1,375 matches
-
greu solubil sub formă de coloid, prin adăugarea unui agent chimic (de obicei un electrolit) numit peptizator. Dispersarea precipitatului sau gelului se face prin spălarea repetată a acestuia cu apă sau prin adăugarea unor cantități mici de soluții diluate de electroliți (acid clorhidric, citrat de sodiu, hidroxid de amoniu etc) la precipitatele bine spălate. Prin această metodă de dispersare chimică se obțin în special hidrosoluri ale sulfurilor și hidroxizilor. 2.3. Metode de purificare și analiză a solurilor Soluțiile coloidale obținute
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pori de dimensiuni 10-7m; dispersiile moleculare, reprezentate de ioni sau molecule care se rețin la suprafața particulelor coloidale, intrând în componența stratului dublu electric sau a stratului de adsorbție. Excesul impurităților moleculare trebuie îndepărtat deoarece, de exemplu, cantitățile mari de electroliți ce rezultă în reacțiile chimice de formare a particulelor pot provoca distrugerea coloidului. Dintre metodele folosite frecvent pentru purificarea, separarea și concentrarea soluțiilor coloidale se pot enumera dializa și electrodializa, electrodecantarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă, schimbul ionic. 2.3.1. Dializa
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
distrugerea coloidului. Dintre metodele folosite frecvent pentru purificarea, separarea și concentrarea soluțiilor coloidale se pot enumera dializa și electrodializa, electrodecantarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă, schimbul ionic. 2.3.1. Dializa și electrodializa Dializa Purificarea unui coloid constă în îndepărtarea excesului de electrolit. Pentru aceasta se folosesc dispozitive simple prevăzute cu membrane semipermeabile care permit difuzia micromoleculelor și ionilor sub acțiunea unei diferențe de concentrație. Procesul se numește dializă iar dispozitivul folosit la realizarea acestui proces se numește dializor. 126 Cel mai simplu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de dializă este similară celei de difuzie: unde este viteza de dializă, S este suprafața specifică a membranei, D este coeficientul de difuzie al moleculelor ce traversează membrana, iar este gradientul de concentrație dintre coloid și lichidul exterior. Electrodializa Eliminarea electroliților din coloidul supus purificării se poate accelera dacă peste procesul de difuzie a ionilor prin membrană se suprapune acțiunea unui câmp electric continuu. Procesul se numește electrodializă, iar dispozitivul folosit se numește electrodializor (fig. 2.2.), având următoarele componente: 1
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
absorbției solilor de aur fin divizat fiind în domeniul culorii verde (λ = 530 nm), culoarea acestor soli, priviți în transparență, este întotdeauna roșie. La un grad de dispersie mai mic (particule mai mari, formate prin învechire sau prin tratare cu electroliți coagulanți), maximul absorbției se deplasează spre lungimi de undă mai mari, în domeniul culorii galben (λ = 600 nm), iar coloizii de aur respectivi capătă culoarea albastru - violet, complementară radiației absorbite. Prin centrifugarea solului albastru de aur se depun particulele mari
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de coagulare, în care viteza crește continuu, a fost denumită coagulare latentă. Aceste perioade se observă mai greu în procesul coagulării spontane și mult mai ușor la coagularea produsă sub acțiunea unor factori externi: forța gravitațională, forța centrifugă, adăugarea de electroliți străini etc. Coagularea lentă este caracteristică soluțiilor coloidale ale compușilor macromoleculari, unde perioada de timp a transformării este foarte mare și adesea nu se mai ajunge la coagularea evidentă. Coagularea vizibilă este caracteristică solurilor liofobe, la care perioada lentă este
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acțiuni din exterior, se numește îmbătrânirea coloizilor sau autocoagulare. Cauzele sunt multiple: ciocniri intense între particule, scăderea puterii de adsorbție a ionilor din soluție, recristalizarea etc. 2.6.1. Reguli și anomalii ale coagulării 2.6.1.1. Coagularea cu electroliți Regula valenței Dacă se tratează aceeași cantitate dintr-ul coloid cu soluții din ce în ce mai concentrate de diferiți electroliți coagulanți, se observă că la o anumită concentrație, întotdeauna aceeași pentru un electrolit dat, coagularea se produce brusc, vizibil, concentrația respectivă numindu-se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
puterii de adsorbție a ionilor din soluție, recristalizarea etc. 2.6.1. Reguli și anomalii ale coagulării 2.6.1.1. Coagularea cu electroliți Regula valenței Dacă se tratează aceeași cantitate dintr-ul coloid cu soluții din ce în ce mai concentrate de diferiți electroliți coagulanți, se observă că la o anumită concentrație, întotdeauna aceeași pentru un electrolit dat, coagularea se produce brusc, vizibil, concentrația respectivă numindu-se prag de coagulare. 147 Pragul de coagulare cu electroliți de valențe diferite urmează regula valenței sau regula
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și anomalii ale coagulării 2.6.1.1. Coagularea cu electroliți Regula valenței Dacă se tratează aceeași cantitate dintr-ul coloid cu soluții din ce în ce mai concentrate de diferiți electroliți coagulanți, se observă că la o anumită concentrație, întotdeauna aceeași pentru un electrolit dat, coagularea se produce brusc, vizibil, concentrația respectivă numindu-se prag de coagulare. 147 Pragul de coagulare cu electroliți de valențe diferite urmează regula valenței sau regula Schulze - Hardy: Definiție. Coagularea se produce întotdeauna cu ioni de semn contrar sarcinii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
-ul coloid cu soluții din ce în ce mai concentrate de diferiți electroliți coagulanți, se observă că la o anumită concentrație, întotdeauna aceeași pentru un electrolit dat, coagularea se produce brusc, vizibil, concentrația respectivă numindu-se prag de coagulare. 147 Pragul de coagulare cu electroliți de valențe diferite urmează regula valenței sau regula Schulze - Hardy: Definiție. Coagularea se produce întotdeauna cu ioni de semn contrar sarcinii particulelor coloidale din sol și pragul de coagulare scade foarte mult cu creșterea valenței ionului coagulant. O metodă obiectivă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este independent de concentrație, iar cel al ionilor trivalenți crește proporțional cu concentrația coloidului (Burton, 1926). Această regulă este urmată, de fapt, doar de activitățile ionilor coagulanți, conform regulii activității a lui Ostwald (1936): Definiție. Curbele pragurilor de coagulare cu electroliți diferiți ale unui coloid se suprapun de la o anumită concentrație în sus, pragurile de coagulare fiind dependente numai de activitățile ionilor coagulanți și independente de natura acestora. Modul de adăugare a electrolitului, în porțiuni sau deodată, are influențe deosebite asupra
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Ostwald (1936): Definiție. Curbele pragurilor de coagulare cu electroliți diferiți ale unui coloid se suprapun de la o anumită concentrație în sus, pragurile de coagulare fiind dependente numai de activitățile ionilor coagulanți și independente de natura acestora. Modul de adăugare a electrolitului, în porțiuni sau deodată, are influențe deosebite asupra coagulării. Adăugarea de porțiuni mici duce la o scădere a puterii de coagulare a electrolitului, proces numit adaptarea sau acomodarea coloidului. Acest fenomen s-ar putea explica prin formarea mai multor straturi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coagulare fiind dependente numai de activitățile ionilor coagulanți și independente de natura acestora. Modul de adăugare a electrolitului, în porțiuni sau deodată, are influențe deosebite asupra coagulării. Adăugarea de porțiuni mici duce la o scădere a puterii de coagulare a electrolitului, proces numit adaptarea sau acomodarea coloidului. Acest fenomen s-ar putea explica prin formarea mai multor straturi de solvatare, concentrice, cum sunt și straturile interne ale moleculelor complexe. 148 2.6.1.2. Serii liotrope de coagulare Deși capacitatea de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
la adăugarea clorhidratului de anilină și de 120 de ori la folosirea clorhidratului de morfină. 2.6.1.3. Anomalii de coagulare Seriile neregulate de coagulare sau „dubla coagulare” - constă în redizolvarea precipitatului coagulat prin adăugarea unei cantități suplimentare de electrolit, apoi recoagularea coloidului, dacă adăugarea electrolitului continuă. Această anomalie poate fi explicată pe baza reîncărcării particulelor cu sarcina de semn contrar a ionului coagulant. Antagonismul ionilor coagulanți - constă în creșterea pragului de coagulare la acțiunea unui amestec de electroliți, peste
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de 120 de ori la folosirea clorhidratului de morfină. 2.6.1.3. Anomalii de coagulare Seriile neregulate de coagulare sau „dubla coagulare” - constă în redizolvarea precipitatului coagulat prin adăugarea unei cantități suplimentare de electrolit, apoi recoagularea coloidului, dacă adăugarea electrolitului continuă. Această anomalie poate fi explicată pe baza reîncărcării particulelor cu sarcina de semn contrar a ionului coagulant. Antagonismul ionilor coagulanți - constă în creșterea pragului de coagulare la acțiunea unui amestec de electroliți, peste valoarea corespunzătoare sumei pragurilor de coagulare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de electrolit, apoi recoagularea coloidului, dacă adăugarea electrolitului continuă. Această anomalie poate fi explicată pe baza reîncărcării particulelor cu sarcina de semn contrar a ionului coagulant. Antagonismul ionilor coagulanți - constă în creșterea pragului de coagulare la acțiunea unui amestec de electroliți, peste valoarea corespunzătoare sumei pragurilor de coagulare ale ionilor independenți. Acest fenomen se explică prin efecte de adsorbție selectivă sau de schimb a ionilor, prin formarea de combinații complexe între ionii adăugați și mai ales prin variația activității oricărui ion
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aditivitatea - este fenomenul invers antagonismului și se observă mai rar, îndeosebi la coagularea cu amestec de ioni echivalenți (ex. LiCl + KCl), cu alți coloizi sau cu neelectroliți. Sensibilizarea - este un fenomen de scădere a pragurilor de coagulare cu amestecuri de electroliți sub limita corespunzătoare aditivității simple. Este și mai rar întâlnit ca sinergismul și se manifestă la concentrații mici de coagulant spre deosebire de sinergism care se manifestă la concentrații mari, în special la coagularea cu neelectroliți. Coagularea reciprocă a coloizilor - se disting
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mici de coagulant spre deosebire de sinergism care se manifestă la concentrații mari, în special la coagularea cu neelectroliți. Coagularea reciprocă a coloizilor - se disting pentru această anomalie: a) coagularea coloizilor liofobi între ei - tratată ca un caz particular al coagulării cu electroliți polivalenți (dubla coagulare). Este datorată sarcinii multiple pe care o poartă întotdeauna acești coloizi; b) coagularea coloizilor liofobi cu coloizi liofili - este cazul invers acțiunii protectoare, manifestându-se numai la concentrații mici ale coloizilor liofili de protecție (gelatină, agar-agar etc.
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
prin legare de particule mai mari - macromolecule și alte particule coloidale (fig. 2.13 b); 3) stabilizarea cu agenți tensioactivi sau coloizi de asociație (fig. 2.13 c) Prin legarea particulelor coloidale de diferite substanțe stabilizatoare se frânează și îmbătrânirea, electroliții fiind opriți de a mai trece prin filmul format de protector pe suprafața particulelor protejate. În acest mod se stabilizează, de exemplu, coloizii de BaSO4 cu caseină, coloizii halogenurilor de argint cu coloranți (violet substantiv), coloizii de platină cu gelatină
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dizolvării. Deși pot fi separate prin dializă ca toți coloizii, aceste soluții pot fi supuse unei dialize oricât de prelungite fără a se descompune, așa cum se întâmplă la coloizii liofobi, din cauza instabilității. Sunt indiferente la adăugarea de cantități mici de electroliți și mult mai stabile la variații de temperatură. Prin uscare, coloizii liofili care nu au fost denaturați (modificați din punct de vedere chimic) își mențin capacitatea de dizolvare, fiind „reversibili la evaporare”. Prin adăugarea unor cantități mai mari de electroliți
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
electroliți și mult mai stabile la variații de temperatură. Prin uscare, coloizii liofili care nu au fost denaturați (modificați din punct de vedere chimic) își mențin capacitatea de dizolvare, fiind „reversibili la evaporare”. Prin adăugarea unor cantități mai mari de electroliți sau prin variații mari de temperatură, se descompun și ei. Coagularea lor are însă un aspect diferit, având loc în masă, cu formare de geluri (gelifiere). Efectul Tyndall la coloizii liofili este mai puțin evident, la aceeași concentrație, ca la
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a disocia în mediile polare (în special în apă) în ioni de sarcini electrice de semn contrar. Acești electroliți macromoleculari, denumiți de J. Stauff polielectroliți, au însușiri comune electroliților dar și o serie de proprietăți specifice, coloidale. Polielectroliții disociază după schema generală următoare: PiXi ↔ Pii + i X+ unde Pii este un ion macromolecular, numit macroion, iar X+ este un
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a disocia în mediile polare (în special în apă) în ioni de sarcini electrice de semn contrar. Acești electroliți macromoleculari, denumiți de J. Stauff polielectroliți, au însușiri comune electroliților dar și o serie de proprietăți specifice, coloidale. Polielectroliții disociază după schema generală următoare: PiXi ↔ Pii + i X+ unde Pii este un ion macromolecular, numit macroion, iar X+ este un ion micromolecular numit contraion. Pentru că cel mai important contraion al
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
polielectrice. 154 2.7.1.2. Presiunea osmotică. Echilibrul de membrană Prin determinarea presiunii osmotice la compușii macromoleculari s-a observat că valoarea măsurată este mult mai mică decât cea calculată. Valorile sunt și mai mici atunci când macromolecula este un electrolit. Explicația acestor abateri a fost dată de Donnan, care a propus teoria echilibrului de membrană (echilibrul Donnan). Se consideră un sistem alcătuit din două soluții: I - soluția unei proteine sub formă de sare (R+Cl-), unde R+ este macromolecula nedifuzibilă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de Donnan, care a propus teoria echilibrului de membrană (echilibrul Donnan). Se consideră un sistem alcătuit din două soluții: I - soluția unei proteine sub formă de sare (R+Cl-), unde R+ este macromolecula nedifuzibilă prin membrana semipermeabilă; II - soluția unui electrolit tare, cu masă moleculară mică și care conține același anion (de exemplu NaCl). Introducând aceste soluții într-un vas compartimentat printr-o membrană semipermeabilă și considerându-le complet ionizate, vom avea în starea inițială următoarea distribuție a ionilor (fig. 2
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]