1,466 matches
-
Parfumul lor îmi amintește de tine! Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice urmă de împotrivire logică. Respiri a Regină !
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
cum pruncul îi strânge înverșunat, îi suge lacom și-i lovește nervos să-i curgă mai repede viața. Regretam, de ce nu eram în locul lui? Atâta îmi doream, nu i-aș fi lovit, doar i-aș fi supt și mângâiat cu duioșie. Că te uitai în ochii mei și nu știu ce vedeai, însă ne iubeam pur și simplu și pur și simplu îți adoram sânii încrustați cu vinișoare bleu și trei alunițe în trifoi. Cât de măreți erau, ce frumoși arătau și cât
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
Cu toată dragostea mamei mele, Veronica, și în amintirea tatălui meu, Victor. Motto: (Wilhelm Wundt) Amintiri Duioșie Seara târzie de mai își așternea năframa peste sat. Toate în jur se pregăteau pentru liniștea odihnitoare a nopții. Precum se știe, doar copiii nu sunt niciodată pregătiți pentru somn; prin urmare, cele două fetițe încă mai explorau viața cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
iar la primăvară se va trezi odihnit și cu poftă de cântat. Atunci îl voi aștepta la primăvară, să-i dau apă când îi va fi sete, spuse Angelina cu o undă de tristețe în glas. Tatăl o privi cu duioșie, înțelese că fetița simțea lipsa greierașului care devenise prietenul ei. O luă în brațe și o duse la culcare, însoțindu-i somnul cu o poveste despre greieraș. Fetița adormi, cufundându-se într un vis cu micuțul său prieten. „Bătăușul” Ziua
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
s-au oprit în prag și au început urarea către părinți, așa le învățase tata din primul an când au plecat cu uratul, la întoarcere să-i binecuvinteze și pe părinți cu urarea lor. Aceștia, ascultau cu mândrie și cu duioșie glasurile curate și melodioase ale fetelor. Mulțumim pentru urare. Poftiți în casă. Odată cu ele pătrunse în casă un val de aer rece și o atmosferă de veselie. V-ați udat la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
îndată ce-mi voi fi îndeplinit această sacră datorie. Pe urmă, vei face cu mine ce vei voi. Dă-mă pradă păsărilor și fiarelor, dar lasă-mă mai întâi să-mi îngrop prințul.”. Medor a rostit aceste cuvinte cu atâta duioșie și blândețe încât ar fi mișcat și o piatră. Zerbino a fost adânc impresionat. El se afla pe punctul de a-i spune cuvinte de iertare 63 când un inferior, lipsit de inimă, uitând respectul ce-l datora căpitanului său
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a prezentat raportul: ― Domnule locotenent colonel, foștii concentrați din plutonul doi și-au predat efectele militare și sunt gata de plecare spre casele lor. Raportează sergentul Dumitru Dinsus! Comandantul, emoționat, s-a apropiat de formație și, privind la ei cu duioșie, a prins să vorbească: ― Să știți că o asemenea demonstrație nu am mai întâlnit în viața mea de militar. Și asta se datorează camaradului vostru, sergentul Dumitru Dinsus. Spun asta în cunoștință de cauză. L-am avut în subordine și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întîrziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene! Lacul tremură la fel ca și atunci; și la fel își leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plângătoare, ce au surâs cu duioșie la șoaptele îndrăgostiților care și-au plimbat înfiorările pe aici. Cinci și jumătate! Până la șase, când trebuie să ne-ntîlnim, mai am timp să-mi odihnesc ochii și gândurile în grădina aceasta cu amintiri. O iau agale spre "morminte", cum numeam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să încep. Ce amintire să scriu, că aveam atâtea și atîtea?! Și cum războiul de-abia se terminase, am socotit că n-ar fi tocmai nepotrivit să povestesc "Întoarcerea tatii din războiu". Am scris două pagini impresionante și pline de duioșie. Eram mulțumit de felul cum făcusem teza, și de un lucru eram sigur: că o scrisesem cât se poate de corect ca punctuație și ortografie. Am așteptat aducerea tezelor la Română cu aceeași nerăbdare cu care așteptasem și rezultatul celorlalte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în decurs de un an de zile, spre marea satisfacție a clasei și spre ușurarea sufletului nostru. Ah, dar cu toate acestea, ce plin de amărăciune priveam Cișmigiul pe ferestrele laboratorului, în aceste zile de mai verde-auriu... și cu câtă duioșie mă autocompătimeam că nu voi avea fericirea să mă bucur de odihna unei vacanțe liniștite. Ca într-un jurnal cinematografic, începură să mi se depene în mintea chinuită de griji toate năzdrăvăniile fîcute "Chimistului", cum îl porecliserăm noi! Aproape că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
exprimi atât greoi? ― Cum, Veturio, tot n-ai înțeles? ― Ce? ― Că te iubesc! Ne-am oprit. Mi-a apucat amândouă mâinile și mi le-a strâns, de să mi le frângă. Ochii îi erau mai luminoși și mai plini de duioșie ca niciodată... Toată era numai surâs. Mi-a potrivit părul la tâmpla stângă... Iarăși mi-a prins mâna și mi-a șoptit simplu, cu voce gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
câtva timp tăcut fără să mă privească. Îmi puse însă mâna lui mare pe picior și mă mângâia cu o milă nesfârșita pe care a trebuit să treacă douăzeci de ani ca s-o înțeleg. Apoi îmi spuse cu o duioșie pe care i-o dădea numai tristețea pricinuită de hărțuiala la care îl supunea de la o vreme familia noastră cu trei soiri de copii, și pe care numai eu și mama i-o cunoșteam. ― Unde ne ducem noi acum, Marine
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
casă și Începu să-l curețe pe diavolul cel răpus de băutură. În timp ce Își ducea la capăt fapta de milostenie, cuvintele rostite de el cu glas tare răsunau pe toate ulițele și turnau untdelemn cald În urechile rănite ale oamenilor. Duioșia vorbelor Îi vindecase pe toți de muțenie, tulburarea li se risipise din suflete și lumea, Încordându-se din toate ale firii ei, se opinti și ajunse iarăși cum fusese Înainte, fără să-și găsească, nici de data asta, sfârșitul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine Îmi desface și-mi citește scrisorile fără să-mi ceară voie. Dar nu-l Înjur direct. Am chiar o duioșie sfâșietoare pentru amărâtul cu pricina. Mă gândesc că aș fi putut avea eu destinul lui. Până la urmă, În unele puncte de vedere cam semănăm (chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încolo ne Încercau pe amândoi dureri, dar nu renunțam: ne oblojeam cu pomezi, sufeream puțin În timpul primelor mișcări, apoi durerea Începea să devină plăcută și se topea, În cele din urmă, cu totul În acel amestec, singur pe lume, de duioșie și deznădejde. Timpul, care păruse că se scurgea undeva, În afara garsonierei amărâte, nu avea de gând, totuși, să ne ocolească la nesfârșit. Bătăile În ușă nu mai vesteau faptul că urma să primim provizii: vorbele camarazilor mă aduceau cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani după aceea, mult după moartea celui ce le rostise Întâia oară Într-o Împrejurare care pe moment Îl Înfricoșa cu spaimele necunoscutului, dar de care mai târziu avea să-și aducă aminte cu plăcere și chiar cu acea micuță duioșie pe care Îi Îngăduia s-o aibă sufletul lui necomplicat și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate avânturile de răzbunare și prefăcându-le Într-o duioșie aproape de lacrimi. Înainte să-l acopere cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te‐or purta, Un loc de bună ‐ ziua , s‐arăți că‐ți pasă și nu uita să‐ i porți mereu cu tine Cei șapte ani, cei șapte ani de‐acasă! SPUNEȚI‐MI ALT CUVÂNT Spuneți‐ mi alt cuvânt 92 De duioșie și alint mai plin, Ce v‐a‐ nflorit copilăria Ca purtător de vise și senin. Care‐a deschis mereu în noi De ne‐ nțelesuri plină‐a lumii carte și ne‐ a purtat despovărați de gânduri, Pe drumul de aproape și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sentimente. După ce‐a murit, mi‐ am împărțit sentimentele spre cele patru vânturi - păstrându‐i ei numai un colț adânc din fundul inimii. E drept însă, că nu pot să mă gândesc mai mult la ea, fără să simt lacrimi de duioșie și uneori de un fel de durere - nu mare, dar care nu se poate compara cu nimic. Gheorghe Ioniță „Am intrat în Academia Bârlădeană... Am fost chemat și primit de generosul poet (George Tutoveanu n.n.) cu multă amabilitate. Acest mod
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în cât mi‐am zis că nu‐i un om... Avea în glas și în privire - bunătatea lui Iisus...” Natalia Negru (Din Helianta, Ed. Viața românească, 1921, p.12 4) BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de factură superioară. Cutremurătoare sunt și însemnările pe care colegii le-au făcut într-un caiet cu amintiri despre Mălin. Toți l-au iubit, toți îi sunt prieteni și-i recunosc harul divin al poeziei. Toți vorbesc cu atâta candoare, duioșie, cu regrete, cu lacrimi fierbinți pentru dispariția lui. Oricât vă veți stăpâni emoțiile, este imposibil să nu striviți între pleoape măcar o lacrimă. Eu am strivit chiar mai multe și pe bună dreptate. Vă sugerez să vă aplecați și să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de sume la bugetul statului. Vom trece peste donația de 5000 de lei a lui Băsescu, fiindcă la el s-a observat că banii se prăsesc mai ceva decât puricii de prin casele amărăștenilor. Cred că v-amintiți, cu deosebită duioșie, cum doamna Băsescu, o casnică și ea acolo, fără nici un salariu, numai din micile economii de coșniță, a reușit să-i cumpere soțului ei o mașină Dacia Duster de peste 20.000 de euro. Băsescu a prins din zbor asta și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vreo 98% dintre ei, restul de 2% cică ar duce-o ca-n sânul lui Avraam. Toate discuțiile din anul acesta, s-au învârtit în jurul sacului acela de bani, căruia politicienii și mai ales cei de la Finanțe, îi spun cu duioșie Buget (observați cu B mare, ca să pară mai rotofei). Cei de la Finanțe, într-un schimb de experiență cu șoferii din industria zahărului, au aflat o metodă infailibilă de a se înfrupta și ei din ditamai sacul. Așa cum șoferii, când transportau
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
decât alți români care îl judecă. Nici că a trăit, a creat și a murit cu vehemență. El a iubit, pur și simplu, cu toată energia lui. Iar iubirea poate fi adulație și ură în același timp, șoaptă și răcnet, duioșie și violență, mulțumire și acuză... Dar niciodată minciună!”. Ce aș mai putea spune acum, când sunt ca orice român cu doliul în suflet, decât să-i aprind cu pioșenie o lumânare celui care a luminat cu flacăra inimii sale o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]