2,466 matches
-
înserării. Brazii trufași se clatină în vânt, Cu vârfurile-n ceruri, După care, Strălucitoare se ascund Miriadele de stele. O dulce melodie se aude, De zâne sau de spiriduși cântată Prin crengi alungite de brazi, adie Melodia cu vrajă încărcată. Duioasă-i melodia Ce pân` la mine ajunge, Dar nu zăresc pe nimeni, Printre copaci, ceva misterios Se-ascunde... Vor fi zânele, Sau spiridușii sunt!? Sau poate-i înserarea-albastră, Cu clinchete de rouă Ce picură din Ceruri !? De taine și mistere
PĂDUREA MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Padurea_magica_floarea_carbune_1366284854.html [Corola-blog/BlogPost/345916_a_347245]
-
vadă "stricăciunile" provocate de șleahta năzdrăvanilor zgomotoși, cu ochii aprinși de bucuria iernii și de promisiunile lui Decembrie care, la fel ca în fiecare an, veni însoțit de primul Moș al iernii. Sfântul Andrei dădea startul sărbătorilor, precedat imediat de duiosul Moș Nicolae, pe care copii din sat îl așteptau cu speranțe destul de hazardate. Contau foarte mult pe indulgența lui, căci știau fiecare cam cât de plină era rubrica ,,Bună purtare" cu observații și sancțiuni obținute pe tot parcursul anului. Victor
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1482156950.html [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
în veac Spre a fi lumii de leac. Este limpede izvorul Și curat precum Feciorul De-mpărat din Cerul lumii Și din Maica rugăciunii. Nu se spală de păcate Decât cel ce-n genunchi cade Și se roagă-n vers duios La măritul său Hristos Precum Mama sa cea bună La fântână i se-nchină. Este-n piatra dintre cruci Taina munților cărunți Și în liniștea fântânii Se adună taina lumii Spre unire-n rugăciune Și spre viață printre îngeri. ILUMINARE
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1414006191.html [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
îmi bați la suflet Și-ți spun, de e așa cum zic, eu cât mai am răsuflet Te țin aproape, te-nconjor în sentimente calde De dragoste sau de respect iar gândul o să-mi scalde Ființa ta în amintiri plăcute și duioase Așa cum mi-ai făcut și tu, cândva, clipe frumoase. De ești prieten sau coleg din școală sau de muncă Sau neam de viță ori străin, sau vreun vecin din luncă, De ești tovarăș de condei sau simplă cunoștință Mă plec
CÂND SĂRBĂTORILE-S PE DRUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1481277141.html [Corola-blog/BlogPost/381666_a_382995]
-
traduce acest limbaj sacru într-o limbă înțeleasă de majoritatea cititorilor săi (nu de toți!), eliberează cuvintele de înțelesurile obișnuite prin așezarea și îngemănarea lor în metafore ori crează imagini noi, nemaivăzute, nemaiîntalnite, invitand la meditație în mod subtil, luîndu-te duios de mană și conducandu-te printr-un labirint al nostalgiei - comun cu al tău, de care nu erai conștient -și cu vorbe magice de natură și eficacitate soteriologică, face să-ți vibreze sufletul. Poeții adevărați - Nichita Stănescu fiind unul dintre
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1459494000.html [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe țărmul aurit al mării de smarald Lângă cel care purta straie de herald M-am întâlnit așa... în gând c-un mag Care mă-ndemna duios, cu drag: - După atâta muncă, zbucium, încordare Îndreaptă-te acum grabnic spre mare! Știam dintr-o carte scrisă demult, demult, Că slăvitele ape, purificatoare sunt! Preoți tămăduitori, încă din vremuri amare, Purificau oamenii simplu, prin scufundare! Sub privirea blândă a
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1420543601.html [Corola-blog/BlogPost/352204_a_353533]
-
razele soarelui au scăpărat Prin transparența apei, umbra corpului părea În adâncul mării un omuleț de catifea! După ce-am săvârșit sacrul botez, purificată Revin lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri mari, în simfonia triumfului se despletesc Peste trupul meu, intrat in ritmul îngeresc Mă-ntorc cu fața spre cer, plutesc, seninul Alunecă-n inima și gândul meu cu preaplinul Pescărușii aduc imnuri Dumnezeului care A creat, stăpânește
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1420543601.html [Corola-blog/BlogPost/352204_a_353533]
-
în fața nopții, și pe cer începuseră să licăre câteva stele. O bucățică de lună se războia cu un nor care-i tot punea piedică și n-o lăsa să iasă la iveală. După un timp începură să se audă colinde duioase de Crăciun și apărură niște luminițe, care pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
ele aveau nume/ Și numai despre ele ți-am vorbit!/ Vorbeam de timp, de spațiu, de mișcare,/ De formele vieții-n Univers,/ Minute-n șir vorbeam de fiecare/ Și ne opream, tot explicându-ne, din mers./’’ Superbe reverii în versuri duioase încântă la maturitate sufletul poetului, rămas un romantic : ,,Mai ții tu, minte, prima întâlnire/ Sub razele de lună aurii,/ Când îți șopteam cuvinte de iubire/ Și te fereai doar de-un sărut, mai știi?/ Te văd și-acum... Îți simt
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Va_recomand_un_poet_ioana_voicila_dobre_1359794870.html [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]
-
fiecăruia și despre rănile sale abisale, despre acel”divorț” al spiritului de limitele unei lumi incapabile să înțeleagă altceva în afara propriilor temeri și necesități. Serafim (poetul resemnat): Eu am ajuns la limitele unei realități ultime, parcă îmi doresc un cântec duios, în infinit... glasul dulce al îngerilor, voi sunteți înrobiți pe veci unui absolut al cunoașterii, unui strigăt al pescărușilor, răniți de propriul lor avânt. Sofia (scriitoare religioasă): Egoiștilor, voi nu înțelegeți că umanitatea are probleme mult mai grave decât infirmele
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/mariana_didu_1423553107.html [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
precum câini turbați ar rupe-n colți nevina și egoismul putred ce-l țin dușmanii-n mâini îl scuturi cu lumina cu milă pentru dânșii, cu ură pentru-al lor defect sinistru din datoria ta față de lume-ntrânșii îngropi nemernicia cântând duios cu sistru Sonnet I From fairest creatures we deșire increase, That thereby beauty's roșe might never die, But aș the riper should by time decease, His tender heir might bear his memory: But thou contracted to thine own bright
DIN CREATURI FEERICE NE-NDEAMNĂ INIMA SĂ NAȘTEM de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1431614440.html [Corola-blog/BlogPost/360507_a_361836]
-
ghicesc - Și te iubesc! Deodată se descoperiră unul în fața altuia îngenunchiați ca-n fața unui altar, era parcă un ritual pe care trebuia să-l săvârșească în această noapte în tăcere. Peste întunericul nopții își vărsa vraja altă melodie tânguită duios care venea din Palatul Savoia... Se descoperiră amândoi râzând ca doi copii sub acoperișul de stele al catedralei cerului, entuziasmați de rolurile jucate, ea o Elenă și el un Paris; Eminescu îi întinse mâna și-o ajută să se ridice
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398148002.html [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
apere mereu de greu. Că nu-i durere pământească și nici necaz să te dărâme Precum copilul să se nască cu sufletul făcut fărâme. Femeie, ochii tăi frumoși, îi văd ades zâmbind cu dor Și par și triști, par și duioși, ca lacrima de căprior Ce plânge, harpă fără glas, durere vie arsă-n spuză, Sau, poate, ultimul popas ori doar pelin pe colț de buză. Femeie, înger păzitor, ai sufletul altar și templu Văzându-te mă înfior, căci îngerilor ești
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1473191078.html [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
și cu Dalila, vulpea cea hoțomana, tot încercând să o facă să renunțe la păsăret și să se îndoape cu fructe și legume care sunt mult mai sănătoase pentru stomac și se găsesc din abundență în pădure. După multe vorbe duioase la ureche și sfaturi pline de talc, Pândele o convinse pe „spaimă zburătoarelor” să devină vegetariana. De când trecuse la noua dietă, Dalila era veselă, măi vioaie și mirosea bine a mentă și busuioc. Pentru că știa să cânte frumos, toți țăranii
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ursul_si_vul_george_r_roca_1366994275.html [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni despărțiți. Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 by http://uzp.org.ro/ziua-limbii-romane-la-montreal-pe-31-august-2013/ [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
suportă aroganța, cinismul celor înavuțiți pe nedrept. Oamenii în schimb au dobândit un egalitarism în exprimare, au abandonat „limba de lemn” folosită în comunism și folosesc una care seamănă „a lătrat de câine” după cum bine spunea cineva, lipsită de tonalități duioase, de respect. Unele formule de politețe au dispărut, se comunică folosind cuvintele (atât în comunicarea verbală cât și în cea scrisă): băi, măi, tu ăla... Pare mai apropiat, mai intim, mai prietenesc?! Uneori completat cu o înjurătură... Oricum cuvântul „dracul
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Parvenitism.html [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
CERUL Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o cădere, aș vrea cât mai târzie, pe care-o aștept cu spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec, când ultimele roade sunt putrede pe tâmple. Atât amar de ani, înțelepciune, zidit-ai înăuntru un templu prea umil și nu mi-ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să pot privi cerul, cu suflet de copil !. Referință
SĂ POT PRIVI CERUL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1472795542.html [Corola-blog/BlogPost/381530_a_382859]
-
și mi te-apropii Prin viscolul cel troienind aiurea. Pe lacul dintre codrii cei albaștri Tresare-o luntre albă în neștire Și poate coborâ-vei dintre aștri Măcar pentru o oară de iubire. Salcâmul vechi ce străjuiește zarea Când buciumul sună duios la stână Ți-mbracă-n floare albă așteptarea Sperând ca ea să vină, să rămână... Mă-nvăluie sub tei dulce parfum: Ce bine-ți înțeleg acum mâhnirea Iubirilor pierdute-ncet pe drum, Și-n pacea de Luceafăr - nemurirea. Sunt gânduri ce
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1453029217.html [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
stau neclintite. Întreaga natură-i vrăjită de cânt. În aer plutesc sublime miresme Îngeri se plimbă în zorii de zi... Cerul tainic iar tandru șoptește Versuri de iubire pentru a ne trezi. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Alai Mâinile vântului mângâie duios Pletele lungi ale câmpului, Fredonând tandru și melodios Simfonia de iubire a începutului. Pleopele ierbii-s unduitoare Sub palmele adierii seninului... Bat timid la porțile de soare, Pline de lumină ale răsăritului. S-au înfrățit florile-n tăcere, S-aducă
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1461754841.html [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
interpretat” de un liliac rănit, epuizat de zbor în rotire și căzut din podul școlii exact pe clapele pianului mișcându-le prelung... Un țipăt de sfârșit cât un sunet curat și armonios, înțeles ca un apel la trezire și iluminare duioasă și profundă a unui suflet răvășit de necunoscut și nelămurit la aproape tot ce se petrecea lângă el... Lucrurile mici și uitate de lângă noi în copilărie, în școală sau aiurea cărora nu le dăm importanța cuvenită la timpul și locul
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Pianul_scolii.html [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
Renaște, veșnicia, Prin porți de Paradis, Uniți în Simfonia Picturilor de vis... Pășim, smeriți, prin iarbă, Chemați de-un tainic glas, Ca inima să fiarbă Prin lacrimi pe obraz... Artiști cu dor de casă, Copii, un pic cărunți, La Parcova duioasă, Ne-mbățișăm tăcuți... Aici, la scumpa vatră A Casei Părintești, Trăim povestea sacră A vieții românești... Mai blânzi, mai grămăjoară, În jurul pâinii dulci, Reîntregim o Țară, Cu forța unei Rugi. Culorile nasc forme, Iar formele - culori, Adulmecăm și-aroma Campestrelor comori
SATUL PARCOVA – LEGENDĂ A PICTURII CAMPESTRE ROMÂNEŞTI de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/diana_ciugureanu_zlatan_1473839022.html [Corola-blog/BlogPost/375096_a_376425]
-
multor persoane, în speță, filiala LSR a Vrancei literare, pot fi considerate un act cultural, al cărui singur scop este slujirea limbii noastre natale: exprimarea emoțională a trăirilor noastre în limba româna cea mai simplă, cea mai pură, cea mai duioasă. Cât am reușit, cât am ajuns la inimile cititorilor prin textele supuse atenției cititorului avizat (și mai puțin avizat), o va spune timpul. Important e că, noi ne-am străduit. Am pus cărămidă peste cărămidă (temelia considerăm că e trainică
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 16 AUGUST 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1408206790.html [Corola-blog/BlogPost/352172_a_353501]
-
Viața liniștită, M-ai transformat în ce-ai vrut tu, Căci m-am crezut iubită... Mi-ai zguduit, zi după zi, Gingașa armonie, Nu am știut de la-nceput Tot ce va fi să vie... Eu mi-am dorit un vals duios Cu tine să dansez, Dar el a fost un ritm nebun, Ce-n minte-l mai păstrez... Ca un tango tulburător A fost iubirea noastră, Dar noaptea sumbră s-a lăsat Pe marea cea albastră... Un cer tăcut și plumburiu
ULTIMUL TANGO de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1413558088.html [Corola-blog/BlogPost/383777_a_385106]
-
cuvintele, fu așa cum îi veni să fie. Își lăsă capul pe pieptul lui. - Mi-a fost dor de tine, dragul meu! Îi simți pe umeri mâna mângâindu-i părul, obrazul, apoi buzele sărutându-i ochii umezi și-i auzi glasul duios, vorbindu-i ca unui copil.. - Și mie mi-a fost enorm de dor de tine, scumpa mea! Rămaseră multă vreme înlănțuiți, simțindu-și inimile care băteau mai-mai să le sară din piept. Cerul plin de stele și luna zâmbitoare erau
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462994278.html [Corola-blog/BlogPost/378429_a_379758]
-
trece zilele Vor trece zilele în care Am suspinat și mi-a fost greu Și voi privi din nou spre soare Să văd acolo chipul Tău... Și nopțile pustii, de teamă Vor trece...știu, le voi uita Căci glasul Tău duios mă cheamă Învăluit în pacea Ta... Și-mi spune iar că ești cu mine Că mă conduci prin vijelii Iar brațu-Ți tare mă susține Când obosit Te chem să vii... De n-ai fi Tu...Iubit Isus Să mă păzești
OMAGIU DIVIN 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_luca_1418918561.html [Corola-blog/BlogPost/349687_a_351016]