudă a domnitorului Matei Basarab, împreună cu soția jupâneasa Dumitra și cu mama sa, jupâneasa Mara. Cert este că zidirea bisericii vechi a început în 1645 și a durat câteva luni. Ctitoria lui Diicu Buicescu mai conținea
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
produse agricole, obiecte de lux, sare (Cojocna, Sic, Ocna Dejului) ș.a. Similar altor orașe romane, Napoca era condus de ordinul decurionilor, compus dintr-un număr de până la 50 de persoane care proveneau din rândul personalităților influente (proprietari de pământ, negustori, dregători, militari aflați în pensie). Deși juca un important rol politic și administrativ, orașul nu prezenta o importanță militară, neavând propria garnizoană. Protecția orașului era asigurată de garnizoana de la Gilău ("ala Siliana"), iar ulterior de "Legiunea a V-a Macedonica" de la
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]