2,216 matches
-
fiind astfel reprezintă constrângerea prin excelență 104. De aceea, Marx considera că nu trăiește în societate ci împotriva acesteia. Pretindea că se păstrează, deliberat, în afara ei. În social-democratul Ferdinand Lassalle, evreu și el, monden sută la sută și mort în duel, critica tocmai speranța de a se face recunoscut de semeni 105. Marx depășise, spunea el, această dorință. Din scriitura lui reieșea faptul că nu societatea îl excludea pe el, ci el excomunica societatea. O alunga pur și simplu din istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a activității de informații întrucât capacitatea de a le penetra și, în cel mai fericit caz, de a le manipula poate avea un succes răsunător. În acest sens, informațiile au o dinamică internă ce tinde să le transforme într-un duel al contrainformațiilor, în care serviciul secret al fiecărei țări, în majoritatea situațiilor, caută să penetreze și să manipuleze serviciul secret inamic. În memoriile sale, fostul director CIA Colby critică modul în care James J. Angleton, care a fost mult timp
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
În apele oglinzilor, cu punctul de plecare din viața studenților români la Paris, e o relatare ștearsă, lipsită de consistență narativă, îndatorată clișeelor romanțioase, melodramatice. Istoria literaturii române îl păstrează însă pe M.-N. în calitate de epigramist. A rămas de notorietate duelul epigramistic cu Cincinat Pavelescu, purtat vreme de doi ani (1912-1914) prin revistele „Flacăra”, „Rampa”, „Steagul literar” și care a avut o audiență spectaculoasă. „Aci zace Mihăescu/ L-a pus naiba și-a mâncat/ Pe poetul Pavelescu/ Și-a murit intoxicat
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
Spiry, Heidi, fetița munților, București, 1978; J. Solovic, Aventura păgubașilor, București, 1979; Franz Caspar, Fridolin, București, 1980; Proză scurtă elvețiană, București, 1981; Jan Smid, Bucuriile curate ale vieții mele, București, 1981; J. K. Benes, Viață furată, București, 1982; Natasa Tanská, Duelul, București, 1984, Scrisoarea, București, 1984, Scrisori cu postscriptum, București, 1989; Jacob Streit, Martin și albinele, București, 1984; Antologie lirică elvețiană, București, 1985; Bohumil Hrabal, O minune în fiecare zi, București, 1986, L-am servit pe regele Angliei, București, 2000; Odette
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
Botoșani, 2002; În jurul libertății, Iași, 2002; În pădurea de metafore; Pitești, 2003; Jocul literaturii și al sorții, Cluj-Napoca, 2003; Natură moartă și vie, Cluj-Napoca, 2003; Post-texte, Iași, 2003. Repere bibliografice: Doinaș, Diogene, 144-145; Bugariu, Incursiuni, 74-77; Negoițescu, Lampa, 235-238; Caraion, Duelul, 56-58; Poantă, Modalități, 165-166; Cristea, Un an, 256-258; Barbu, O ist., 220-221; Ungureanu, La umbra cărților, 58-60; Iorgulescu, Al doilea rond, 154-163; Culcer, Citind, 41-48; Raicu, Practica scrisului, 364-369; Iorgulescu, Scriitori, 302-304; Ruja, Valori, 109-111; Alboiu, Un poet, 160-161; Mihăilescu
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Jurnal metafizic, București, 1995; Poziția aștrilor, București, 1996; Călătoria mea ca erou și martir al timpului, îngr. și postfață Irina Mavrodin, București, 1999. Repere bibliografice: Mincu, Critice, I, 159-161; Constantin, Despre poeți, 161-168; Felea, Poezie, 83-88; Grigurcu, Teritoriu, 179-183; Caraion, Duelul, 70-72; Ciobanu, Panoramic, 92-95; Andriescu, Disocieri, 113-124; Cristea, Un an, 196-200; Petroveanu, Traiectorii, 302-304; Cândroveanu, Alfabet, 109-116; Barbu, O ist., 358-362; Piru, Poezia, II, 277-281; Ungheanu, Arhipelag, 237-240; Felea, Aspecte, I, 168-172, II, 201-203; Iorgulescu, Scriitori, 88-90; Raicu, Practica scrisului
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
stranie). Alături de aceștia publică poezie Lucreția Suciu-Rudow, Smara, Traian Demetrescu, Dem. Moldoveanu, Petru Vulcan. Proza și teatrul ocupă un spațiu mai mic. I.A. Bassarabescu e prezent cu câteva nuvele, Petru Vulcan dă fragmente din romanul Fecioara și din comedia Duelul, D. Teleor semnează schițe, iar I. Catina proză, precum și o dramă (Pentru tron). În 1897 R.p. realizează un tablou al orientărilor literare ale vremii și al poeților în viață (o sută cincizeci de nume), în care figurează I. Theo (Tudor
REVISTA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289251_a_290580]
-
București, 1982; Inimile de platină, București, 1984; Joc și înviere, București, 1985; Ideogramă: arta insomniei, București, 1986; Poesii, București, 1996 .Traduceri: Jean-Paul Sartre, Greața, pref. Romul Munteanu, București, 1981. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Clar și singurătate”, RL, 1972, 48; Caraion, Duelul, 133-135; Piru, Poezia, II, 407-409; Ciobanu, Incursiuni, 110-112; Raicu, Critica, 356-358; Al. Andriescu, „Utopia ninsorii”, CRC, 1976, 5; Aurel-Dragoș Munteanu, Cristalele de gheață ale poeziei, LCF, 1977, 50; Iorgulescu, Scriitori, 135-136; Raicu, Practica scrisului, 355-359; Laurențiu Ulici, „Spiritul însetat de
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
un soț ofensat, și de la un patriot revoltat. Înfruntarea devine ciocnire între două forțe beligerante, e o părticică din războiul în curs, frontul fiind strămutat lângă o masă cu sticle și pahare pline, într-o casă aparent pașnică, de mahala. Duelul verbal scoate la iveală o trăsătură sufletească a lui Silvestru Trandafir, de nebănuit din comportarea lui anterioară. „Dezertorul” se oferă prizonier ofițerului inamic, cu condiția ca acesta să permită plecarea din București a soției și a soacrei sale. Urmează un
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
desigur, din motive ce țin de miza subversivă a parodiei (orice poate deveni vorbă mare), dar și de pariul cu textul (intuit ca spațiu al libertății unde toate alternativele sunt posibile). Dar, dincolo de mișcarea precipitată a acestei farse exemplare, dincolo de duelurile fără gloanțe, de cavalcadele simulate, dincolo de gesturile absurde ale Cavalerilor din ordinul Pintenului, se profilează tragedia adevărată, aceea a Poloniei de peste ocean, Polonia îngenunchiată, acea Polonie antebelică pe care Gombrowicz o disprețuiește și o compătimește, iubind-o; iar în subtext
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
greu, stânjenitor și fiecare se gândește dacă n-o să-i cadă și lui ceva în cap de pe acolo și să n-o pățească și el. Asta e, în loc ca într-o vreme atât de primejdioasă să stăm tăcuți, noi organizăm dueluri și așa dacă acolo-s Gloanțe, și aici sunt Gloanțe (deși fără gloanțe)."-p. 85. Prin verva parodică, prin energia cu care discreditează poncifele și șabloanele, prin abordarea unei problematici mereu actuale, cartea lui Witold Gombrowicz poate să ofere cititorilor
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
dificile, făcându-și din nonconformismul criant un panaș, inși care stârnesc râsul, bieți nefericiți, purtându-și la vedere crucea, chipuri atinse de umbrele ftiziei în floare, cătând parcă dincolo de clipă, spre sorocul funest ce se apropie. Glume, farse (crude, uneori), dueluri ale vorbelor de spirit, dar și jalnice răsuciri de destin ori întâmplări rău prevestitoare. Anecdoticul, în suvenirurile noctambulului de altădată, e învelit într-un pitoresc legănat între surâs și nostalgie. SCRIERI: Opale și rubine, București, 1904; Poemele visului, Ploiești, 1906
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
în opera lui Lucian Blaga”, RL, 1970, 14; Nicolae Manolescu, „Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga”, CNT, 1970, 15; Zaharia Sângeorzan, „Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga”, CRC, 1970, 19; Balotă, Labirint, 422-426; Caraion, Duelul, 204-209; Piru, Varia, I, 330-332; Nemoianu, Utilul, 123-124; Tomuș, Răsfrângeri, 63-67; Al. Balaci, „Gândirea lui Goethe în texte alese”, CNT, 1974, 7; Popa, Dicț. lit. (1977), 546-547; Cornel Ungureanu, Literatura română azi: Mariana Șora, O, 1990, 29; Simona Sora, „Souvenirs
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
de violență fizică În același mod. Acest tip de confruntare sau de conflict are Însă o altă semnificație. Ele nu mai sunt simple acte combative, expresie a unor instincte agresive primare, ci capătă caracterul sublimat al luptei. Orice luptă (turnir, duel, război etc.Ă este o conduită simbolică complexă, ritualizată, În care violența, desfășurată după anumite regului, devine instrument, nu scop În sine. Ea devine o datorie de onoare care urmărește, dincolo de aspectele formale ale confruntării, obținerea unei reparații morale a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Micu, „Marele singuratic”, „Scânteia”, 1972, 9 137; Matei Călinescu, Farmecul literaturii, RL, 1972, 31; Al. Piru, Perspectivă critică, RL, 1972, 32; Gheorghe Grigurcu, Clasicismul operei lui Marin Preda, F, 1972, 8; M. Nițescu, Un realist modern, VR, 1972, 8; Caraion, Duelul, 329-353; Ciobanu, Panoramic, 113-126; Munteanu, Opera, 180-205; Protopopescu, Volumul, 161-182; Vlad, Convergențe, 306-319; Al. Piru, „Risipitorii”, RL, 1973, 2; Nichita Stănescu, Marin Preda - scriitor contemporan, ARG, 1973, 10; Andriescu, Disocieri, 251-260; George, Sfârșitul, I, 286-289, III, 240-249; Florin Mugur, Convorbiri
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Neputându-se apăra, fiul e condamnat la moarte, dar filosofii intervin, încercând, prin povestiri moralizatoare, să dovedească viclenia și răutatea femeilor, pentru a demonstra, indirect, nevinovăția acuzatului. Însă în fiecare zi soția împăratului anulează cu o altă narațiune concluzia filosofilor. Duelul durează șapte zile, după care fiul poate vorbi și dovedi vinovăția femeii. Aceasta e pedepsită, iar înțelepciunea, dreptatea și binele triumfă într-un final sărbătoresc. Principala morală a cărții este că nu trebuie să se acționeze pripit în nici o împrejurare
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
Al. Piru, După douăzeci de ani, GL, 1967, 49; Constantin Cubleșan, „Viscolul și armonia”, TR, 1967, 52; Florin Muscalu, „Viscolul și armonia”, TMS, 1968, 2; M. N. Rusu, Cosmicitatea, LCF, 1968, 15; Piru, Panorama, 157-158; Constantinescu, Scrieri, V, 131-135; Caraion, Duelul, 163-166; Piru, Poezia, I, 317-322; Caraion, Pălărierul, 312-316; Manu, Eseu, 99-104; Lit. rom. cont., I, 378-380; Francisc Păcurariu, Un profil liric inconfundabil, RL, 1982, 52; Francisc Păcurariu, Semnele trecerii, LCF, 1985, 8; Ion Pop, Poetul „Zborului prin subcuvinte”, ST, 1985
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
septembrie/11 octombrie 1866 lui Mihai Eminescu i se tipărește poezia Asta vreu, dragul meu, cel de-al șaptelea text publicat după debutul în „Familia”. Scriitorului bănățean Iulian Grozescu îi aparțin scurte scrieri în proză și balada Ioan Cotoară sau Duelul. Genul dramatic este reprezentat doar de comedia în versuri Un candidat pentru Dieta din Pesta în mijlocul alegătorilor săi, iscălită cu pseudonimul Frunză Verde. Deseori articolele și versurile satirice care vizează direct anumite chestiuni sociale sau naționale sunt asumate cu pseudonime
UMORISTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
6; Nicolae Ciobanu, „Carte de vise” O, 1966, 7; Ivașcu, Confruntări, I, 476; Căprariu, Jurnal, 177-181; Valeriu Cristea, „Clipe”, GL, 1968, 20; Lucian Raicu, „Clipe”, FLC, 1968, 28; Constantin, Despre poeți, 70-74; Martin, Poeți, II, 167-171; Perpessicius, Lecturi, 397-401; Caraion, Duelul, 167-169; Petru Poantă, „Goana după vânt”, ST, 1974, 1; Ion Caraion, Enigmatica noblețe, București, 1974, 147-153; Cândroveanu, Alfabet, 235-241; Dumitru Micu, Periplu, București, 1974, 282-286; Petroveanu, Traiectorii, 232-234; Streinu, Pagini, III, 52-57; Mihai Ungheanu, Fragilități poetice, LCF, 1975, 51; Cristea
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
că se reclamă de la spiritul de neliniște postbelic, soluționat prin misticitate sau surogate teologice; criteriu estetic, opus cu vioiciune și tinerețe multiplelor confuzii ale valorilor; în sfârșit, dialectică sprintenă, combativă, de spadasin, căruia nu îi este necunoscută nici o dibăcie a duelului polemic, iar superioritatea numerică a adversarilor, un stimulent și o voluptate. ȘERBAN CIOCULESCU Paul Zarifopol este un spirit individualist și critic, un estet care nu dă altă valoare artei decât aceea a propriei gratuități - și un cititor luminat, cu un
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Bouloc, Ilarie Voronca, Paris, 1961; Homages à Ilarie Voronca, „Le Pont de l’Épée”, 1965, 27; Manolescu, Metamorfozele, 48-50; Ilarie Voronca, ALR, 518-531; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 172-191; Sașa Pană, Ilarie Voronca - amintiri, „Albina”, 1970, 43; Caraion, Duelul, 236-247; Piru, Varia, II, 365-368; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 175-177; Zaciu, Ordinea, 273-287; Constandina Brezu, Ilarie Voronca popularizator al literaturii românești, MS, 1974, 2; Crohmălniceanu, Literatura, II, 405-420; Evelin Fonea, Ilarie Voronca sau Dramaticul optimism al lui
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
articole, poezii. Scoate și un supliment al acestuia, „Îndreptarea literară” (Iași, octombrie 1918), unde figurează ca director. Senator, apoi deputat, va fi ministru de Externe și, în două legislaturi, președinte al Camerei. În 1921 fiul său Lascăr moare într-un duel. În vara anului următor, în timpul unei excursii la mănăstirea Agapia, scriitorul trece la cele veșnice. Va fi înmormântat la Focșani. Prolific în toate genurile scrisului literar, Z. debutează editorial simultan cu versuri și proză, volumul Fără titlu reunind atât poeme
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
dificilă, de o modernitate vizibilă și un rafinament rar întâlnit în epocă. Inferioară izbânzilor din proză, dramaturgia lui Z. nu mai poate năzui la luminile rampei. Piesele suportă totuși lectura, prin ingeniozitatea intrigii, prin dialogurile punctate de replici spirituale, de dueluri verbale amuzante. S-a spus că preocupările pentru teatru „sunt ale unui diletant cultivat” (Mircea Ghițulescu). „Scena dramatică” în versuri O suferință aduce în prim-plan conflictul dintre un tânăr idealist doritor să se realizeze în teatru și o mamă
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
poetice, București, 1968, 107-112; Piru, Panorama, 133-138; Cubleșan, Miniaturi, 157-164; Mincu, Critice, I, 184-185; Geo Bogza, Stelaru, CNT, 1971, 49; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 467-474; Constantin, Despre poeți, 38-41; Martin, Poeți, II, 90-96; Popa, Modele, 62-63; Caraion, Duelul, 148-154; Ciobanu, Panoramic, 79-83; Grigurcu, Teritoriu, 42-46; Munteanu, Opera, 102-105; Balotă, Umanități, 395-397; George, Sfârșitul, I, 243-250, III, 216-217; Raicu, Structuri, 168-184; Alexandru Raicu, Luminile oglinzilor, București, 1974, 256-283; Cristea, Un an, 49-53; Crohmălniceanu, Literatura, II, 570-577, 655-656; Felea, Secțiuni
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Păreri, 240-243; Felea, Dialoguri, 226-237; Felea, Reflexii, 116-121; Sorianu, Glose, 134-137; Rusu, Utopica, 203-207; Nicolae Manolescu, Poezia sentimentală și ironică, CNT, 1970, 26; Ion Pop, „Orologiul”, ST, 1970, 8; Constantin, Despre poeți, 116-119; Felea, Poezie, 138-144; Sorianu, Contrapunct, 100-102; Caraion, Duelul, 155-159; Ciobanu, Panoramic, 52-59; Grigurcu, Teritoriu, 219-225; Călinescu, Fragmentarium, 121-123; Poantă, Modalități, 232-235; Raicu, Structuri, 358-361; Ciobanu, Critica, 73-78; Cristea, Un an, 124-127; Felea, Secțiuni, 7-11, 217-222, 412-414; Petroveanu, Traiectorii, 244-253; Tomuș, Istorie, 231-236; Barbu, O ist., 230-238; Piru, Poezia
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]