2,649 matches
-
onorabile și totuși... Experiența de la Pitești m-a ajutat să înțeleg evoluția omului. Existența omului cuprinde două perioade, inegale ca timp și eficiență. Prima perioadă a fost existența biologică - perioadă în care și-a definitivat structurile anatomo-fiziologice și și-a edificat comportamentul reflexual și instinctual care l-a ajutat să-și rezolve nevoile vitale, biologice, acel comportament biologic. O dată cu dezvoltarea și evoluția sistemului nervos, cu structurarea cortexului cerebral, a apărut și structura psihologică, structură ce l-a scos pe om din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cadrul legal; - WG11.8 - Educația în domeniul securității informațiilor; - WG11.9 - Criminalistică în mediul digital (digital forensics); - WG11.10 - Protecția infrastructurilor critice; - WG11.11 - Managementul încrederii; • TC12-Inteligența artificială; • TC13-Interacțiunea om-calculator; • TC14 - Utilizarea informaticii în divertisment (entertainment computing). Pentru a ne edifica asupra rolului unor astfel de organizații, vom face o succintă descriere a grupurilor de lucru din comisia tehnică TC11 - Protecția și securitatea în sistemele de prelucrare a informațiilor, evidențiind scopul înființării ei și al fiecărui grup de lucru, precum și obiectivele
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
este concentrat tot în Cernăuți, făcând parte din unitatea de pază a frontierei pe Ceremuș. În septembrie 1933, împreună cu Mihail Axinte și alții, scotea, la Mediaș, revista „Lanuri”. Articolul-program, foarte probabil datorat lui P., invoca idealul unui „tradiționalism dârz, evolutiv”, edificat pe cuvântul „neuzat”, mustind de dărnicia pământului natal. Prezent aici cu poeme, redactează, alături de N. Albu și V. Copilu-Cheatră, rubrica de recenzii „Cărți”, precum și rubrica „Cronica”. Nu a fost un cronicar sistematic și de doctrină, dar, ghidat mai ales de
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o evreică, „splendidă și îmbătătoare”, Rahila, ce pare că ar vrea să treacă la creștinism. Patima „teribilă și arzătoare” îi întețește înnebunitor „vibrațiunile” inimii, împingându-l spre păcatul pe care nu ajunge să-l
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
programatic Critica - lectură, există o particulară coeziune a demersului, marcată de apelul constant la modalitatea și conceptele analizei arhetipale, cu aplicare în primul rând la proza lui Mihail Sadoveanu, dar și la scriitori ca V. Voiculescu, Marin Preda, Ștefan Bănulescu. Edificată asupra orientărilor contemporane, R. se înscrie între primii critici români care cultivă, la sfârșitul anilor ’60, analiza arhetipală (Ioana Em. Petrescu). Explorările în problematica prozei fantastice indică siguranță analitică, exactitate, finețe disociativă și simț teoretic, imaginație a ideilor, orientare pertinentă
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
fi complementară perspectivei consacrate din exegeza anterioară și, simultan, înnoitoare până la a fi polemică, prin modalitatea de abordare, rigoarea argumentației și originalitatea interpretării. Seria de analize, pătrunzătoare, minuțioase și pertinente, remarcabile prin acuratețea și intensitatea ideilor, prin numeroasele observații noi, edifică o demonstrație perfect articulată. Precizările finale sintetizează punctul de vedere, perspectiva critică, indicând una dintre direcțiile de acțiune și orizontul în care P. își situează demersul: „Literatura română trece în general drept o literatură cu puternice înclinații spre observația socială
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
batere de aripă”, ramurile „scuturatu-s-au/ ca și iubirea”, doar spaima de moarte ia chipul unei fiare la pândă, într-o imagistică ceva mai elaborată. O undă naționalistă, specifică anilor de după 1940, îl scoate temporar din contemplarea propriei suferințe. Încearcă să edifice, printr-un artificiu de arhitectură fonetică, „o grațioasă definiție” - cum spunea G. Călinescu - a provinciei martirizate: „Basarabia/ Cuvânt cu patru a/ ca o biserică/cu patru turle albe/ pe zările istoriei/ căria nu știu cine/ i-a furat clopotul...”. Versul se înscrie
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
XVIII-lea reînvie figuri de cărturari demne să stea alături de Samuil Micu, Gh. Șincai și Petru Maior, după cum mai înainte, în monografia Poeții Văcărești, afla meritele unei familii de literați în tendința „nobilă și demnă” de a modela limba română, edificând „o cultură începândă”. Din aceeași prețuire pentru înaintași publică în „Revista română” postume ale lui Alecu Russo, republică din poeziile lui V. Cârlova, editează Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul, reluată, alături de alte lucrări ale lui N. Bălcescu, și în
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
fie precise, astfel ca să permită o sortare exactă a observațiilor. Citesc adesea în presă comentarii referitoare la așa-zisa criză a societății moderne și a omului modern, dar aceste cuvinte sunt rareori clarificate suficient pentru a mă ajuta să mă edific dacă rata crescută a divorțurilor, migrația internațională sau privitul la televizor sunt sau nu exemple ale unei astfel de crize. Categoriile componente trebuie să fie exhaustive astfel ca fiecare observație să poată fi sortată eficient. O categorisire a culorilor florilor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
este un exemplu În acest sens). Cum o atare temă de studiu intersectează și cu religia, și cu medicina, G. Pizza evocă apoi pe Ion Aurel Candrea, cu al său Folclor medical român comparat (1944), și Încercarea acestuia de a edifica o ,,știință etnoiatrică modernă”, printr-o ,,traducere a taxonomiei populare În grile anatomice și fiziologice clasice”. O altă analogie pusă În discuția asupra practicilor vrăjitorești și ,,șamanice” din Europa Orientală Îi aparține lui C. Ginsburg, care compară (1966) pe benandanti-i
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru persiflaj, remarce caustice, cinism, provocări, atacuri pseudoestetice. Proiectul nemărturisit al perversului este acela de a-și baliza un spațiu de control prin violarea intimității altuia, de a contraria și imobiliza, de a Îngrădi, de a petrifica dacă nu poate edifica. Într-o grilă de lectură freudiană, perversiunea ne apare ca o deviație, o regresiune sau o fixație asupra unui obiect care evocă un stadiu de dezvoltare infantil, o linie obsesională ce se asociază cu o conduită psihosocială distructivă și sterilizantă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
umbră ale conștiinței. De fapt, povestirile traduc un refuz al lumii de obiecte, al lumii robotizate, corelativ nevoii de evadare într-o altă realitate, vie, umană, ordonată, chiar dacă și aceasta e, la rândul ei, imaginată, utopică. Axul pe care se edifică prozele este dat de tensiunea utopie-realitate, structurantă și semnificatoare, indiferent de posibila încadrare generică a ficțiunilor. Tendința scrisului lui O. rămâne aceea de a părăsi teritoriul literaturii tradiționale, cum se vădește în romanul parodic Argonautica (1970), precum și în romanele realiste
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
Basarab către fiul său Theodosie intră în acest șir. Cum ținta demersului pedagogic în cazul Învățăturilor... era „construirea” monarhului („om desăvârșit” și totodată politician și conducător de oști), izvoarele cercetate vor fi, cu precădere, Cărțile Regilor. Exemplele culese cu pricepere edifică, dar o fac în chip diferit. Nu toți monarhii selectați de N.B. stau și se simt bine sub lumina solară. Unii dintre ei răspândesc și umbre, sunt pilde negative. Precum Ahav, conducătorul abuziv, despotic, care îi ia moștenirea dreaptă lui
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
hai să/ începem narația: prin pasaje arhitecți melancolici/ și meșteri măsoară distanțele de la expresie/ până la sens, sunetul pasului lor măsurat abia exprimă/ o umanitate singuratică, filtrate de lumină/ mereu mai auster, fețele lor, un grup de satisfacții/ urcând nivelele, se edifică, în urmă/ o realitate tot mai pregnantă înghite ecourile/ și conversația, solitudinea trupurilor/ acum perfect acordată cu bolțile// și Naratorul în dugheana fiecărui cuvânt/ își oblojește cum poate arsurile/ și vedenia” (După-amiază cu academică vedenie într-o dugheană). Tensiunea poemelor
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
de comedie, a abordat mari roluri ale dramaturgiei universale (Hernani, Kean, Don Carlos, Ruy Blas, Faust), fiind primul interpret, la noi, al lui Hamlet, ca și al lui Răzvan, din piesa lui B. P. Hasdeu. Stăpânit de ideea unui teatru edificat pe baze sigure, așezământ privilegiat și important factor de civilizare, a întocmit nenumărate memorii, apeluri, declarații, precum și mai multe proiecte de reorganizare teatrală. Sugestiile și propunerile îi apar în publicațiile vremii („Românul”, „Timpul”, „Reforma”), unde el găsește de cuviință să
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
iar ritmul și rimele perfecte. Alături de obiectivare, de impersonalizare, desăvârșirea formală e o condiție definitorie a p., prin aceste atribute esențiale deosebindu-se de romantism. Leconte de Lisle a construit, asemenea lui Victor Hugo, poeme ample (Poèmes antiques, Poèmes barbares), a edificat viziuni ale unor civilizații (greacă veche, indiană, iudaică, medievală creștină), dar a făcut-o fără a infiltra în artistic ideologicul, fără a proiecta în veacuri și milenii trecute idealuri ale epocii sale. Excluzând subiectivitatea, implicarea vădită a poetului, p. practică
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
învederată încă din titluri - Prelegeri de estetică (I-II, 1967), Estetica lui Tudor Vianu (1968), Esteticieni români (1969), Din tradițiile gândirii axiologice românești (1970), Arta de la A la Z (1978) -, cărțile propunându-și nu să incite intelectual, ci să îl edifice pe cititor asupra obiectului cercetării. În Idealul și valoarea estetică (1966), autorul, analizând noțiuni ca ideal, ideal social, ideal estetic, ideal artistic, valoare, creație etc., stabilește o serie de raporturi, operează disocieri, distinge nuanțe, sistematizează idei, expune poziții estetico-ideologice, astfel încât
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
răspunde la o astfel de întrebare, am ales modernitatea ca referință și sociologia ca spațiu de reflecție. Opțiunea își are temeiurile ei. Sociologia s-a născut ca disciplină odată cu modernitatea și n-a încetat de atunci să explice cum se edifică modernul în raport cu tradiționalul sau chiar cu el însuși. Apoi, încă din stadiile ei inițiale, modernitatea a instituit moduri de a fi și a deveni care se repercutează puternic asupra vieții noastre de astăzi. Modern, modernitate, modernizare Modern, modernitate, modernizare sunt
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în albia unui râu. „Metanarațiunile” nu sunt decât ideologii mobilizatoare și/sau justificative pe care modernitatea le fabrică fără încetare fie înainte de a urma un nou curs, în scopul de a exclude altele, fie după ce unele cristalizări deja s-au edificat în vederea legitimării lor. Să părăsim deocamdată ideologiile, care nu sunt decât excrescențe ale substanței inerente modernității, și să căutăm a identifica perioade succesive sau istorii parțiale ce construiesc împreună istoria modernității. Prin umanismul renascentist, prin „cearta dintre antici și moderni
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
prea puțin de calitatea intrinsecă a „produselor” și a serviciilor sau de valorile academice esențiale ale universității. „Turnul de fildeș” universitar pare să fi fost dărâmat și înlocuit de logica exclusivă a pieței. Deși bazată pe autonomia instituțiilor care o edifică, piața universitară a fost și a rămas eminamente heteronomă. Pe de altă parte, universitatea are propria cultură academică, rezultată din istoria atât de bogată și conflictuală a ideilor și inovațiilor cognitive și tehnologice, a producției și reproducției acestora. Departe de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
române din provinciile aflate sub ocupația austriacă: Transilvania, Bucovina și Banat. A condamnat, în egală măsură, și excesul de împrumuturi lexicale (În contra neologismelor, 1881), stabilind o sumă de principii riguroase și în această direcție. Convins că o cultură adevărată se edifică numai de jos în sus, s-a arătat sensibil la aspectul educativ al problemelor culturale, încercând să atragă de partea sa oameni tineri. A sprijinit, atât materialicește, cât și moralicește, un număr apreciabil de scriitori și oameni de știință aflați
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
simpli creștini lipsiți de aceste calificări profesionale pot profita cu toții, fiecare într-o altă măsură, de întâlnirea cu opera evagriană. Votul de blam dat „profanilor” de către editor este semnul unei regretabile aroganțe. Sensul scrierilor patristice nu este acela de a edifica minoritatea unor „specialiști”, ci de a întări mai întâi trupul Bisericii și de a trezi sufletele căutătoare de adevăr. Editorii moderni au desigur sarcina suplimentară de a conecta operele scriitorilor creștini la dezbaterea de idei dintr-o perioadă foarte fertilă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deprofesionalizare, limbă de lemn, „autonomia esteticului” și avatarul ei, „rezistența prin cultură”, cu foarte rare excepții de curajoasă reflecție alternativă articulată și relativ numeroase formule - de regulă, mutante- de expresie liberă, preponderent literare și esopice, intelectualii români au început să edifice în fine o sferă publică demnă de acest nume. Astfel, am reînceput să putem vorbi în România despre un spirit public liber, după decenii în care acesta fusese confiscat și malformat de tiranie. Istoria acestui proces nu a fost încă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
universal, a eșuat: John Locke și Kant, iar în zilele noastre Hayek, Robert Nozick, John Rawls și alți „liberali academici” (formula e peiorativă) trebuie abandonați, dimpreună cu eroarea lor teoretică fundamentală (atât de convingător criticată de Oakeshott): încercarea de a edifica un regim ideal pe baza unor premise apriorice. Opoziția dintre aceste două curente se poate analiza pe mai multe planuri: pe plan metafizic, se înfruntă monismul cu pluralismul, idealismul cu materialismul; pe plan epistemologic, conflictul este între teorie și practică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în franceza din Franța, unde communautarisme e folosit peiorativ în presa de mare circulație, pentru a desemna „derapajele comunitare”, „balcanizarea”, extrema dreaptă, antisemitismul (dar și extrema stângă), fundamentalismul islamic; sunt frecvente demascările „ispitei comunitare”, lucru firesc într-o cultură politică edificată pe referințe iacobine și în care l’idée républicaine, liberalismul francez, respinge net orice formă de antistatism sau orice aparentă resurecție a unor referințe și fantasme regresive, cum ar fi punerea în chestiune a separației Bisericii de stat. Uneori francezii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]