10,193 matches
-
de tine... - Eu vreau, nu înțelegi? Am fi împreună! - Dacă e numai atât, nu e de ajuns. Trebuie să ai în forul tău interior dorința de a-i ajuta pe cei aflați în suferință și puterea de a suporta scene dureroase, uneori cumplite. Să știi că și eu am uneori clipe de îndoială, dar... Tu, ești sigură că ești pregătită pentru asemenea încercări? - Mă voi obișnui, nu crezi? - Răspunsul tău e cam vag, nu sună chiar a convingere, dar poate, cine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Frumoasă ești, deșteaptă ești, ai un serviciu onorabil... - Dacă eram deșteaptă, cum spui tu, Alex era al meu, așa... - Și acuma ce ai de gând? - Nu știu. Deocamdată bolesc. Mă apasă ceva nedefinit aici, și-i arătă mamei sale locul dureros. - Te Înțeleg, fata mea dragă, te va mai durea în acest loc de multe ori în viață, dar trebuie să fii tare, să dobori tu suferințele, nu să te doboare ele pe tine. Și acum, după tot războiul pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
iar această privire spunea mult mai mult decât toată hărmălaia celorlalți. Își dădură seama că ajunseseră în punctul în care începea declinul. Nu mai era vorba de plictiseală, ci de o stare de irascibilitate. Croaziera devenise ceva insuportabil, enervant, aproape dureros. Imposibilitatea speranței îi aruncase la început într-o furie față de navă, de echipaj, de ei înșiși, pentru că fuseseră atât de stupizi și crezuseră în promisiunile afișelor din oraș, apoi într-o resemnare totală. Cei doi plecară din sala de conferințe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
portul. Era încă foarte departe, dar măcar știau că reveniseră în vreun fel la traiectorie și se îndreptau spre un anumit punct ce creștea văzând cu ochii. Erau din nou fericiți și croaziera nu li se mai păru atât de dureroasă. Seara au băut coniac și au mâncat biscuiți și bomboane de ciocolată. Puteau face risipă, pentru că mâine se vor plimba în port și vor mânca înghețată în briza de după-masă sub o imensă umbrelă de soare. Cei mai mulți dintre turiști au
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sunt concepute pentru actele exteriorizate. Intoleranța În raport cu convingerile, cu sentimentele intime și cu intențiile pure, care este imposibil de sesizat la celălalt În complexitatea ei imediată, e cea mai nocivă dintre nedreptăți și a constituit una dintre greșelile cele mai dureroase și mai sângeroase din istoria dreptului. Forul moral trebuie să rămână În afara judecăților pur juridice. Diferența dintre drept și morală se reduce astfel la natura activității care e luată ca obiect al judecății; Însă aceeași judecată se regăsește În cele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Stat, nu În sensul că Statul ar putea să piară, (În Înțeles absolutizant), ci În sensul că, unei forme și organizări determinate, ar putea să-i succeadă o alta, ca urmare a unei crize, mai mult sau mai puțin sângeroase, dureroase. Filosoful italian ne Îmbie să Înțelegem că este vorba despre legea imanentă a vieții Statelor, sub acțiunea căreia „trebuie considerat că fiecare individ este, În mod firesc, o sursă de drept și de asemenea, prin urmare, un Stat in nuce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dar, lasă, nu te mai uita și nu mai vedea. E suficient că m-am uitat și am văzut eu, că am simțit pe propria viață, întreaga nenorocire prin care mi-a fost dat să trec. și amintirile, proaspetele amintiri; dureroasele amintiri, o scot din cadrul contemporan și o introduc în unul istoric. Tot aici stătea și tot singură, cu ceva ani în urmă. Tot căzută pe gânduri. Ce fel de gânduri? Cine știe?! Din cauza aceasta nici nu a luat seama când
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
comună - pisicuța. Ea, în primele zile, a tot fugit: când de unul, când de altul, când de toți.În cele din urmă, s-a lăsat iubită, pe rând, de toți. A și plâns, amar, printre momentele de dragoste, căci este dureroasă retragea uneltei iubirii motanului, din nucșoara pisicuței. Dar, asta e! E de la bunul Dumnezeu, și asta, ca toate celelalte de pe lume, după cum, însăși lumea, trăncănește. Acum, stau, liniștiți, și drăgălași, ei, cum am zis, afară, pe prichiciul de tablă, iar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic, putem spune că eroul e un visător solitar, izolat de restul umanității printr-o sensibilitate exacerbată de consumul abuziv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
contemplând-O, începui să tremur, iar genunchii mi se înmuiară. În clipa asta, în ochii Ei mari, peste măsură de mari, umezi și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-o baie de lacrimi, mi-am văzut întreaga aventură dureroasă a vieții. În ochii Săi, ochii Săi negri, am găsit eterna și adânca noapte pe care o căutam; am plonjat în tenebrele lor teribile și încântătoare. Mi se părea că ei fac să țâșnească din străfundurile ființei mele o vigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
marmură; groază la gândul că mi-ar înăbuși vocea: în zadar aș striga, nimeni n-ar veni în ajutorul meu. Ardeam să-mi evoc copilăria, dar când venea la mine și îi simțeam prezența, totul era la fel de dur și de dureros ca în această epocă îndepărtată. Să tușești cu aceeași tuse ca mârțoagele negre și costelive pe care le vedeam în fața prăvăliei măcelarului, să simți nevoia de a scuipa și frica de a nu găsi urme de sânge în scuipat. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să mă privesc în oglindă. Aveam obrajii în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o expresie sublimă din care se degaja un adevărat farmec; ochii mei de bolnav erau obosiți, dureroși, copilăroși, dar, ca și când toate lucrurile grele, pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel de plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața oglinzii: „Răul tău e atât de profund, că a pătruns până în fundul ochilor tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă, totdeauna întredeschisă, tonurile voalate și liniștite pe care le avea, toate astea redeșteptau în mine amintiri îndepărtate și dureroase, iar eu căutam în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare de tot, pentru totdeauna? Ideea asta îmi inspira un sentiment mai teribil și mă făcea să încerc o voluptate de un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vorbește-n mai multe limbi ; ce mai, această serbare a teatrului e un model de cum ar trebui să arate chiar o... premieră (nu doar o pre miere!) de teatru În România lui 2006. Tristețea-mi e produsă de o realitate dureroasă și greu de corijat : mulți, prea mulți artiști rămîn, an de an, Înafara palmaresului. Mai clar : să zicem că-n țară se fac, În fiecare stagiune, cincizeci de spectacole bune ( nu e o exagerare, credeți-mă !) ; să zicem că juriul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rolul și jucau În gol. [...] Toți erau de părere că nu se mai pomenise pe scenele rusești o asemenea cădere”. PÎnă și Tolstoi considera Pescărușul „o piesă foarte proastă” (vezi jurnalul lui Suvorin). Autorul a primit o lovitură atît de dureroasă, Încît i-a scris aceluiași Suvorin „de-aș mai trăi o sută de ani, n-aș mai scrie o altă piesă de teatru! În acest domeniu nu voi Înregistra decît eșecuri!”. Din fericire, se Înșela, deoarece chiar În 1897 primea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ascult, conștientizam că nu sunt bine, dar mintea mea domina totul și îmi striga surd, mai mult, mai mult, mai bine, ai de plătit datorii, de făcut aia și aia, nu avem timp pentru suferința corpului acum și corpul meu dureros striga și el cât putea de tare. Gata, oprește-te că nu mai pot, vreau o pauză, vreau altceva. Nu puteam să mă opresc, vroiam mai mult, asta era dominația minții mele. Eram condusă și controlată de minte și restul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
s-au obișnuit așa cu bolile și comoditatea morbidă și nu aș putea să afirm aceste lucruri dacă nu le-aș cunoaște și nu aș fi trăit în acea stare. Mulți au ales calea cea mai simplă, dar și mai dureroasă în opinia mea, au ales să devină victimele propriei lor gândiri și atitudini. De mii de ani oamenii învață neîncetat să înțeleagă ce și cum merg treburile pe acest pământ, toți învățăm în acest pelerinaj numit viață și cei care
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fizic, psihic, spiritual și energetic) în unul singur, așa cum este și normal, iar forța este mult mai mare. Nimic din toate aceste nu ar fi fost posibile pentru mine dacă nu aș fi reușit să mă eliberez de acea entitate dureroasă, care stătea cu chirie în corpul meu. Tot ce am scris și voi scrie în continuare, nu ar fi fost posibile dacă nu lăsam vântul prielnic (Forever Living Products) să mă ducă în direcția bună, de acolo a început totul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit, glasul i se Îngropase din nou În bubuitul surd al pistoanelor, au fost clipe lungi, Întinse ca norii vineții de la orizont, În care s-au privit, ca și cum angrenajele lor dureroase ar fi continuat, În interiorul caroseriilor, urmărirea, dar nu mai puteau extrage și transmite spre roți mișcarea, dogma străveche a tuturor mașinăriilor, sau ca și cum aceasta ar fi devenit brusc inutilă. Apoi, Într-un târziu, Alfina a sfărâmat Întreaga nemișcare: a demarat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se chircească, asemenea unor gheare. Spatele, odinioară cocârjat, Își pierdea eleganta curbură a ghebului, Începând să se Îndrepte, ceea ce-i pricinuia dureri atroce posesorului. Ochii cu pleoapele Înnegrite și cu pungi cu textura gușii de curcan se transformau În răni dureroase când veneau În contact cu lumina zilei. Puteai vedea acolo un general incapabil să-și mai conducă oștile, pentru că stătea lipit de joculețul său, și nu Call of Duty, Freedom Fighters sau Age of Empires, pe care până și von
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În vis nu pot merge mai departe. — Te obsedează sfârșitul ăsta imposibil? — Te Înșeli, doctore, sfârșitul lumii are loc În fiecare secundă. — Ai trăit totuși o sută șaizeci și șapte de ani... Am trăit doar treizeci și trei, restul au fost mai dureroși ca moartea. — Poate că dispariția lui Édouard te-a făcut să nu mai iubești viața. — Nu. Dintre noi doi, Édouard a fost cel tare. A Înțeles ce-o să urmeze, că medicina o să ne dăruiască doar bătrânețe fără tinerețe, și a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sälzer comentează imaginea "țiganului" în operele scriitorilor elvețieni Gottfried Keller, Carl Durheim și Mariella Mehr; în timp ce extrem de interesanta analiză a Iuliei-Karin Patrut ("Zigeuner", Juden und die Kunst. Zu einem Ausgrenzungsdiskurs bei Richard Wagner, Franz Liszt und Houston Stuart Chamberlain) abordează durerosul capitol al discriminării - practicată, spre rușinea breslei, chiar de mari artiști. Clișeele adânc înrădăcinate au, din păcate, ecouri până în zilele noastre, când nu se poate încă vorbi de înțelegerea corectă, nediscriminatorie, a migrației romilor în spațiul UE sau de tratarea
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
-i tatălui meu că aceasta nu o să aibă nici o influență asupra sănătății mele. Și a avut dreptate după cum se vede! Ismailul îmi amintește însă un eveniment tragic pentru familia mea. Divorțul părinților mei. Scena pe care v-o descriu este dureroasă pentru mine, trăind-o cu mintea de copil ce-și iubește mama, dar și tatăl. Nu știu cum ajunsesem sub masa din sufragerie. De o parte a mesei tata, furios, de cealaltă parte mama și un maior de grăniceri. Am realizat din
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
de serios, expunându-se ironiilor celor mai crude: "acest lucru ni-l arată cele mai frumoase foiletoane ale scriitorului, "împărătesele" acestui scris, "împărătese" și pentru că păstrează accentul locului, aerul basmului, întrunind în ființa lor visul de trăire înaltă, farmecul aproape dureros al plasticității și o acută nevoie de a împăca diversitatea, îngândurând." (p. 174). N-aș vrea să actualizez procedurile autorului, făcând o critică "de a treia zi" în care defectele celei de-a doua să fie mărite demonstrativ. Sancționarea gafelor
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
în alte țări și cum s-a mai făcut cu succes, altădată, și la noi. Declarația aceasta prealabilă a Soc. “Carol al II-lea”, făcând aluzie la starea precară a pensiilor militare de la război încoace, exprimă o crudă și extrem de dureroasă realitate. Dar dacă starea aceasta precară a pensiilor noastre militare ar fi determinată numai de criza economică și financiară postbelică, este evident că ea n-ar justifica elaborarea unei legi de pensii speciale pentru militari, întrucât consecințele crizei, atingând toate
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]