1,210 matches
-
prestigioase), „vestitor al Revoluției” după cum remarcă renumitul poet Nichita Danilov. - De asemenea, sunt tatăl scriitoarei Elenă Alină Tăcu, disidenta mezina a României, cu dosar de urmărire informativa de la vârsta de 14 ani. - Aici este locul să-mi exprim admirația, să elogiez gestul Încărcat de curaj al Cristinei Petrariu-Costin, fostă elevă a Liceului de artă „Octav Băncilă”Iași, care a refuzat cu demnitate să furnizeze poliției politice informații despre colega să, Alină, caz discutat encomiastic la Colegiul bucureștean. Episodul se găsește În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În filosofie » cu mențiunea summa cum laude, mențiune pe care profesorul n-a mai acordat-o, În toată cariera sa, decât lui A.Walther și lui H. Driech. Aici i-a Înmânat un act scris de mâna lui În care elogia activitatea de student și naturalist la Jena și certifica calificativul acordat de juriu după un « examen rigurosum ». Odată cu actul i-a dat și o fotografie cu chipul său și cu inscripția impavidi progrediamur (neînfricat Înainte), pe care a scris câteva
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
la Oscarul pentru film străin a promis să schimbe regulamentul, după scandalul creat de lista scurtă a filmelor, ce nu a inclus pelicula 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile sau propunerea Franței, Persepolis, scrie „Washington Post“. Noul val cinematografic, elogiat în „New York Times Magazine“ Noul val al cinematografiei românești și regizorii care l-au lansat, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Cristian Mungiu și Cristian Nemescu, reprezintă subiectul unui amplu material publicat duminica trecută în „The New York Times Magazine“ de criticul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
apeducte, canalizare etc.) și că valorile culturale și științifice importante au fost realizate tot în mediul urban. Pe de altă parte, lumea europeană are ca trăsătură de bază dinamismul, lipsa închistării în formele ancestrale, încît a lăuda stagnarea înseamnă a elogia lipsa de europenism. Satul a supraviețuit într-adevăr în timp, dar nu a cunoscut niciodată momente de glorie, de înflorire deosebită, ci numai înjghebări cu durată scurtă și într-un perimetru care nu a fost întotdeauna stabil și bine delimitat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
idealizare a satului și nici nostalgia pentru vremurile patriarhale, căci a susține ordinea patriarhală a societății este mijlocul cel mai sigur de a o disprețui, considerînd-o inaptă și nedemnă de progres. Faptul că intelectualii de seamă au admirat și au elogiat satul românesc are o întemeiere obiectivă, căci, la români, orașele n-au rezultat din evoluția firească proprie, fiind dominate de străini și, în general, de pături sociale improductive și cu viață parazitară. În același timp, ceea ce nu au reușit românii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Eminescu" și "Gh. Asachi" sunt deținătoarele fericite ale câtorva incunabule sub semnăturile iluștrilor Thomas d'Aquino, Sf. Augustin, Piccolomini, Plutarch, Pollux, Pacioli, Aristoteles. Scriitorul și eruditul Anatole France a fost fascinat de istoria incunabulelor, le-a prețuit enorm și a elogiat pe toți cei ce vin în contact cu tainele manuscriselor și cărților vechi, cu lumea paradisiacă a bibliotecii. La Iași, iubitorii de texte vechi au posibilitatea, sub strictă supraveghere, să pipăie, răsfoiască, să admire paginile frumos miniate și ornamentate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
altele, Miami Vice practică o critică socială moderată 9. Ca și în opera lui Balzac și Brecht, în Miami Vice sînt asociate bogăția și crima, inițiativa capitalistă și criminalitatea. Pe de altă parte, modul fascinant în care este prezentată crima elogiază capitalismul dur, așa încît punerea crimei și a afacerilor sub semnul egalității este extrem de ambiguă o ambiguitate care traversează întregul serial și care consideră identitatea postmodernă ca ambivalentă și dincolo de modelele de roluri tradițional categorisite drept "bun" și "rău". Căci
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
al controverselor, o figură deopotrivă adorată și detestată de public, criticată de reprezentanții lumii academice. Majoritatea polemicilor sînt însă pornite de dragul polemicii, participanții postîndu-se pe poziții ireconciliabile, pro sau contra, nereușind să surprindă multe dintre aspectele fenomenului. În vreme ce unii o elogiază ca pe o revoluționară subversivă în spațiul culturii, alții îi atacă poziția ca fiind antifeministă sau o condamnă pentru vulgaritatea ei iremediabilă. În ciuda acestor interpretări unilaterale, voi demonstra că Madona este un spațiu de manifestare a unor reale contradicții ce
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
profundă. Unii au atacat-o pe Madona ca fiind total antifeministă și o adevărată rușine pentru femei; alții au apreciat-o drept o adevărată feministă a timpurilor noastre și drept un model pentru tinerele femei. Camille Paglia, de exemplu, a elogiat-o ca pe "adevărata feministă" și ca pe un ideal de femeie puternică, independentă și de succes, care a reușit să-și afirme puterea și sexualitatea, folosind stereotipurile convenționale (New York Times, 14 decembrie 1990: B1)18. Am subliniat și eu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
comunicațiilor pe autostrăzile informaționale, dar și pe aleile divertismentului. Una din problemele cheie în viitor va fi cea cu privire la creșterea sau atenuarea caracterului de bun de larg consum al comunicațiilor și culturii. Cei care apără televiziunile comerciale din Statele Unite întotdeauna elogiază "televiziunea liberă", un produs dubios a cărui apariție este posibilă doar în măsura în care reclama devine sufocantă și li se permite intereselor comerciale și publicității să prevaleze asupra emisiunilor, determinînd în același timp și creșterea prețurilor produselor prezentate. În viitor, de altfel
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cititorului prin gustul pentru frumos. De aceea putem afirma, după cum spunea Camil Petrescu, că: „O fericire pe care nu o poți gândi durabilă nu e fericire”, Nouă - celor care v-am cunoscut nu ne vor lipsi niciodată cuvintele, pentru a elogia un OM și o OPERĂ. Și nicicând nu ni se va părea că am rostit prea multe, fiindcă drumul Vieții Dumneavoastră, nu e unul al întâmplării, ci unul hărăzit de Providență. Îngăduiți-ne să vă spunem că, prin opera creată
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
din strană sfârșitul serviciului religios și salutul vicarului Macovei. În acest timp este dezvelită o placă comemorativă așezată pe peretele din dreapta al Catedralei, cuprinzând un fragment din discursul rostit la Blaj de către Carol, pe vremea când era principe moștenitor. Fragmentul elogia opera culturală a școlii latiniste. Carol al II-lea era președinte de onoare al „Astrei”. Apoi, au mers la noul Palat Cultural, pentru deschiderea Congresului „Astrei”. Comitetul „Astrei”, guvernul și regele, au luat loc la masa de ședințe. Au luat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Părinte. La 17 ani, Marele Voevod Mihai este în pragul bărbăției. Două zeci de milioane de români îl privesc cu dragoste și în același timp cu mândrie.” Comandantul Străjii Țării, Teofil Sidorovici, trece în revistă etapele educației lui Mihai și elogiază preocuparea atentă, permanentă și novatoare a regelui asupra acesteia. „Prin adânca înțelepciune a Marelui Străjer, Măria Sa Voievodul și-a trăit copilăria după legile pedagogiei românești. <...> L-am văzut astfel, copil cu bucle de aur, luptându-se cu roaba încărcată de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Din acest punct de vedere, care a fost, de altfel, și scopul principal al cărții, lucrarea este într-adevăr monografică și aplicată, construită după fișele cronologice ale evenimentelor și sprijinită pe portretele personajelor principale. Și merită pe deplin să fie elogiată. Spre deosebire de cărțile anterioare despre Pitești, lucrarea de față mai are un merit aparte: valorizează o serie de interviuri cu unii dintre supraviețuitorii de la Pitești. A lucrat pe viu, cum se spune, utilizând interviuri profesioniste (Alin Mureșan este, ca formație, jurnalist
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ansamblul lucrării cea mai largă și mai problematic documentată perspectivă a acesteia: problema fondului autohton pre-arian în India, perspectivă integratoare care l-a încurajat pe Eliade să facă analogii și cu situația comunităților tradiționale românești 2 și pe care o elogiază în perioada călătoriilor în Germania, spre exasperarea unora dintre contemporani: „Nu mai e o «glorie» atât de mare să fii creator de istorie. Este mult mai prețioasă apartenența la o «rasă» originară. Este și nu este interesant să ai o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
bine, poate, să nu iau cetățenia americană, pentru că am fost (sau voi fi) propus pentru Premiul Nobel - și trebuie să-l primesc ca român”2, sau de venirea acestuia la Paris: „Titel Comarnescu (...) nu știu de câte ori a început să mă elogieze: pe mine, pe Christinel, «familia Perlea», susținând că ar trebui să primesc Premiul Nobel, că îi sunt superior lui Eugen Ionescu, că sunt, peste toate, în relații mai bune cu România decât Eugen care își atacă propriul popor (...)”3; „Ieri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un «ajutor» urgent de 25.000 franci. Dar, ca să evite o eventuală opoziție a Legației, Alphonse Dupront a socotit oportun să informeze pe Stoilov. Fără îndoială, ministrul și-a făcut datoria. Spre surprinderea mea - și indignarea savanților francezi care-mi elogiaseră activitatea - am aflat, la 3 decembrie 1950, că cererea fusese respinsă” - cf. Memorii II, pp. 91-92. 9. La 4-7 septembrie 1950, a avut loc la Amsterdam cel de-al șaptelea Congres Internațional de Istorie a Religiilor, la care participă și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
banderole tricolore (document 122) s-au pronunțat sentințe de 15 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică etc. Un artist liric ieșean (document 144) va fi condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru că, într-o discuție, l-a elogiat și apărat pe Boris Pasternak, înjurînd URSS-ul, și aceasta se întîmpla în 1959. Un preot este condamnat la 10 ani închisoare (document 160) pentru că, între altele, ține slujbele prea lungi, "cu intenția de a sustrage pe credincioși de la diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
A. Toma, poet combatant. Ultima, prezentată sub cupola Academiei în 14 februarie 1950, va fi inclusă în volumul omagial închinat acestuia, cît și ca prefață la traducerea în limba engleză a poemelor lui A. Toma. Pe poetastrul comunist îl va elogia ditirambic pe cel care și-a permis să rescrie Glossa și alte poeme eminesciene în variantă optimistă. Cu seninătate, afirmă: Dacă e vorba de diferențiere, încă de la început te-ai remarcat ca un exultant la viață, ca un poet al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Blaga sau Ion Barbu, dintre foarte puținii mari scriitori nearestați, care au refuzat să scrie. A considerat mai utilă înregimentarea în plutonul servitorilor de partid a scriitorilor angajați partinic decît tăcerea roditoare. Ajunge să condamne melancolia, el care o elogia la Eminescu, cere eradicarea tristeții (sentiment condamnat de ideologia vremii), pe motiv că "este un defect de educație civică, iar acum, sub regim socialist, mai ciudat ca oricînd, a-l analiza și a-l suprima este datoria noastră". I. Negoițescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
irezistibil, ci de la poeziile sale siropoase. Într-adevăr, Cristian Vasile și Jean Moscopol erau cei care cucereau orașul cu tangouri și romanțe, însă la orice s-ar fi comparat, Cristi era mai mereu cu un pas în față. Fie era elogiat în mai multe articole de presă, fie avea publicul mult mai numeros, iar aplauzele curgeau necontenit, dar mai ales câștiga mai mult de pe urma concertelor și înregistrărilor. Dar, sigur, acestea nu erau pentru ei decât niște jocuri în care se întreceau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
târziu va obține primul ei contract cu un restaurant, anume la Luxandra, unde va fi descoperită de avidul public bucureștean, acolo unde și Cristi se va duce deseori s-o urmărească, fiind sedus de talentul „Păsării măiestre“, cum o va elogia în presă eru- ditul Nicolae Iorga. A fost poate copilăria lor plină de dramă, sărăcie și război sau poate doar dragostea nebună de viață și mai ales de cântec ce a legat prietenia Mariei Tănase cu Cristian Vasile. Se asemănau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de o așa experiență. Faima sa creștea din nou pe zi ce trecea, din vorbă în vorbă, fiecare cu poveștile și trăirile lui personale pe care le purta mai departe, depășind granițele orașului și, din nou, ale țării. Presa îl elogia și îl răsfăța din nou, după luni bune de absență de pe primele pagini ale ziarelor. Concertele continuau uneori cu Romagnola, tangoul ita- lienesc al lui Apollonio, în română cu versurile lui Nello Manzatti. Când simțea deja că sala e încălzită
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
după cum bate vântul și caută o ascensiune puternică. Se iese simplu din sărăcie și anonimat, tot ce e de făcut este să te înclini partidului, să spui câteva jurăminte din suflet Estului, iar atunci premiile năvălesc fără oprire, presa te elogiază ca pe un zeu, turneele și contractele vin unele după altele. — Tovarășe Vasile, dar o piesă cu iz muncitoresc nu te-ai gândit să scrii ? O piesă pentru oamenii care cu sudoarea mun- cii lor repun această țară pe picioare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Martin, directorul unei excelente edituri, după Revoluție, Univers, serbând zece ani de „nouă” editură și de directorat, m-a invitat să particip la aniversarea care urma să aibe loc la U. Scriitorilor și să spun cîteva cuvinte. Am vorbit, bineînțeles, elogiind directorul, pe simpatica și vechea prietenă, poeta Denisa Comănescu, adjuncta sa; Înainte de mine, a luat cuvântul Andrei Pleșu, care a făcut o interesantă teorie a „adaptării” sau „schimbării destinale” pe care au suferit-o după Revoluție unii membri marcanți ai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]