988 matches
-
aducă Rusia la rangul de putere europeană. În 1697, a călătorit deghizat că un om simplu în Europa de Vest, în Olanda și Anglia pentru a învață metodele și tehnicile occidentale. A vizitat fabrici, spitale, aziluri și muzee. A lucrat chiar că dulgher pe diverse șantiere năvale pentru a cunoaște tehnică de construire a corăbiilor. Exploratorii ruși au ajuns până în Siberia. Munții Urali, bogați în minereuri, au fost cuceriți și furnizau resurse noi. Petru a văzut că Rusia avea potențial pentru a se
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
(n. 20 februarie 1872, Arad, d. 8 martie 1961, Arad) a fost un arhitect arădean. S-a născut la Arad, în data de 20 februarie 1872, în familia reformată a dulgherului Lajos și al soției acestuia Terezia. A urmat cursurile Școlii Elementare și ale Gimnaziului Maghiar din Arad, apoi ale liceului în Budapesta și între 1 octombrie 1890 și 16 martie 1895 a urmat studiile de arhitectură ale Politehnicii din Zürich
Lajos Szántay () [Corola-website/Science/323410_a_324739]
-
(în , în ) este un turn construit în secolul al XIV-lea de breasla săsească a dulgherilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Dulgherilor este cel mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
(în , în ) este un turn construit în secolul al XIV-lea de breasla săsească a dulgherilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Dulgherilor este cel mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Dulgherilor este cel mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Dintre aceste trei turnuri, cel mai nordic este Turnul Dulgherilor. Datarea turnului se poate face pe baza elementelor stilistice și formale doar cu o mare aproximație, deoarece astfel de forme se întâlnesc pe parcursul mai multor decenii. Turnurile de apărare componente
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Dintre aceste trei turnuri, cel mai nordic este Turnul Dulgherilor. Datarea turnului se poate face pe baza elementelor stilistice și formale doar cu o mare aproximație, deoarece astfel de forme se întâlnesc pe parcursul mai multor decenii. Turnurile de apărare componente ale incintei a III-a erau adaptate armelor de foc
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
de fortificare a incintei Cetății Sibiului fiind continuate în cea de a doua jumătate a secolului al XV-lea și în primele decenii ale celui următor. Forma actuală a acestui turn datează probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea. Turnul Dulgherilor a fost restaurat în perioada 1967-1972 și apoi în anul 2007. De asemenea, și curtina dintre Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor este o reconstrucție recentă a vechiului zid. Turnul Dulgherilor este construit din piatră și cărămidă. El are o formă
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
-lea și în primele decenii ale celui următor. Forma actuală a acestui turn datează probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea. Turnul Dulgherilor a fost restaurat în perioada 1967-1972 și apoi în anul 2007. De asemenea, și curtina dintre Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor este o reconstrucție recentă a vechiului zid. Turnul Dulgherilor este construit din piatră și cărămidă. El are o formă circulară (la bază), delimitată de porțiunea următoare printr-o cornișă pronunțată, după care turnul capătă formă de prismă
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
turn datează probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea. Turnul Dulgherilor a fost restaurat în perioada 1967-1972 și apoi în anul 2007. De asemenea, și curtina dintre Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor este o reconstrucție recentă a vechiului zid. Turnul Dulgherilor este construit din piatră și cărămidă. El are o formă circulară (la bază), delimitată de porțiunea următoare printr-o cornișă pronunțată, după care turnul capătă formă de prismă octogonală, încheiată în partea superioară prin clasica porțiune ieșită în afară, susținută
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
breasla săsească a olarilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Olarilor este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ), fiind situat între Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
orașului. Turnul Olarilor este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ), fiind situat între Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Cele trei turnuri se întind astfel de la nord la sud: Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor și Turnul Archebuzierilor. Datarea turnului s-a făcut ținând cont de planul dreptunghiular la bază, plan păstrat la proporții mai reduse și la nivelul superior, precum
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Cele trei turnuri se întind astfel de la nord la sud: Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor și Turnul Archebuzierilor. Datarea turnului s-a făcut ținând cont de planul dreptunghiular la bază, plan păstrat la proporții mai reduse și la nivelul superior, precum, și poziția față de zid. Cu toate acestea, unii cercetători susțin că este
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
a secolului al XV-lea și în primele decenii ale celui următor. Forma actuală a acestui turn datează probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea. Turnul Olarilor a fost restaurat în perioada 1967-1972. Curtina care leagă Turnul Olarilor de Turnul Dulgherilor este construită în cel puțin două faze, acest lucru reieșind din însăși structura materialului de construcție. Astfel, jumătatea inferioară a zidului este realizată din piatră brută, pe când jumătatea superioară reprezintă o supraînălțare (înălțimea zidului a fost aproape dublată) executată din
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
platforma turnului a fost amenajat clubul uzinelor Independența. Începând din 2004 aici se află Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Printre elementele componente ale acestei incinte este inclus
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
orașului. Modul în care arăta acest turn este cunoscută astăzi datorită unor picturi în acuarelă realizate de pictorul amator Johann Böbel (1824-1887). Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. În a doua jumătate a secolului al XIV
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
formată din ziduri cu turnuri de apărare, precum și cu porți de acces în cetate. Din cea de-a III-a incintă fortificată a orașului mai există în prezent trei turnuri aflate pe strada Cetății (Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor), alte câteva turnuri de apărare, un turn de poartă, precum și fragmente de curtine. Acestea sunt datate în perioada 1357-1366. Odată cu construcția celei de-a treia incinte de fortificație a orașului, s-au construit și porți de acces în cetate, printre
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
Singurov la 25.153 lei, dar a fost redusă ulterior la 25.637 lei, în care s-a inclus contravaloarea materialelor (piatră, lemn, nisip, var, fier) și a uneltelor de lucru (hârlețe, lopeți, roabe, căușe etc.), precum și manopera calificată (pietrari, dulgheri). În scopul executării lucrărilor, s-au organizat trei licitații la 10, 15 și 20 martie 1839, la care nu s-a prezentat niciun amator. Astfel, Ocârmuirea a decis ca lucrările să se execute în regie proprie, fiind desemnat ca supraveghetor
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
1977 în satul Puhos, apropiat de orașul Kitee, Finlanda și este mezina familiei sale; ea are un frate mai mare Timo și unul mai mic, Toni. Mama sa, Marjatta, a lucrat în administrația publică, iar tatăl său, Teuvo, a fost dulgher. Încă de la o vârstă fragedă, Tarja și-a arătat interesul pentru muzică, la trei ani interpretând cântecul „Enkeli taivaan” în biserica din Kitee. Părinții săi au încurajat-o să cânte, iar tânăra interpretă avea să cânte pentru o perioadă în
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
confesională. Economia Nădlacului este centrată pe agricultură, cu o pondere mai mică în industria ușoară și comerț. Industria ușoară se rezumă la sectorul alimentar, textil și de prelucrare a lemnului. O altă latură eonomică o reprezintă micii meseriași: zidari, zugravi, dulgheri, tâmplari, etc. La nivelul orașului există circa 150 de agenți economici, 3 bănci, o cooperativă de credit precum și Trezoreria. Punctul Vamal, unul dintre cele mai importante din România și totodată cel mai traficat, este o altă sursă de venit și
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
era extrasa din Ocna Mureșului, Ocna Dejului, Cojonca. Metalurgia fierului și bronzului, prelucrarea fierului și a lemnului, olăritul, țesutul se dezvoltă. Meșteșugarii se grupau în asociații profesionale numite collegia, cel mai cunoscut fiind colegiul făurarilor-collegium fabrum, din care făceau parte dulgherii, olarii și zidarii. Mai erau colegii de aurari, postăvari, lemnari, pietrari, corăbieri, plutași și purtători de lectica. Membrii unor colegii aveau rol de pompieri în orașe, fiind împărțiți în decurii și organizați în colegii de tip paramilitar. Centre importante erau
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sub această titulatură. Momentul ridicării bisericii se restrânge astfel între 1740-1745. Bibliografia ne transmite anul 1743, care pare credibil și a fost probabil preluat dintr-o sursă mai veche rămasă necunoscută. În textul pisaniei se disting numele celor doi meșteri dulgheri, Ilie Tulea din Valea Neagră și Ignat. Cu cel dintâi ne putem reântâlni 11 ani mai târziu la Rieni unde s-a semnat peste intrarea în biserica de lemn. Biserica de lemn a satului apare în documentele vizitației canonice a
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
bună calitate, de inspirație brâncovenească, posibil târzie. La schimbarea radicală care a avut loc între 1883-1887 se remarcă participarea unui arhitect, în prezența lui Constantin Istrătoiu. Acest lucru dovedește o rupere voită de modelul tradițional, perpetuat până atunci prin meșterii dulgheri itineranți de biserici. Cei chemați la refacerea acestui lăcaș au dat formă nu încă unui spațiu de cult ci unui model demn de remarcat în arhitectura sacrală de lemn, unic între bisericile de lemn cunoscute în Oltenia. Tradiția constructivă la
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
central pentru a lega și stabiliza extremitățile construcției și bolta ușoară de nuiele prinsă în nervuri de lemn. Dacă aceste soluții constructive ar fi fost introduse mai devreme, pe vremea lui Brâncoveanu, ar fi schimbat probabil în mare măsură tradiția dulgherilor de biserici. La sfârșitul secolului 19 arta dulgheriei în arhitectura sacrală era deja în decădere, și, cu toate înoirile aduse la Șirineasa și la Măgureni, nu s-a mai revitalizat în concurență cu arhitectura de zid. Este semnificativ faptul că
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]