2,465 matches
-
mama!” Ea este „Ca o piatră prețioasă” pentru copila cu aripi de flutur care-n zboru-i copilăresc peste meandrele vieții afirmă cu convingere: „Povața ta de aur - ca piatra prețioasă -/ Îmi luminează drumul urmat odinioară/ Cu vorbele pornite din inima duioasă/ Eu din cuvântul tău făcut-am o comoară.// Din sfatul tău și versul azi prinde rădăcină/ E curcubeu și punte-ntre ceață și senin/ Din slove îmi cresc aripi/ zburând către lumină/ Povața-n flori de suflet pecete-i pe
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
-n jur/ Iar fulgii de zăpadă alb nesfârșit și pur [...] Vin îngerași, colindă în casă și în gând,/ Aștept în taina sfântă cu zâmbet de copil/ Și printre ei sunt și eu, ce mă strecor tiptil,/ Colindă îngerașii cu glas duios, vibrând.”. Și în căsuța-i dragă, „Înconjurată de lumină” Diana scrie poezia în murmurul colindelor, cu suflet curat ca neaua primei ninsori: „Așa visez mereu că sunt fetiță/ Micuța năzdrăvană de-altădată/ Aștept colindul sfânt în grădiniță/ Doamne, e veste-aceea
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
Și după cum spunea marele Blaga, „veșnicia s-a născut la sat”, și-atunci, cum ar putea să se încheie acest volum de poezie curată ca roua Apusenilor, decât cu „Colindul nemuririi”?! „Fetița de lângă ușă 'nalță magic o colindă/ Un ecou duios răsună pe cerul cu lună plină/ O întâmpin cu blândețe și-o primesc la noi în tindă/ Clipele-s sfinte veșminte printre raze de lumină.// Un concert frumos de îngeri mă inundă cu iubire/ Serafimi cu șoapte dulci mă poartă
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
când. E atat de zglobiu!...Îmi sare în brațe, se rostogolește, apoi îl provoacă la joaca pe șăgalnicul Tigrut, si încing o jucare de toată frumusețea. Eu, după ce-mi salut cum se cuvine părinții, si le adresez câteva cuvinte duioase, încep să pregătesc micul dejun.Salata o pregătesc din legume prospete,acum rupte din vej.’’ Vezi în butoiul ăla cu apă că am pus acolo niște roșii,vreo doi castraveți și vreo câțiva ardei.Fii atentă când îi tăi, să
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
simțisem așa. Franz și-a ridicat ochii. În privirea lui am simțit compătimire, lucru care m-a scos din sărite. A ajuns unui nenorocit să-i fie milă de mine. O milă batjocoritoare, evident, că doar nu era o milă duioasă, plină de omenie. Nici pe departe. Atunci, i-am ars o palmă peste față cu toată forța. A primit-o cu stoicism, fără să crâcnească, deși simțeam că-i fierbea sângele în vene. Ar fi fost capabil să mă facă
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
Și oricât ar fi de „Greu” prin norii groși ai anilor ce n-au deloc clemență vrând să ne cheme-n neagra penitență a vieții de „dincolo”, atunci când ai „În preajma ta” un suflet drag... „și suferința pare/ o tandră și duioasă alinare./ Orice durere /lângă tine piere/ topită de-al iubirii tale soare”. Dar cum „vâltorile” vieții sapă, biciuie, scurmă în vadul liniștit, uneori simți nevoia să te detașezi de tine însuți refugiindu-te în îndeletniciri care te înalță și mângâie
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Eu sunt un om limitat și nu pot înțelege pe deplin răbdarea divină și atitudinea lui Dumnezeu ce oferă atâtea ocazii oamenilor pentru a se întoarce la El. De asemenea nu este bine să călcăm în picioare la nesfârșit chemarea duioasă a lui Dumnezeu la mântuire, și nici să ne jucăm cu răbdarea Sa, pentru că pot veni consecințe neplăcute asupra noastră. De altfel parabola ne arată un contrast evident între sfârșitul celor răi și celor buni. Parabola ne descrie două categorii
NEÎNȚELEASA PARABOLĂ (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354222_a_355551]
-
ani pare să definească o vârstă matusalemică, Buni declară că sufletește se simte ca o adolescentă! Și evocă locurile, oamenii primului „acasă” pe care de abea așteaptă să-l revadă în zilele următoare. O face tot zâmbind, dar parcă mai duios, cu o tentă de tristețe sugerată de modulațiile vocii, fiindcă-și mărturisește teama că s-ar putea să nu mai poată reveni... că cel de al doilea „acasă” o așteaptă... Cred că toți oamenii și-au legat copilăria de un
UN ZÎMBET SE ÎNTOARCE ACASĂ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354564_a_355893]
-
Mare a fost bucuria când primul colind a răsunat din pieptul tuturor celor prezenți în sală, unindu-și vocea cu cea a colindătorilor. Astfel, cântăreți vestiți din diaspora, plecați de multi ani din țară, au incântat sufletul ascultătorilor prin colindele duioase, aprinzând în inimi dorul după locurile natale. Lacrimi de dor, dar și de fericire, se vedeau pe fețele multor ascultători, dând de înțeles că nimic nu e mai trist și apăsător decât dorul de țară. Și acest dor care apasă
COŞUL CU COLINDE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354586_a_355915]
-
nou, pe glie. Câinele nostru, mă va petrece în zori, Oprindu-se mereu, pe lângă garduri; Am s-adun din lizieră, iarăși viorele, Așa cum am făcut-o de-atâtea rânduri. Eu trebuie să merg din nou sub zare, Unde ciocârliile mor, duios cântând; Cu fața arsă și năucit ușor de soare Și cu toate zările pe umeri, fluierând. Referință Bibliografică: A sosit primăvara / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 441, Anul II, 16 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
A SOSIT PRIMĂVARA de GEORGE PENA în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354605_a_355934]
-
-n amintiri, cântarea lui să-ți fie o lumină, ca-n seara când eram numai iubiri și luna lui florar ni-era grădină. Încet, pe serpentina unui drum eu m-am oprit ca să-ți culeg o floare: era salcâmul cu duios parfum și tu-mi erai mireasmă-mbătătoare. Lucea un colț de lună-n răsărit și în apus da soarele să steie, eram doar noi și un salcâm mirat și te-am iubit, o, te-am iubit femeie! Atât a fost
CÂNTEC PENTRU UN SALCÂM de LEONID IACOB în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354609_a_355938]
-
face dimineață! Buze, buze-'nfiorate hai, saruta-le pe toate! R: Buze, buze primitoare, Cu sărutul care doare Pe toate v-aș săruta Până când v-ați satura! O: Buze buze fel de fel saruta-le-ai cătinel, apăsat sau mai duios și pe față și pe dos! R: Și v-aș lua, buze de muze, Între ale mele buze, Să vă strâng, să vă strivesc, Ude să vă umezesc, Uscate să vă usuc, Să vă sorb când vă apuc... O: Ia
O. COVACI ŞI R. TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354612_a_355941]
-
cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care - antigravitațional - mă înalță; apoi iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă - și-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuiește. Nu mai sunt. Ba sunt, dar atât de puternic încât nu mă recunosc. De atunci îmi este nespus de rușine. De prostii, de răutăți, de scârnăvii. De toane. De
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
noi rămăsesem catrene în gând printre stele albii cu ochi de copile. Atunci le-am prins trupul sfios, am pus duminicile la masa de sărbătoare și le-am luminat cu suflet de soare iar dorul ne-a privit cu zâmbet duios. Erai tu, eram eu - două duminici de floare. Leonid IACOB Referință Bibliografică: suflete / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 444, Anul II, 19 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SUFLETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354637_a_355966]
-
tine! Iar voi să-mi fiți acea garanție a binecuvântării divine. * Sfinte Iosife, adorabil mister ți-a încredințat Tatăl ! Tu trebuia să-L porți cu încredere și iubire desăvârșite. Din sân preacurat, Dumnezeu se făcea om, chiar în mâinile tale duioase. Stătea la pieptul tău, îi puteai simți bătăile Inimii Preasfinte, acea Inimă care va deveni mai târziu, comoară de haruri, focar de iubire curată și izvor de milostivire divină! Inima lui Isus, plăsmuită de Sfântul Duh în sânul Mamei pururi
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
ajutor, îți cerea să i te dedici în întregime. N-ai șovăit nici o clipă. I te-ai dăruit, așa cum te dăruiseși Inimii Neprihănite a Fecioarei. Numai tu puteai proteja aceste ființe fără apărare : o Fecioară și un Prunc! Cu o duioasă și plină de respect iubire, le-ai fost mereu în preajmă și nu i-ai pierdut nici o clipă din ochi, pentru că așa suna promisiunea ta în fața Celui Preaînalt careți i-a dat sub protecție. Ți-ai făcut pe deplin datoria
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
Articolele Autorului undeva, în gând În jumătatea ta de gând, Prin lung-a cerului ninsoare Se plimbă dorul tău flămând Doar de iubirile solare Și țeși din vise noi povești Și le arunci pe-a lumii cale Și-n amintiri duios privești Prin timpul ce se scurge-agale. Și-ți ning cuvintele ca flori Pe-o inimă tremurătoare... În jumătatea mea de gând: Eu - călător, tu - trecătoare. Leonid IACOB Referință Bibliografică: undeva, în gând / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
UNDEVA, ÎN GÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347065_a_348394]
-
divan. Era pierdut pentru ea. Știa. Dar asta nu stăvilea chinul ce-i străpungea inima. Reacția lui a nedumerit-o. A îngenunchiat la picioarele ei. Fruntea lui a poposit pe genunchii iubitei. A devenit conștient de singurătatea și devotamentul ei. Duioasă, îi mângâia ușor părul negru, des, asemănător cu al fiului lor. Lacrimile femeii picurau pe fruntea lui, sentimentele ascunse timp îndelungat au renăscut intre ei. Nimic, nu se schimbase! Vâltoarea trăirilor era aceeași. M.Joseph o cuprinse, strângând-o cu
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
Creangă, Homer al românilor". Cum eram o elevă care ma remarcasem la olimpiada de limbă română, am fost nominalizată (practică vremii) de profesoară mea de limbă și literatura română, doamna Livia Popa, (căreia îi aduc un prinos de caldă și duioasa amintire) să particip la acest eveniment cu adevarat cultural, (perioadă 1962-1966). Sală Casei de Cultură era arhiplina. Erau acolo elevi de la toate liceele din oraș și studenți de la Institutul pedagogic. Într-o perioadă când se vorbea mai mult de "realizările
PUTEREA TAINICĂ A CUVÂNTULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347049_a_348378]
-
fotbal urcă echipa sa pe podium, în timp ce o altă clipă, de rătăcire însă, o poate retrograda... O clipă la care alții nu se uită, nu o apreciază, pentru că ... nu au timp! Nu au timp de gesturi tandre sau de priviri duioase, de strângeri de mână ori de săruturi furișe cu iz de idilă... Sunt ocupați cu afaceri care să-i facă „fericiți”, cu tot felul de combinații care să le creeze o anume fericire efemeră, ce uneori durează o clipă și
VALOAREA FIECĂREI CLIPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347066_a_348395]
-
am pregătit cu grijă întâlnirea, La mare-am căutat nemărginirea, Iar pacea-n liniștea lăsată-n seară. Am așteptat această zi un cântec, Pe care l-am urcat în vârf de munte Și-am așezat la tâmplă și pe frunte Duiosul viers de leagăn și descântec. Am așteptat această zi o noapte Și-am numărat și stele și luceferi, Lumina lor ne face tot mai teferi Și-n pomul nostru fructele-s mai coapte. Am așteptat această zi o oră Și-
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347140_a_348469]
-
bine, orele! Se străduiesc să arunce peste semințe, Praful de stele, ce-i plin cu-nvățăminte! Ochii lor prind deodată viață și culoare... De vreun fost elev, îi vede din întâmplare. Fața toată, de fericire li se luminează ... Îl privesc duios, și-apoi îi dă o-mbrățișare! Obrajii săi, zâmbet larg desenează, Când cel care l-a zărit pe stradă... Își ridică pălăria și-i spune zâmbitor: ,, Bună ziua! Sunt eu, doamnă profesor! ” La noi, dascălii, anii și-i măsoară... După vârsta
DASCĂLUL,LA NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347160_a_348489]
-
eu acela Ce mă știam acest? Prea mică e nacela Pentru atâta lest! În mine-o răsturnare De sensuri și valori Din vârstele primare Polenul pentru flori Pornind pe catalige Spre Țările de Jos Centauri vin să strige Peste păduri, duios O muză, cea promisă Îmi trece în acord Cu lira compromisă Zăpezile din nord Cu viscol și omături Pe scări interioare Cer pinguinii pături Și spații de cazare O iarnă. Altă iarnă În grotele rupestre Cu înveliș de marnă Și
IARNĂ, IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357055_a_358384]
-
suavă Și ochii ni-i încântă cu straiul alb și pur Ridică gingaș capul și parcă zice-n slavă: Nu-i vreme de tristețe, e bucurie-n jur! Privesc spre ghiocelul ce mi-e atât de drag Și-i sorb duios lumina ce-mprăștie în cale Nectar din suflet tandru aștern tăcut în prag Și-aștept din depărtare... chemarea vocii tale. De-ai știi câtă iubire am adunat în suflet Și câtă primăvară am strâns la pieptul meu Câți ghiocei sădit
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
în: Ediția nr. 1268 din 21 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Prinde-mi o floare, vară,-n părul brun Pe clipa ta să fiu, din nou, frumoasă, Am prins iubirea făr` să vreau. M-adun Într-o privire dulce și duioasă ... Tu, inimă -de-acum nu știu ce fac-! Stai strânsă-n chingi și bați ca o pendulă În corpul meu. Eu vreau să-ți fiu pe plac Dar,.. dacă tu ai devenit credulă?!.. Mă răcoresc prin zorile de rouă Și zburd pe geana
ARC DE CEAS de LIA RUSE în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357341_a_358670]