980 matches
-
lui Radu Stanca. Student încă, se remarcă în cenaclurile literare clujene, debutând cu versuri, în 1964, la „Tribuna”. În 1969 îi apare primul volum de poezii, Elegii sub stele. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Echinox”, „Vatra”, iar după 1989 și la „Minerva” (Bistrița), „Târgoviștea”, „Adevărul de Cluj” ș.a. La terminarea studiilor universitare este angajat muzeograf la Muzeul „Octavian Goga” de la Ciucea (1970-1971), apoi, timp de trei ani, își caută loc într-o redacție, dar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
mediul cultural al Clujului, care l-a format, A. se orientează, în deceniul petrecut acolo, spre acele cercuri intelectuale care practicau conlucrarea interetnică. Exercițiul criticii literare și al comentariului pe teme culturale îl face ca redactor la revista studențească trilingvă „Echinox”. Totodată, se familiarizează, prin traduceri, cu universul echivalențelor verbale, elaborând, la inițiativa Editurii Dacia, versiuni germane pentru un volum de povestiri de I. Agârbiceanu și pentru alte două cărți, Existențialismul francez și problemele eticii de Dumitru Ghișe și Cultura europeană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
îi apare în 1982, autorul ei fiind distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut în poezie. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Orizont”, „România literară”, „Observator cultural”, „Dilema”, „Poesis”, „Tomis”, „Viața românească”, „Apostrof” ș.a. Este redactor al revistei „Echinox” (1976-1980), profesor de limba și literatura română la Piatra Neamț, Agnita, Cisnădie, Sibiu, librar - o scurtă perioadă -, iar din 1990 până în 1992, apoi din 2001, redactor-șef al revistei „Euphorion” și, concomitent, lector de literatură comparată la Facultatea de Litere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
Culturii (1990), redactor-șef adjunct la Editura Nemira și consilier la Editura Polirom. Debutează publicistic în 1980, iar editorial în 1985, cu ficțiuni fantastice, în volumul colectiv Proze. Colaborează cu traduceri, eseuri, cronici literare, note, proze la „Dialog”, „Opinia studențească”, „Echinox”, „Viața românească”, „Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P. este produsul unui spirit care a optat în deplină cunoștință de cauză pentru marginalitate. În primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
limbi străine a Universității bucureștene, redactor-șef al revistei „Atlas magazin”, redactor al Editurii Lecca-Brâncuși și al Editurii Corint. Debutează în 1968 la „Amfiteatru”, cu un text experimental-dramatic, Exact sau Un câine de vânzare, colaborând apoi la „Contrapunct”, „Caiete critice”, „Echinox” ș.a. Este prezent în antologia Desant’ 83 cu un fragment, de proză, Șic. A scris piese de teatru, risipite prin reviste, și a obținut un premiu pentru dramaturgie la Colocviul de literatură studențească (1969). Primul volum, incluzând piesa Cine mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
aici în 1942. Colaborează cu poezie și critică literară la „Pagini literare”, „Luceafărul”, „Vremea”, „Lupta Ardealului”, „Tribuna nouă”, „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Transilvania”, „Vatra”, „Astra”, „Argeș”, „Tomis”, „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Echinox”, „Napoca universitară”, „Caiete critice”, „Utunk”, „Korunk” ș.a. A mai semnat Paul Lucian sau cu inițiale. Debutul editorial, cu volumul de versuri Murmurul străzii (1955), este precedat de prezența cu poeme în culegeri colective: Veac 20 (1947), Zece poeți tineri (1950
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
1954-1959). Este inginer la Suceava (1959-1960), Ploiești (1960-1965) și București (1965-1969), apoi cercetător (1969-1973). Debutează în „Povestea vorbii”, supliment al revistei „Ramuri”, fiind prezentat de Miron Radu Paraschivescu (1966). Colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, „Echinox”, „Secolul 20” ș.a., precum și la publicații din SUA, Germania, Franța, Anglia, Italia etc. Din 1986 trăiește în Germania, iar din 1988 în Statele Unite ale Americii, unde ajunge ca bursier Fulbright. În 1999 primește cetățenia americană. Din 1989 este profesor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
BARTHES, Roland, "La mort de l'auteur", în Oeuvres complètes, tome II, 1966-1973, Seuil, Paris, 1994. BARTHES, Roland, Le plaisir du texte, précédé de Variations sur l'écriture, Seuil, Paris, 2000. BARTHES, Roland, Plăcerea textului, trad. de Marian Papahagi, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1994. BARTHES, Roland, Romanul scriiturii, selecție de texte și traducere de Adriana Babeți și Delia Șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987. BATAILLE, Georges, Partea blestemată. Eseu de economie generală, trad. și postfață de Bogdan Ghiu, Editura Institutul European, Iași, 1994
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ghiu, Editura Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2001. BAUDRILLARD, Jean, Pour une critique de l'économie politique du signe, Gallimard, Paris, 1972. BAUDRILLARD, Jean, Simulacres et simulation, Galilée, Paris, 1981. BAUDRILLARD, Jean, Sistemul obiectelor, trad. și postfață de Horia Lazăr, Editura Echinox, Cluj, 1996. BAUDRILLARD, Jean, Strategiile fatale, trad. de Felicia Sicoie, Editura Polirom, Iași, 1996. BAUDRILLARD, Jean, GUILLAUME, Marc, Figuri ale alterității, trad. de Ciprian Mihali, Editura Paralela 45, București, 2002. BAUDRILLARD, Jean, NOUVEL, Jean, Obiectele singulare. Arhitectură și filosofie, trad
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Éditeur à Paris, 1988, vol. 12, p. 424. 100 A se vedea David Lyon, Postmodernitatea, trad. de Luana Schidu, Editura DuStyle, București, 1998, pp. 65-74. 101 Antoine Compagnon, Cele cinci paradoxuri ale modernității, trad. și postfață de Rodica Baconsky, Editura Echinox, Cluj, 1998, p. 10. 102 Jean Baudrillard, "Modernité", p. 426. 103 Mike Featherstone, în "The Pursuit of the Postmodern", precizează că într-un prim înțeles dat de teoria sociologică germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea începutul secolului XX, modernitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
te ridici de la pământ trăgându-te singur de păr" (Probleme de literatură și estetică, trad. de Nicolae Iliescu, Editura Univers, București, 1982, p. 488). 298 Jean-Louis Baudry, op. cit., p. 238. 299 Roland Barthes, Plăcerea textului, trad. de Marian Papahagi, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1994, p. 44. De menționat este și faptul că în științele limbajului, de pildă, Eco face o distincție netă între autorul real și "autorul model", la fel ca și între cititorul real și "cititorul model", autorul și cititorul model
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
obiectul fabricat în sine, ci ceea ce obiectele își comunică unele altora, sistemul de semne și sintaxa pe care o elaborează" (Mots de passe, Pauvert, Paris, 2000, p. 11). 343 Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, trad. și postfață de Horia Lazăr, Editura Echinox, Cluj, 1996, p. 12. 344 De pildă, "masa neutră, ușoară, escamotabilă, patul fără picioare, fără cadru, neacoperit, un fel de grad zero al patului, toate obiectele alcătuite din linii "pure" care nici măcar nu mai par ceea ce sunt, reduse la structura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
G., Opera lui Mihai Eminescu, vol. I-IV, Editura Minerva, București, 1985. Cernat, Paul, Modernismul retro în romanul românesc interbelic, Editura ART, București, 2009. Compagnon, Antoine, Demonul teoriei. Literatură și bun simț, traducere de Gabriel Marian și Andrei-Paul Corescu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2007. Costache, Iulian, Eminescu. Negocierea unei imagini. Construcția unui canon, emergența unui mit, Editura Polirom, Iași, 2008. Creția, Petru, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1994. Culianu, Ioan Petru, Eros și magie în Renaștere. 1484, traducere de Dan Petrescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
revista „Știința” din Chișinău, și editorial în 1997 cu placheta Nemuritor în păpușoi (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova). Este prezent cu eseuri, proză, poezie, interviuri, critică literară și traduceri în „Contrafort”, „Vatra”, „România literară”, „Viața românească”, „Interval” (Brașov), „Familia”, „Apostrof”, „Echinox”, „Timpul”, „Argeș”, „Tomis”, „Fracturi”, „Arca” (Arad), „Bucovina literară” (Suceava) ș.a. A tradus, în presă, din Vladimir Vâsoțki, Bulat Okudjava, Daniil Harms, Marina Vlady, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin ș.a. Minimalismul, biografismul și textualismul primelor volume îl apropie pe V. de poeții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
1994. lonescu Olbojan, Gheorghe, Fantomele lui Pacepa, Editura Corida, București, 1993. Marcos, Sylvia, Femeile indigene și cosmodiviziunea decolonială, ediție originală 2014, traducere din limbile engleză și spaniolă de Ovidiu Țichindeleanu, Editura Ideea Desing & Print, Cluj-Napoca, 2014. Mcguire, William, "Eranos", în Echinox, nr. 1-2-3, 1996. Nicolaescu, Sergiu, Un senator acuză, Editura Pro, București, 1996. Pop-Curșeu, Ioan, Magie și vrăjitorie în cultura română. Istorie, literatură, mentalități, Editura Polirom, Iași, 2013. Raiha,Valentin, În decembrie'89 K.G.B. a aruncat în aer România cu complicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
14 Marc Auge, Jean-Paul Colleyn, op. cit., p. 38. 15 Cristina Gavriluță, op. cit., p. 183. 16Ibidem, p. 189. 17Marc Auge, Jean-Paul Colleyn, op. cit., p. 41. 18 Jean Servier, Magia, Editura Institutul European, Iași, 2001, p. 24 19 William Mcguire, "Eranos", în Echinox, nr. 1-2-3, 1996, p. 5. 20 Ibidem. 21 Pentru amănunte, a se vedea Mircea Eliade, Memorii. Recoltele solstițiului, volumul II, (1937-1960), ediție îngrijită de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1991, pp. 119; 128-129; 136-137; 142. De asemenea, referințele la grupul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
necalificat la Centrul de librării din Cluj, apoi ca vânzător și librar. Din 1988 este angajat lector la Editura Dacia unde după 1989 devine redactor-șef. A debutat cu poezie în ziarul „Crișana” din Oradea (1967). În timpul studenției colaborează la „Echinox”, fiind aici și redactor și semnând cu pseudonimul sub care se va face cunoscut ulterior. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Vatra”, „Euphorion”, „Calende”, „Apostrof”, „Poesis”, „Unu” (Oradea), unde susține rubrica de eseuri „Acolade subiective”. În 1974, la Oradea, în cadrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
1946) se va dezvolta mai ales după dezghețul anilor '60: scriitorul este o ureche de dulceață și o ureche de venin. Anatol Baconski este un poet și un prozator baroc (poezii/poesies, 1950; Fluxul memoriei/ Le Flux de la memoire, 1957; Echinoxul nebunilor/ L'Equinoxe des fous, 1967). parabolele sale se hrănesc din cadavrul viu al cotidianului degradat îngrozitor prin agresivitate și din grotescul hilariant. petre Dumitru (sic) nu întârzie să se refugieze în Occident unde publică Incognito, roman cu cheie, revelator
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și al lui Gheorghe Băciuț, țărani. Absolvent al Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistrița, face studii universitare la Facultatea de Filologie (secția română-engleză) a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1982). În timpul studiilor universitare este redactor și apoi secretar responsabil de redacție la „Echinox”, unde și debutează în 1980. Mai întâi profesor (1982-1983), devine apoi redactor la revista „Vatra” din Târgu Mureș, corespondent al Televiziunii Române (din 1991). Este fondator, redactor-șef și director al mai multor publicații, între care și „Noul Pământ” (SUA), precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
revista „Vatra” din Târgu Mureș, corespondent al Televiziunii Române (din 1991). Este fondator, redactor-șef și director al mai multor publicații, între care și „Noul Pământ” (SUA), precum și redactor-șef la Editura Tipomur din Târgu Mureș. Poetul B., format la școala „Echinoxului” clujean, se înscrie pe traseele lirice ale generației sale și, totodată, într-un plan secund și mai anevoie sesizabil, într-o linie de continuitate a poeziei transilvănene. În Muzeul de iarnă (1986), volumul de debut, B. cultivă o poezie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
recurs, Târgu Mureș, 1997; Și așa mai departe, Târgu Mureș, 1997; Între oglinzi, Târgu Mureș, 1998; Lumină lină, Târgu Mureș, 1999; Babel după Babel, Târgu Mureș, 2000; Manualul de ceară, Târgu Mureș, 2001; Aproape departe, Târgu Mureș, 2001; Solstițiu la echinox, Târgu Mureș, 2002; Zona liberă, Târgu Mureș, 2003; Alb pe alb, Târgu Mureș, 2003; Muntele Athos din Muntele Athos, Târgu Mureș, 2003. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, Nicolae Băciuț, „Muzeul de iarnă”, ST, 1986, 9; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
cu o flacără în creștet, altul cu un turn, iar al treilea cu un cocoș cu pliscul deschis; deasupra acestora se boltea un crîmpei de zodiac, cu obișnuitele-i inscripții cabalistice, cheia de boltă a soarelui pătrunzînd în punctul de echinox în zodia Cumpenei. Tocmai în fața acestei monede ecuatoriale se oprea, nevăzut de nimeni, Ahab. Ă „Culmile munților, turnurile și celelalte lucruri mari și înalte au totdeauna ceva egoist. Iată aceste trei piscuri - sînt mîndre ca însuși Lucifer. Turnul acesta semeț
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
suferințe și mici foloase îi așteaptă pe cei care-i cer lumii să le explice totul: lumea însăși nu se poate explica pe sine. Mi se pare că soarele de pe această monedă are o față rubicondă. Dar iată! Intră în echinox, în zodia furtunilor, cu toate că, în urmă cu numai șase luni, ieșise dintr-un alt echinox, în zodia Berbecului! Din furtună în furtună! Fie! Născut în durere, omul cată să trăiască în suferință și să moară în chinuri! Așa să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
totul: lumea însăși nu se poate explica pe sine. Mi se pare că soarele de pe această monedă are o față rubicondă. Dar iată! Intră în echinox, în zodia furtunilor, cu toate că, în urmă cu numai șase luni, ieșise dintr-un alt echinox, în zodia Berbecului! Din furtună în furtună! Fie! Născut în durere, omul cată să trăiască în suferință și să moară în chinuri! Așa să fie! Iată o plămadă tocmai bună pentru durere. Așa să fie, deci!“ „Nici un deget de zînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
câteva personaje-simboluri și o intrigă ce nu poate fi fixată în timp și spațiu. Modelul epic poate fi Herman Hesse și Ernst Jünger (Pe falezele de marmură), cu simbolistica lor enigmatică, iar în proza românească un punct de referință este Echinoxul nebunilor de A.E. Baconsky. Deosebirea de cel din urmă este că P. nu pune accentul pe limbajul fastuos, matein, ci pe dialectica ideilor și pe semnificația parabolei. Tema prioritară este sentimentul de culpabilitate, asociat cu frica, recluziunea, poziția intelectualului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]