38,024 matches
-
Inegalități contractuale - egalități naturale 223 8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarism 227 Capitolul V Democratizarea familiei 231 1. Experiența de fiecare zi, prejudecățile 231 2. Inegalitățile și șansele familiei monoparentale 243 2.1. Șansele familiei monoparentale 251 3. Egalitatea ca includere 260 4. Democratizarea familiei 268 5. Concluzii 274 Anexă 279 Bibliografie selectivă 289 Rapoarte, barometre 305 Index de autori 307 Index tematic 311 TC "" Mulțumiritc "Mulțumiri" Această carte se adresează, în primul rând, tuturor acelor oameni care știu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
românească de specialitate, a faptului că, adesea, ceea ce este personal este politic. Cristina Ștefan întreprinde o analiză a patriarhatului politic, extins de la relațiile de putere publice la cele private. În contrapartidă, ea argumentează pentru un model partenerial și pentru modelul egalității de șanse. Societatea modernă a avut limitele contractualismului între capi de familie, fapt pentru care negocierea legilor, a regulilor și a alcătuirii instituțiilor s-a desfășurat preponderent (cel mai adesea exclusiv) între bărbați, femeile fiind, din punct de vedere normativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
public exprimată (în cele mai multe cazuri). În consecință, ele reflectă experiența unor țări cu lungă tradiție de corecție social-democrată a inegalității șanselor, precum și prin politicile liberalismului bunăstării generale, în locul celor strict egoiste ale unui liberalism neîmblânzit de acceptarea unei astfel de egalități. Aceste legi se grevează la noi pe o vastă redistribuire a sărăciei într-un stat asistențial, un stat în care competitorii pentru asistare sunt foarte mulți și adesea din categorii aberante. Tranziția noastră a fost preponderent o competiție pentru statutul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
numele de „feminism al valului II”, după care tot ceea ce este personal este politic? Această etapă de analiză a situației femeilor fusese marcată de apariția cărții Simonei de Beauvoir, Al doilea sex, în 1949. Autoarea se întreba cum este posibilă egalitatea reală între femei și bărbați, în condițiile în care egalitatea formală, deși necesară, nu este suficientă?2 Problema de fond rezulta din faptul că, în vechea paradigmă, cea patriarhală 3, femeile dețineau un loc secund în sfera vieții publice, tocmai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este personal este politic? Această etapă de analiză a situației femeilor fusese marcată de apariția cărții Simonei de Beauvoir, Al doilea sex, în 1949. Autoarea se întreba cum este posibilă egalitatea reală între femei și bărbați, în condițiile în care egalitatea formală, deși necesară, nu este suficientă?2 Problema de fond rezulta din faptul că, în vechea paradigmă, cea patriarhală 3, femeile dețineau un loc secund în sfera vieții publice, tocmai pe baza faptului că, în planul vieții private, atribuțiile legate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privată. Drepturile asociate sferei private - care au fost subiect de interes pentru opinia publică internațională, începând cu anii ’60 ai secolului XX - vizau probleme privind sănătatea reproducerii sub aspecte cum ar fi: controlul nașterilor, hărțuirea sexuală, violența domestică. Din perspectiva egalității în drepturi, un subiect controversat este cel privitor la drepturile de care este justificat să se bucure diversele forme de familie, inclusiv cele incomplete, așa cum sunt familiile monoparentale. În această arie, sunt incluse drepturile legate de protecția și de integrarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
72%. Această diferență poate fi interpretată ca o modalitate de a trasa prin minimizare datele problemei în parametrii unei rezolvări facile. Denotă, de asemenea, o disponibilitate redusă a decidenților din structurile de putere de a aborda familia monoparentală din perspectiva egalității de șanse. Mă întreb dacă abordarea ar fi fost aceeași în cazul în care cele mai multe familii monoparentale s-ar fi aflat în grija tatălui părinte singur 21. Conform datelor oferite de M.M.S.S.F., ca tendințe generale privind situația familiilor, în România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
parte, de tradiția patriarhală, conservată în forme gradual arhaice, mai ales în zonele rurale, iar pe de alta, de emanciparea femeilor, care, în calitatea lor de „tovarășe de muncă”, erau aducătoare de venituri. În acest sens, se poate observa că egalitatea formală a femeilor și bărbaților privind accesul la muncă, precum și participarea tuturor la viața publică lăsa impresia lipsei discriminărilor dintre sexe. Privind atenția de care se bucura familia (considerată „celula de bază a societății”), se remarcă, în primul rând, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sociale pot fi direcționate predilect spre funcționarea mecanismului social, ignorând adesea aspectele de împlinire personală a membrilor familiei, acestea fiind considerente care-i privesc în exclusivitate, ori (cel puțin la nivel teoretic) politicile sociale ar fi nuanțate de principii privind egalitatea de șanse, de valori, cum ar fi libertatea și căutarea neîngrădită a fericirii (ca să parafrazez unul dintre drepturile cuprinse în constituția americană). Politicile în sfera familiei urmăresc atât aspecte cantitative (creșterea natalității), cât și aspecte calitative (creșterea calității vieții familiale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
programe de asistență a copiilor cu nevoi speciale, a copiilor străzii, privind protecția copilului, în general. Printre serviciile educaționale extrașcolare oferite, remarc funcționarea unor Cluburi ale elevilor, cum este de pildă în București C.I.V.E.S. (Clubul de Inițiativă și Voluntariat pentru Egalitatea de Șanse), care își desfășoară activitatea în incinta Școlii Superioare Comerciale „N. Kretzulescu”, sub patronajul Centrului Parteneriat pentru Egalitate (C.P.E)53. Copiii beneficiază de servicii gratuite privind protecția sănătății. În acest sens, sunt prevăzute inclusiv campanii de vaccinare împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
extrașcolare oferite, remarc funcționarea unor Cluburi ale elevilor, cum este de pildă în București C.I.V.E.S. (Clubul de Inițiativă și Voluntariat pentru Egalitatea de Șanse), care își desfășoară activitatea în incinta Școlii Superioare Comerciale „N. Kretzulescu”, sub patronajul Centrului Parteneriat pentru Egalitate (C.P.E)53. Copiii beneficiază de servicii gratuite privind protecția sănătății. În acest sens, sunt prevăzute inclusiv campanii de vaccinare împotriva bolilor contagioase, ca parte a programelor de prevenție. O primă observație arată că, privind modul în care beneficiază de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
impună autoritatea prin apelul la legi și norme, făcându-se cumva exponenții acestora, iar femeile ar realiza mai mult o condiționare de factură afectivă, purtând de grijă și fiind sensibile la menținerea unor relații armonioase. Etica drepturilor se bazează pe egalitate și se axează pe înțelegerea corectitudinii, în timp ce etica responsabilității este fondată pe conceptul de echitate, pe recunoașterea necesității diferențelor. În timp ce etica drepturilor este o manifestare a respectului egal, echilibrând cerințele celorlalți cu cerințele sinelui, etica responsabilității se întemeiază pe o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe două caracteristici: orice grup specific din societate își asumă deosebirea ca pe o identitate; această identitate este recunoscută, acceptată, valorificată și permite accesul echitabil la putere, ea este valorizată de către toate celelalte grupuri sociale. Spre deosebire de o abordare în care egalitatea dintre femei și bărbați se întemeia pe presupusa identitate dintre aceștia (cum era cazul în comunism), în modelul partenerial, femeile își asumă o identitate proprie, diferită de cea a bărbaților. Relațiile parteneriale sunt relații de reciprocitate. Partenerii nutresc respect față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
singure copiii este mai mare decât cel al bărbaților (80-90% din cazuri): „asemenea cifre arată de fapt că, deseori, femeile renunță la autonomie și autoafirmare și își asumă responsabilități materne majore” (L. Grünberg, 2002, p. 223). 3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturitc "3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturi" Liberalismul exprimă în plan politic ideile capitalismului democratic 17. În măsura în care se fundamentează pe capitalism, denotă o tentă conservatoare și recunoaște o diviziune clară a rolurilor în familie (prin extinderea ideii de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
al bărbaților (80-90% din cazuri): „asemenea cifre arată de fapt că, deseori, femeile renunță la autonomie și autoafirmare și își asumă responsabilități materne majore” (L. Grünberg, 2002, p. 223). 3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturitc "3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturi" Liberalismul exprimă în plan politic ideile capitalismului democratic 17. În măsura în care se fundamentează pe capitalism, denotă o tentă conservatoare și recunoaște o diviziune clară a rolurilor în familie (prin extinderea ideii de raționalitate, care cuprinde toate sferele sociale), în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care nu au o familie proprie își doresc să o poată avea. Odată ce au însă o familie, ajung într-un impas existențial: ce să-și mai dorească? Pornind de la o astfel de constatare, decurge ca firească cerința feminismului liberal privind egalitatea deplină în drepturi a femeilor și bărbaților, extinderea exercitării acestor drepturi în sfera privată a familiei. În 1832, John Stuart Mill împreună cu Harriet Taylor scriu lucrarea Eseuri despre căsătorie și divorț 22, una dintre puținele abordări liberale clasice privind viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acordarea lor, se apelează la filtrarea beneficiarilor prin testarea mijloacelor. Contextele de investigare a nevoilor, acordarea efectivă a suportului public sunt stigmatizante. Serviciile publice sunt preponderent private. De asemenea, statul încurajează asigurările de tip privat (G. Esping-Andersen, 1990)27. În legătură cu egalitatea de șanse, Lohkamp-Himmighofen și Dienel arată că în Europa vestică se poate identifica un model de politici de tip liberal, orientat spre piața muncii 28. În acest model, familia își crește copiii fără ajutor din partea statului. Cel mult, are loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aportul taților în creșterea copiilor este secundar 29. În aceeași tipologie, pentru țările est-europene se remarcă un alt model, în care are loc o antrenare largă a femeilor pe piața muncii, ca urmare a cadrului stabilit anterior, în socialism, privind egalitatea de șanse a femeilor față de bărbați. Sub aspectul protecției familiei, este recunoscută o sinuoasă traiectorie de reorganizare a serviciilor pentru familie, alături de măsuri de susținere financiară. Concediul parental poate constitui o opțiune a oricăruia dintre părinți 30. De aceleași drepturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este profund emancipator, în plan privat, rămâne tributar patriarhatului. Premisele deschise de liberalism privesc emanciparea individuală, proces de înaintare spre autonomie, dar aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața legilor (inclusiv drept de reprezentare în instanță), acces la educație, drepturi referitoare la reprezentarea politică. Liberalismul a constituit un context teoretic bun de argumentare prin intermediul căruia s-au dobândit numeroase drepturi: dreptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tributar patriarhatului. Premisele deschise de liberalism privesc emanciparea individuală, proces de înaintare spre autonomie, dar aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața legilor (inclusiv drept de reprezentare în instanță), acces la educație, drepturi referitoare la reprezentarea politică. Liberalismul a constituit un context teoretic bun de argumentare prin intermediul căruia s-au dobândit numeroase drepturi: dreptul de proprietate asupra facultăților reproductive, dreptul la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
la reprezentarea politică. Liberalismul a constituit un context teoretic bun de argumentare prin intermediul căruia s-au dobândit numeroase drepturi: dreptul de proprietate asupra facultăților reproductive, dreptul la liberă alegere, asistență în creșterea și îngrijirea copiilor (alături de alte drepturi, cum sunt egalitatea de tratament, șanse egale în competiție, legi antipornografie și antiprostituție - M. Miroiu, 2002, p. 125). Din perspectivă liberală, privind conceptualizarea familiei, se pot remarca deschideri importante: un agent rațional ar promova un model de familie bazat pe drepturi. Ar pleda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu era însă în concordanță cu moralitatea de tip proletar. În concepția marxistă, familia se va subordona regulilor generale materialist-dialectice, fiind și ea un produs al evoluției sociale. Ca atare, se va schimba. Familia proletară va fi una în care egalitatea se realizează ca urmare a faptului că soții sunt salariați. O bună parte din serviciile necesare familiei sunt preluate prin intervenția statului, multe dintre acestea sunt produse pe scară industrială. Statul oferă servicii de ocrotire și educare a copiilor, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
4.1. Experiența României privind familia în comunismtc "4.1. Experiența României privind familia în comunism" Cei care munceau puteau să-și dobândească independența economică. Munca era considerată o nevoie vitală (Marx), dar și o datorie 36. Deși era garantată egalitatea femeilor cu bărbații privind munca (salarii egale pentru muncă egală, aceleași condiții de muncă etc.), valorizarea socială a muncii lor era totuși diferită. Femeile munceau preponderent în agricultură (simbolul asociat era secera), în timp ce bărbații erau majoritar ocupați cu industria (având
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
preponderent în agricultură (simbolul asociat era secera), în timp ce bărbații erau majoritar ocupați cu industria (având drept simbol ciocanul); femeile dominau serviciile (învățământul, comerțul), lucrau în industria ușoară, în timp ce bărbații dominau industria grea. Vladimir Pasti (2003, p. 102) observă că în pofida egalității declarate exista o diferențiere socială: Politicile de gen ale comunismului au fost politici de reproducere a dominației bărbaților în societate, începând cu steagul care avea bărbat cu ciocan și femeie cu seceră, iar cele două munci erau deja ierarhizate. Muncind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vorba) soților înnobilați la rang de „burghezi exploatatori”50. Aceasta ilustrează ideea devotamentului necondiționat față de societate, în principal, în slujba căreia era de așteptat să fie orientată energia tuturor. Or, dăruirea începea de acasă. Primele sacrificii aici se făceau 51. Egalitatea în îndatoriri din planul public lăsa impresia că în plan privat familia este partenerială, adică îndatoririle ar fi fost echitabil distribuite între parteneri. Acest fapt însă nu se realiza. Creșterea copiilor revenea prioritar femeilor (în cazul unui divorț, copiii erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]