2,118 matches
-
șase săptămâni după anunțarea logodnei acesta a murit pe neașteptate de pneumonie. În anul următor s-a logodit cu fratele lui Albert Victor, George. Înainte ca soțul ei să urce pe tron în 1910, ea a purtat succesiv titlurile de Ducesă de York, Ducesă de Cornwall și Prințesă de Wales. După aceea, ca regină consoartă, și-a sprijinit soțul în Primul Război Mondial, precum și în timpul schimbărilor politice majore care au decurs în urma războiului prin dezvoltarea socialismului și a naționalismului. După moartea
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
anunțarea logodnei acesta a murit pe neașteptate de pneumonie. În anul următor s-a logodit cu fratele lui Albert Victor, George. Înainte ca soțul ei să urce pe tron în 1910, ea a purtat succesiv titlurile de Ducesă de York, Ducesă de Cornwall și Prințesă de Wales. După aceea, ca regină consoartă, și-a sprijinit soțul în Primul Război Mondial, precum și în timpul schimbărilor politice majore care au decurs în urma războiului prin dezvoltarea socialismului și a naționalismului. După moartea lui George în
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
A fost botezată la Capela Regală a Palatului Kensington la 27 iulie 1867 de Charles Thomas Longley, Arhiepiscop de Canterbury iar cei trei nași au fost: Regina Victoria, Prințul de Wales (viitorul rege Eduard al VII-lea) și Prințesa Augusta, Ducesă de Cambridge. Deși mama ei era nepoata regelui George al III-lea, Mary nu era o membră proeminentă a familiei regale britanice. Tatăl ei, ducele de Teck, nu a avut nici moștenire, nici avere, iar pentru că părinții se căsătoriseră morganatic
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
era nepoata regelui George al III-lea, Mary nu era o membră proeminentă a familiei regale britanice. Tatăl ei, ducele de Teck, nu a avut nici moștenire, nici avere, iar pentru că părinții se căsătoriseră morganatic, nu avea nici titlu regal. Ducesa de Teck primea 4000 £ pe an de la mama ei, Ducesa de Cambridge. Cu toate acestea, familia avea multe datorii și s-a mutat în străinătate din 1883, pentru a își reduce cheltuielile. Au călătorit în întreaga Europă, vizitându-și diferite
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
o membră proeminentă a familiei regale britanice. Tatăl ei, ducele de Teck, nu a avut nici moștenire, nici avere, iar pentru că părinții se căsătoriseră morganatic, nu avea nici titlu regal. Ducesa de Teck primea 4000 £ pe an de la mama ei, Ducesa de Cambridge. Cu toate acestea, familia avea multe datorii și s-a mutat în străinătate din 1883, pentru a își reduce cheltuielile. Au călătorit în întreaga Europă, vizitându-și diferite rude. S-au stabilit pentru o vreme la Florența, unde
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
s-a întors la Londra, stabilindu-se la White Lodge, în Richmond Park. Mary era apropiată de mama sa și i-a fost secretară, ajutând-o să organizeze evenimente sociale și petreceri. De asemenea, era apropiată de mătușa ei, Marea Ducesă de Mecklenburg-Strelitz și îi scria în fiecare săptămână. În timpul Primului Război Mondial, Prințesa Moștenitoare a Suediei a ajutat ca scrisorile lui Mary să ajungă la mătușa ei, care a trăit în Germania până la moartea sa, în 1916. În decembrie 1891 Mary s-
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
May" în fiecare zi când erau despărțiți și, spre deosebire de tatăl său, nu a avut niciodată vreo amantă. Mary s-a căsătorit cu Prințul George, Duce de York, la 6 iulie 1893 la Palatul St. James din Londra. În calitate de Duce și Ducesă de York, George și Mary aveau o mulțime de îndatoriri publice. Tânărul cuplu a locuit la moșia Sandringham din Norfolk și în apartamentele de la Palatul St. James. Reședința lor era modestă pentru familia regală, însă era locuința preferată a lui
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
Sandringham din Norfolk și în apartamentele de la Palatul St. James. Reședința lor era modestă pentru familia regală, însă era locuința preferată a lui George, căruia îi plăcea viața simplă. Au avut șase copii: Eduard, Albert, Mary, Henry, George și John. Ducesa își iubea copiii, însă i-a dat în grija doicilor, așa cum se obișnuia în familiile aristocrate. O primă doică a fost concediată pentru insolență, iar o a doua pentru că maltrata copiii. Când s-a aflat, aceasta a fost înlocuită de
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
dat în grija doicilor, așa cum se obișnuia în familiile aristocrate. O primă doică a fost concediată pentru insolență, iar o a doua pentru că maltrata copiii. Când s-a aflat, aceasta a fost înlocuită de mult mai afectuoasa Mrs. Bill. Uneori, Ducesa părea o mamă distantă: inițial nu a observat că doica îi maltrata pe micii prinți Eduard și Albert, iar fiul ei cel mic, prințul John, a fost trimis la o fermă izolată din Sandringham, în grija lui Mrs. Bill, poate
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
de George al VI-lea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, George al VI-lea a dorit ca mama sa să plece din Londra. Deși era reticentă, Mary a acceptat să locuiască în Gloucestershire, cu nepoata ei, Mary Somerset, Ducesă de Beaufort, fiica fratelui ei, Lordul Cambridge. În 1942, fiul ei mai mic, Prințul George, Duce de Kent, a fost ucis într-un accident aviatic în timp ce era în misiune. Regina Mary s-a întors la Londra în iunie 1945, după
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
după moartea fratelui său Ludovic, primește titlul de duce de Orléans. Botezat în religia catolică, îi are ca nași pe Henric al II-lea de Navara și Maximilian al II-lea, Împărat Roman, iar nașa sa este Renée a Franței, Ducesă de Ferrara(fiica lui Ludovic al XII-lea al Franței și a lui Anne de Bretania), mătușa sa. Urcă pe tronul Franței după moartea prematură a fratelui său Francisc al II-lea. Avea zece ani, iar Caterinei de Medici îi
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
iar mama ei a fost fiica Lordului Cancelar Edward Hyde. A fost botezată în credința anglicană la capela regală a palatului St James. Sora ei mai mare, Maria, a fost unul dintre nași împreună cu arhiepiscopul de Canterbury Gilbert Sheldon și Ducesa de Monmouth. Ducele și Ducesa de York au avut opt copii, însă numai Anna și Maria au supraviețuit adolescenței. Copil fiind, Anna a suferit de o afecțiune a ochilor care s-a manifestat prin udarea excesivă a ochilor. Pentru tratament
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
fiica Lordului Cancelar Edward Hyde. A fost botezată în credința anglicană la capela regală a palatului St James. Sora ei mai mare, Maria, a fost unul dintre nași împreună cu arhiepiscopul de Canterbury Gilbert Sheldon și Ducesa de Monmouth. Ducele și Ducesa de York au avut opt copii, însă numai Anna și Maria au supraviețuit adolescenței. Copil fiind, Anna a suferit de o afecțiune a ochilor care s-a manifestat prin udarea excesivă a ochilor. Pentru tratament medical a fost trimisă în
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
ochilor. Pentru tratament medical a fost trimisă în Franța unde a locuit cu bunica paternă, Henrietta Maria a Franței, la Castelul Colombes în apropiere de Paris. După decesul bunicii sale în 1669, Anna a locuit cu mătușa ei, Henrietta Anna, Ducesă de Orléans. După moartea bruscă a mătușii sale în 1670, Anna s-a întors în Anglia. Mama ei a murit anul următor. Conform tradiției în familia regală, Anna și sora ei au fost separate de tatăl lor și stabilite în
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
al II-lea nu a avut copii legitimi care au supraviețuit așa încât Ducele de York era al doilea în linia de succesiune, urmat de cele două fiice ale sale din prima căsătorie, Maria și Anna. În următorii zece ani, noua Ducesă de York a avut zece copii însă toți au murit la naștere sau la vârste foarte fragede. În noiembrie 1677, sora mai mare a Annei s-a căsătorit cu un prinț danez, Willem de Orania; Anna nu a putut participa
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
Maria în Olanda. Ca urmare a isteriei anticatolice, tatăl și mama ei vitregă s-au retras la Bruxelles în martie 1679; Anne i-a vizitat la sfârșitul lunii august. În octombrie Anne s-a întors în Anglia iar Ducele și Ducesa în Scoția. Ea șia vizitat tatăl și mama vitregă în Scoția din iulie 1681 până în mai 1682. A fost ultima ei călători în afara Angliei. Vărul de-al doilea al Annei, George de Hanovra (și eventualul ei succesor) a vizitat Londra
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
dându-i controlul Marinei Regale. Anna a dat controlul armatei Lordului Marlborough pe care l-a numit general căpitan. Marlborough a primit numeroase onoruri de la regină; a fost numit cavaler al Ordinului Jartierei și a primit rangul de duce. Deși Ducesa de Marlborough a acceptat binefacerea pe care afecțiunea reginei o răspândea asupra ei și a soțului ei, o judeca pe Anna cu severitate: În discuțiile obișnuite vorbele ei nu erau nici strălucite nici spirituale; când se discutau chestiuni importante, vorbea
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
care ar fi putut fi contestabile. Nu există nici o confirmare în care Richard să fi avut vreo pretenție cu privire la legitimitatea fratelui său, în timp ce cererea sa a fost bazată pe ilegitimitatea presupusă a copiilor lui Eduard. În conrfomitate cu Polydore Bergil, ducesa Cecily, „fiind acuzată pe nedrept de adulter, s-a plâns în diverse locuri printre nobili, aducând prejudiciu lui Richard, că el ar fi făcut-o”. În cazul în care ea s-a plâns cu adevărat, aceste petiții ar fi putut
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
căsătorit cu fiica lui Warwick, Anne Neville. În momentul morții tatălui său și fratelui său mai mare Edmund, Conte de Rutland, în bătălia de la Wakefield în 1460, Richard, care avea vârsta de opt ani, a fost trimis de mama sa, ducesa de York, în Țările de Jos, însoțit de fratele său mai mare, George. Aceștia s-au reîntors în Anglia după înfrângerea Lancasterilor în bătălia de la Towton și a participat la încoronarea fratelui său mai mare, Eduard al IV-lea, în
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
luterane și a primit numele mamei sale și al celor patru surori ale mamei sale, unele dintre nume sub transliterare germană. Nașii săi au fost Prințul de Wales, Prințesa de Wales, Țareviciul Rusiei, Țarina Rusiei, Prințesa Beatrice a Regatului Unit, Ducesa de Cambridge și Anna a Prusiei. Alix s-a măritat relativ târziu potrivit rangului său în timpurile acelea; a respins propunerile de la Prințul Albert Victor, Duce de Clarence (fiul cel mare al Prințului de Wales) în ciuda puternicei presiuni din partea familiei
Alix de Hessa-Darmstadt () [Corola-website/Science/312689_a_314018]
-
construite majoritatea navelor Cunard. După dezastrul navei "Titanic", a fost una din primele nave care să aibă bărci de salvare suficiente pentru toți pasagerii și echipaj. A fost lansată la 21 aprilie, 1913 după ce a fost inaugurată de Alice Stanley, ducesa de Derby, iar echiparea ei a avut loc în următoarele treisprezece luni. În mai 1914 a realizat testele pe mare iar viteza sa a fost peste măsura așteptărilor. Cu toate că unii spuneau că exteriorul navei arăta "ca o cutie", alții spuneau
RMS Aquitania () [Corola-website/Science/312700_a_314029]
-
dar supraviețuiește. În cursul călătoriilor sale, este primul membru al familiei regale britanice care vizitează Australia (în 1868), Noua Zeelandă (în 1869), India Britanică (în decembrie 1869) și Hong Kong. La 23 ianuarie 1874, Ducele de Edinburgh s-a căsătorit cu Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, a doua fiică (însă singura care a supraviețuit copilăriei) a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a soției sale Maria de Hesse la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg. Ducele și Ducesa de Edinburgh
Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/312237_a_313566]
-
cu Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, a doua fiică (însă singura care a supraviețuit copilăriei) a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a soției sale Maria de Hesse la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg. Ducele și Ducesa de Edinburgh și-au făcut prima apariție publică la Londra la 12 martie. Mariajul nu a fost unul fericit. Alfred și Maria Alexandrovna au avut cinci copii: La moartea unchiului lui Alfred, Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și
Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/312237_a_313566]
-
fost întotdeauna cunoscută drept Petronilla. Frații ei vitregi, William și Joscelin, au fost recunoscuți de William al X-lea ca fiii lui însă nu și ca moștenitorii lui. După moartea tatălui ei, Eleanor în vârstă de 15 ani a devenit Ducesă de Aquitania și printre cele mai eligibile moștenitoare din Europa. Pe patul de moarte, tatăl ei a dictat un testament numindu-l pe regele Ludovic al VI-lea al Franței tutorele ei. William a solicitat regelui să aibă grijă atât
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
Pe patul de moarte, tatăl ei a dictat un testament numindu-l pe regele Ludovic al VI-lea al Franței tutorele ei. William a solicitat regelui să aibă grijă atât de domenii cât și de găsirea unui soț potrivit pentru ducesă. Regele, bucuros de moartea unuia dintre vasalii săi cei mai puternici și având disponibilitate asupra celui mai bun ducat din Franța, a decis să-și căsătorească moștenitorul cu ducesa ca să aducă Aquitania coroanei franceze, crescând astfel foarte mult puterea și
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]