1,836 matches
-
să se sfărîme. 5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborît în fundul corăbiei, s-a culcat și a adormit dus. 6. Cîrmaciul s-a apropiat de el, și i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndească la noi, și nu vom pieri!" 7. Și au zis unul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
albă cu buline, Ce o purtai provocator, Avea efect, știai tu bine, Eram încins ca un cuptor. Ai scos-o-n cameră la tine Și-ai aruncat-o pe covor, Rochița albă cu buline Ce o purtai provocator. Prin anii duși ca un fuior Cu mii de întâmplări meschine, Când oasele cumplit mă dor îmi amintesc mereu de tine Rochiță albă cu buline ... Rondelul țăranului bătrân Muncește în grădină tata, Nepoții îl privesc de zor, Iar eu, șomer, ca și cumnata
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care cine știe de când trăia astfel... N-a fost măcelărită în întregime, pentru că mai era aur de scos din pământ. Au fost trimiși misionari cu biblia care, studiind obiceiurile ciudate ale acestor oameni, au ajuns la concluzia că atât de duși erau în absolut acești băștinași, încît era nevoie ca ei, misionarii, să tragă clopotele în sat, la orele douăsprezece noaptea, ca să le reamintească bărbaților că e timpul să-și îndeplinească datoriile lor conjugale. Este opinia unui specialist care a cercetat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în el. E "cartea de imobil". Încep să citesc numele celor care au locuit în decursul anilor în odăile acestui apartament. Dobre cutare, Cutărescu Ilie, Iliescu cutare, Ionescu Gheorghe, Georgescu Petre, Petrescu George, profesori, avocați, cizmari, frizeri, contabili, plecați, mutați, duși... Pe unde or fi? Numărul lor mare sugerează instabilitatea modului lor de viață, trecerea lor pe aici ca printr-o gară... Unul venea din Pociovaliște, Gorj, altul din Cujmir, altul din Bora, Slobozia, altul din Jegălia, Fetești, dar altul și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de seamă că mirele lipsea cam de multișor, porniseră prin Împrejurimi să-l caute cu felinarele. L-au dibuit În cele din urmă, inconștient, prăvălit de boală Într-un șanț. Mireasa, zice-se, văzând una ca asta, a plecat și dusă a fost. Căsătoria s-a desfăcut, conform legii, În primele douăzeci și patru de ore de la Încheiere. Așa era legea pe atunci. Ginerică nu avea amintiri prea multe din noaptea cu pricina. Așa că trebuia să afle de la ceilalți ce și cum. Nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
flori, saluta militărește și pleca, singur, către cimitir. Acolo aprindea lumânări pentru cei ce se Întorseseră din război, dar muriseră Între timp, și la mormintele celor ce se prăpădiseră pe front. Sub crucile acestora nu se găseau ciolane: familiile celor duși Îngropaseră haine, Încălțări și pălării care fuseseră ale morților. Legat de faptul că fusese un mare războinic, Colonelul mai avea un temei ca să fie respectat: era tatăl Învățătorului Socol. Își crescuse singur băiatul, căci nevastă-sa murise de tânără. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lor, dar și epuizat și mahmur după noaptea petrecută În desfrânări, arbitrul nu izbutise să le noteze pe toate În carnețel). La sfârșit, ei au fost felicitați În mod ostentativ de către public, s-au Îmbarcat În liniște În remorcă și duși au fost, fără să li se clintească măcar un fir de păr. Nimănui nu-i trecuse prin cap să folosească pe spinările și bucile lor bâtele ascunse În troscotul din preajma stadionului și șurubelnițele bine ascuțite și dosite În adânci buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care semna acum cele mai frumoase poezii pentru copii cu pseudonimul Otilia Cazimir. Ca de obicei, coana Otilica îmi punea în față chisaua cu dulceață, își punea ochelarii, mă mai întreba dacă mi‐e dragă cartea și începea să citească, dusă departe cu gândul, din sonetele maestrului. ‐ Strașnic! făcea dumneaei și iar mai citea parcă să‐i găsească anume tainele pe care numai ei, marii poeți, le pot găsi. „Coana Otilica,ʺ așa cum îi plăcea lui „Conu Mihaiʺsă‐i spună, se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
supraviețuim. Mama, când mai mult muncea Tot mai sus se înălța; Când cânta și când plângea O regină ea părea. Iar în anii de război A fost mama lângă noi; Se ruga la Cel de sus Când eram la luptă dus. și ca să‐ i ajute sfântul Ea a sărutat pământul; Lutul pe care‐ a muncit și cu lacrimi l‐a sfințit. Din război întors acasă Ne‐ a avut pe toți la masă ; și din bucuria mare , Am făcut o sărbătoare . Tu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi‐ aduc
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Deci am trăit din plin acei ani cumpliți, mai ales pentru noi, evreii. Nu mai vorbesc prin ce au trecut părinții mei și tăcând cu totul despre soarta familiilor atât a mamei, cât și a tatălui meu, care au plecat duși și nu s-au mai întors, nu au mai venit. Cei ce i-au dus nu i-au și adus înapoi. Dar, asta e o altă poveste, despre care mai bine să nu mai vorbim... Mă bucur că ați avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
era scrisă, precizia datelor, logica impecabilă a gândirii, rezolvările precis și perfect conturate, pentru probleme de politică și diplomație, dragostea nețărmurită pentru poporul său și dorința de a face bine claselor oprimate. Se știe că în nici o orânduire, nu au duso mai bine muncitorii decât în timpul lui Hitler.El a făcut, ca denumirea de partid al muncitorilor (Partidul Național-Socialist al Muncitorilor din Germania, ca partid a lui Hitler), să nu fie doar un principiu lipsit de fond, ca în țările comuniste
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
literatura veche, n-o să găsiți mai mult cinism și ipocrizie, decât în cuvântarea lui Isus de pe munte, în care expune el „fericirile”. Credeți că degeaba, îi pune el în capul listei fericiților pe tâmpiți, pe idioții din naștere, pe cei duși iremediabil cu pluta? Iată cum a glăsuit: „ Fericiți cei săraci cu duhul, că al lor este împărăția cerurilor”. Și pe atunci, ca și acum, s-a observat că proștii sunt foarte ușor de condus. Așa, că se pare, că noi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Citesc cu nesaț document după document, începând cu cel al Bunului Alexandru, din 6 octombtie 1408, în care se pomenește pentru întâia oară de Iași... Nu ajung prea departe cu cititul, pentru că oboseala drumului și-a spus cuvântul... Am adormit dus... Abia am deschis ochii și bătrânul se afla deja în prag, cu bucuria părintească pecetluită în priviri... „De unde o fi știind el când am de gând să mă trezesc?” - mă întrebam, în timp ce i-am auzit glasul: Ești deja treaz, dragule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe spate și a înălțat brusc un arătător în aer, parcă încercând să-și amintească ceva ce uitase de mult. Apoi, pe un ton sumbru, fals teatral, a recitat versurile de început din Adio, dragoste, de Raleigh. „Ca visuri calpe, dusă-i fericirea Și fără-ntors e ziua ce-a trecut Iubirea rătăcită și mărirea: Din tot ce-a fost, doar plâns parc-am avut.“ Purgatoriul Nimeni nu trăiește cu convingerea că destinul său este să devină șofer de taxi, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar, atunci când eram la școală, uneori mă culcam îmbrăcată în uniformă doar ca să pot dormi mai mult dimineața. Și acum, din când în când, după ce mă întorc de la serviciu, pur și simplu cad lată pe pat, complet îmbrăcată, și dorm dusă. Mă pregătesc să-mi desprind părul din cocul oribil pe care mă obligă să-l port la lucru, când intră mama val-vârtej pe ușă. — Bună, scumpa mea. Arăți epuizată, îmi spune zâmbind și uitându-se atent la mine. Și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
neconvinsă, spunând că nu mai pot să beau din cauza zborului meu de mâine. Și eu am un zbor, încearcă Adam să justifice. —E puțin diferit, spun eu. Eu o să lucrez în timpul zborului, pe când tu vei fi la clasa întâi, dormind dus. —Înțeleg, dă Adam solemn din cap. O să trimit vinul înapoi. Îmi mușc meditativ buza. Nu vreau nici să facă asta. De fapt, nu vreau ca noaptea să se termine. De n-aș fi nevoită să plec mâine la Boston! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
strâmb la mine tot restul zborului. Mă duc încrezătoare înapoi la clasa a doua, cu un rânjet enorm întipărit pe față. L-aș pupa pe puștiul ăla pentru că m-a trimis după jeleuri. Dar unde e plodul ? Îl văd, doarme dus. La naiba. Îmi croiesc drum până la mama lui. Prea târziu, spune ea nervoasă. Îmi pare foarte rău, explic eu, dar... —Las-o BALTĂ, spune ea nepoliticoasă, și eu mă furișez de-acolo. Zahăr. Ce să fac eu cu afurisitele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
OK. Trebuie să fac eforturi să mă stăpânesc, ca să nu fac cum am făcut mai demult, când am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci când s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plânsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lângă mâna mea. Ridic ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cât câștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești nebună, spun uluită. Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decât să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la ea, ținundu-mi respirația. Apoi, brusc, parcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu mă interesează. Am luat ce venisem să cumpăr, și punct. Sandale lila. Nu oranj. — Tocmai le‑am primit, adaugă ea, nevrând deloc să se dea dusă. Cred că or să fie și mai populare decât cele lila. — Serios? zic, încercând să par cât pot de indiferentă. Ei, am să le iau doar pe astea, cred... — Uite c‑am găsit‑o! exclamă ea. Știam eu că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
beau ceai uitându‑se la emisiunea Countdown, le‑am închis televizorul și le‑am spus veselă: — Mamă, tată, mă mut la New York cu Luke! La care mama doar s‑a uitat scurt la tata și a zis: — Of, Graham. E dusă fata noastră. După aceea mi‑a zis că nu asta a vrut să spună - dar nu sunt atât de sigură. Apoi au făcut cunoștință cu Luke, iar el le‑a povestit despre planurile lui și le‑a explicat despre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am prea înnebunit. — Nu, spun, gânditoare. E de înțeles. E destul de diferit de Scoția, nu? Mult mai... agitat. — Exact! strigă, de parcă aș fi făcut cine știe ce descoperire. Așa e. Era prea agitat. Și oamenii sunt pur și simplu extraordinari. Deși cam duși, după părerea mea. În comparație cu cine? îmi vine să‑i răspund. Cel puțin, ei nu îi spun apei „ho“ și nici nu cântă Wagner în public. Dar ar fi urât din partea mea. Așa că nu zic nimic, nici el nu zice nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se destrame. Trupele japoneze intră în plină forță. Studiourile își reduc activitatea. Box office-ul se închide. 1936. Nici urmă de un pic de noroc afurisit. Ia o hotărâre și fă-o, îmi spun singură. Îmi fac bagajele și la noapte dusă sunt. O să stau la un prieten și o să-mi țin secretă adresa. Când scriu scrisoarea, îmi imaginez cum o va primi Tang Nah. Îi dau lui Junli scrisoarea. Îl rog să i-o dea lui Tang Nah când sunt împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și am din nou diaree. Nu vreau să mă dau jos în frig și să o trezesc pe Fairlynn. Însă după o oră de zvârcolit, nu mai pot îndura. Îmi pun hainele pe mine și încep să cobor. Fairlynn doarme dusă. Când ies afară, mă învăluie întunericul. Îmi este foarte greu să mă imaginez ținându-mi echilibrul pe scândura de lemn. Mă gândesc s-o trezesc pe Fairlynn. Dar mă răzgândesc. Nu vreau să fiu făcută, iar, Domnișoara Burgheză. Mă deplasez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]