KorAP: Find »[drukola/base=dulgher & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 40 >

991 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

și ambigua congregație a duhurilor văzduhului sau răzbunătorii prinți și potentați ai focului, au sau nu vreo legătură cu muritorul Ahab, fapt este că acesta a luat măsuri practice și urgente în ce privește piciorul său: și anume, l-a chemat pe dulgher. Iar cînd acel subaltern s-a înfățișat înaintea lui, Ahab i-a poruncit să-i meșterească grabnic un nou picior; apoi le-a poruncit secunzilor să pună la dispoziția dulgherului toate cuiele și barele de fildeș din falcă de cașalot

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
urgente în ce privește piciorul său: și anume, l-a chemat pe dulgher. Iar cînd acel subaltern s-a înfățișat înaintea lui, Ahab i-a poruncit să-i meșterească grabnic un nou picior; apoi le-a poruncit secunzilor să pună la dispoziția dulgherului toate cuiele și barele de fildeș din falcă de cașalot agonisite pînă-n prezent pe corabie, pentru ca el să poată alege materialul cel mai rezistent și mai fin. După care, dulgherul a fost somat să-și încheie lucrarea chiar în noaptea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
picior; apoi le-a poruncit secunzilor să pună la dispoziția dulgherului toate cuiele și barele de fildeș din falcă de cașalot agonisite pînă-n prezent pe corabie, pentru ca el să poată alege materialul cel mai rezistent și mai fin. După care, dulgherul a fost somat să-și încheie lucrarea chiar în noaptea aceea și să furnizeze toate accesoriile, fără a le folosi pe acelea ale piciorului vătămat și suspect. Mai mult încă, Ahab a dat ordin să se scoată forja pe punte

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și suspect. Mai mult încă, Ahab a dat ordin să se scoată forja pe punte, din cala unde zăcea vremelnic; și, pentru urgentarea lucrurilor, fierarul a fost poftit să purceadă de îndată la făurirea tuturor pieselor metalice necesare. Capitolul CVI DULGHERUL Așază-te ca un sultan printre lunile lui Saturn și privește-l pe om - singur, în suprema lui abstracțiune: el îți va apărea ca un miracol, de măreție și de suferință. Privește, însă, din același unghi, omenirea în masă: ea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de suferință. Privește, însă, din același unghi, omenirea în masă: ea îți va apărea, în majoritatea ei, ca o gloată de duplicate inutile, atît în prezent, cît și în succesiunea generațiilor. Dar, oricît de umilă i-ar fi fost obîrșia, dulgherul de pe Pequod nu era un duplicat, deși era departe de a fi un exemplu de nobilă abstracțiune umană; de aceea, iată-l că-și face apariția pe scenă. . Ca toți dulgherii navali și mai ales ca toți cei care lucrează

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
un punct clenciurile multor meserii, legate oarecum de a lui - arta dulgheriei fiind trunchiul străvechi și rămuros, din care s-au desprins numeroasele meserii mai mult sau mai puțin legate de prelucrarea lemnului. Dar pe lîngă calitatea pomenită mai sus, dulgherul de pe Pequod se pricepea de minune la miile de reparații mecanice fără nume, de care e mereu nevoie pe-o navă mare, pornită într-o expediție de trei-patru ani, hăt-departe de civilizație. Era gata oricînd să-și îndeplinească sarcinile obișnuite

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
multe menghini de fier și de lemn, de diferite mărimi. Tejgheaua asta era fixată întotdeauna îafară de perioadele cînd vasul remorca vreo balenă) de-a curmezișul punții, în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei de lemn, dulgherul îi făcea semn să-și vîre falca acolo, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei de lemn, dulgherul îi făcea semn să-și vîre falca acolo, dacă voia să-i scoată măseaua. Și astfel, dulgherul era gata la orice și făcea toate lucrurile cu o indiferență egală și fără nici un respect pentru nimeni. Pentru el, dinții erau niște

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei de lemn, dulgherul îi făcea semn să-și vîre falca acolo, dacă voia să-i scoată măseaua. Și astfel, dulgherul era gata la orice și făcea toate lucrurile cu o indiferență egală și fără nici un respect pentru nimeni. Pentru el, dinții erau niște cioburi de fildeș, capetele niște bile de lemn, iar oamenii înșiși nu prețuiau mai mult decît un

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
infinitul lucrurilor din jur, contopindu-se cu placiditatea generală a lumii vizibile, lume care, deși e activă în nenumărate feluri, rămîne veșnic tăcută și te ignoră, chiar dacă te-ar vedea că sapi temelii pentru o catedrală. Această înspăimântătoare placiditate a dulgherului nostru ascundea, pare-se și o cruzime atotcuprinzătoare, combinată însă, uneori, cu un soi de umor greoi, împiedicat, astmatic, pigmentat în răstimpuri cu vreo glumă răsuflată, de felul acelora pe care și le vor fi spus, ca să-și treacă timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
umor greoi, împiedicat, astmatic, pigmentat în răstimpuri cu vreo glumă răsuflată, de felul acelora pe care și le vor fi spus, ca să-și treacă timpul, locatarii Arcei lui Noe, adunați la teuga în cartul de noapte. Călătorind toată viața, bătrînul dulgher nu numai că nu apucase să agonisească nici o avere, dar își irosise și brunma de avere cu care va fi plecat de-acasă. Aceasta să fi fost pricina? Fapt este că ajunsese o abstracțiune pură, o integrală nefracționabilă, o ființă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Sheffield, sub forma - cam excesivă - a unor bricege obișnuite, de buzunar, dar conținînd nu numai lame de mărimi felurite, ci și tirbușoane, șurubelnițe, pensete, sule, penițe, rigle, pile de unghii și sfredele. Dacă superiorii săi doreau să-l folosească pe dulgher în chip de șurubelniță, trebuiau doar să deschidă acea parte din el și șurubul era înfipt unde voiau; sau dacă aveau nevoie de un clește - îl apucau de picioare și gata treaba. Totuși, așa cum am mai arătat, acest dulgher bun

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe dulgher în chip de șurubelniță, trebuiau doar să deschidă acea parte din el și șurubul era înfipt unde voiau; sau dacă aveau nevoie de un clește - îl apucau de picioare și gata treaba. Totuși, așa cum am mai arătat, acest dulgher bun la toate ca un patent universal, nu era un simplu automat, o simplă mașină. Dacă n-avea suflet ca toți oamenii, avea în schimb ceva subtil, care ținea loc de suflet, într-un fel anormal, ce-i drept. Ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în schimb ceva subtil, care ținea loc de suflet, într-un fel anormal, ce-i drept. Ce anume era - argint viu sau pulbere de corn de cerb - nu se poate ști. Dar exista și sălășluia de peste șaizeci de ani în dulgherul nostru. Tocmai lucrul acela inexplicabil, acea vicleană scînteie de viață din el, îl făcea să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
din el, îl făcea să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII AHAB ȘI DULGHERUL Puntea, în primul cart de noapte. îDulgherul, stînd în fața tejghelei sale și pilind de zor, la lumina a două felinare, o bucată de fildeș pentru piciorul căpitanului, bucată prinsă în menghine. Plăci de fildeș. curele de piele, tampoane, șuruburi și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
alt os. A, da, ăsta-i mai bun! îStrănută.) Praful ăsta de os e... îstrănută din nou)... păi, e... îiarăși strănută)... da, e ... îstrănută)... pe legea mea, nici nu mă lasă să vorbesc! Iată răsplata cu care se-alege un dulgher bătrîn care lucrează cu mortăciuni. Cînd tai un copac viu, nu iese atîta praf; cînd tai un os viu, tot așa îstrănută). Hai, moș Funingine, dă-ne o mînă de ajutor, întinde-ne catarama aia, o să am nevoie de ea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ca să văd dacă picioru-i destul de lung. Cred că-i un pic cam scurt, mai degrabă. Ha, auzi-i călcîiul! Am noroc! Uite-l că vine, ori el, ori altcineva, dar de venit, vine! AHAB îînaintînd) îîn timpul scenei ce urmează, dulgherul continuă să strănute din cînd în cînd) Ă Ei, făcătorule de oameni? Ă Ați sosit taman la timp, domnule căpitan. Dacă doriți, o să vă iau lungimea. Dați-mi voie să măsor, domnule căpitan. Ă Să iei măsura pentru un picior

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
la timp, domnule căpitan. Dacă doriți, o să vă iau lungimea. Dați-mi voie să măsor, domnule căpitan. Ă Să iei măsura pentru un picior?! Bine. Nu-i prima oară. Hai, dă-i drumul! Pune-ți degetul. Grozavă menghine ai acolo, dulgherule, ia să-i încerc puterea. Vasăzică așa! Știi, cum mai strînge! Ă A, domnule căpitan, fiți atent - asta sparge oase... Ă Fii pe pace. îmi place o strîngere zdravănă. îmi place să simt ceva trainic în lumea asta lunecătoare... Ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe oameni, a fost fierar și i-a însuflețit cu ajutorul focului - căci ceea ce e făcut cu focul îi aparține focului. De aceea, probabil că iadul există. Știi, cum mai zboară funinginea! Cu ea i-o fi făcut grecul pe africani... Dulgherule, după ce fierarul o să termine cu catarama aia, spune-i să făurească o pereche de epoleți de oțel - la bordul acestui vas se află un coropcar cu o povară prea grea. Ă Domnule... Ă Stai! Cît mai e Prometeu pus pe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
facă o lucarnă în creștetul capului, pentru a-l lumina pe dinăuntru. Hai, ia comanda și du-te! „Despre ce-o fi vorbind și cui i-o fi vorbind așa,; tare-aș vrea să știu, își spuse în sinea lui dulgherul. Să mai rămîn oare aici?“ Ă Un domn orb, e o operă arhitectonică mediocră. Iată unul. Nu, mie îmi trebuie un felinar! „Aha, vasăzică asta vrea!“... Ă Iată două felinare, domnule căpitan, mie îmi ajunge unul singur... Ă De ce-

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]