1,052 matches
-
ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie pe discipolul ocazional, porni cu pași mari, fâlfâindu-și pletele și poalele trenciului albineț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au montat tot felul de încuietori. Aceștia au avut un fiu, o nepoată plecată în America; cum ai terminat de dactilografiat Saludos, ai închiriat camera unui olandez; ți-ai luat manuscrisul, au rămas ciornele; au locuit - tot cu chirie - un elvețian, un austriac, doi maltezi, o monegască. Afaceriști de rangul doi; puteau fi orice. Te gândești la fosta soție, ți-a trimis, nu de mult, o ilustrată din Alpi. Încerci să restrângi cercul bănuielilor; paradoxal, se lărgește. Cuprinde, acum, și vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sunt cel mai probabil de origine nevrotică. — Chiar așa? — O, da. Ce crede doctorul Kindermann? Oh, Kindermann are niște teorii foarte puțin obișnuite. Nu sunt sigur că îi înțeleg opera, dar e un om de o inteligență sclipitoare. Doctorul, un elvețian, purta un costum din trei piese făcut din tweed, un jabou cât o molie imensă, plus ochelari și o barbă lungă și albă ca a unui om sfânt din India. Mi-a împins în sus mâneca de la pijama și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cum mi s-a întâmplat o dată în Venezuela. Trecutul nu ți-l poți schimba, cum nu-ți poți schimba numele; oricâte pașapoarte am avut, cu nume pe care nici măcar nu mi le mai amintesc, toți mi-au spus întotdeauna Ruedi Elvețianul: oriunde aș fi mers, și oricum m-aș fi prezentat, se găsea întotdeauna cineva care știa cine eram și ce făcusem, chiar dacă aspectul meu s-a schimbat cu trecerea anilor, mai ales când craniul meu a devenit chel și galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prea mare: Uniunea Europeană era povestea lor, nu a noastră. Noi pe vremea aceea eram așa de derutați și de nici încotro, că nu puteam visa ca Maastrichtul să ne privească. Expresia aquis comunitar nu exista în vocabularul nici unui român. Un elvețian, bărbat bine și cam complexat, mi-a spus: - Vai ce de filosofie știi! Venise la seminar pe banii lui și stătea în propria rulotă. M-a dus într-o seară la granița cu Franța s-o văd și eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o republică își are armatele ei proprii, cu mult mai greu ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei decât o republică nevoită să folosească armate străine. Roma și Sparta au fost, multe secole, state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sunt oameni liberi. În ceea ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor, care, după ce au sfârșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborâți de soldații lor mercenari, deși aveau drept comandanți
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ceilalți care, până în vremurile noastre, au condus armatele de acest fel; rezultatul vitejiilor lor a fost acela că Italia s-a văzut, în toată lungimea ei, cotropită de Carol, prădată de Ludovic, supusă cu forța de Ferrando și batjocorită de elvețieni. Căpitanii de mercenari au organizat în așa fel armatele, încât au redus, în primul rând, rolul infanteriei, pentru a-și asigura lor înșiși toată gloria victoriilor. Au procedat în felul acesta deoarece, neavând un stat al lor și trăind doar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
mâna unui străin. Dar norocul lui a fost că s-a ivit o a treia împrejurare, care a făcut ca el să nu culeagă roadele hotărârii greșite pe care o luase. Într adevăr, soldații lui fiind învinși la Ravenna, iar elvețienii răsculându-se și alungându-i pe învingători, contrar oricărei așteptări și a lui, și a celorlalți, el nu a mai rămas prizonierul dușmanilor, întrucât aceștia fuseseră puși pe fugă, și nici al trupelor pe care le primise în ajutor, deoarece
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
e necesar să-ți alcătuiești propriile tale armate și a organizat în regatul lui armata cavaleriei și aceea a infanteriei. Pe urmă, fiul său, Ludovic, a desființat-o pe aceea a pedestrașilor și a început să ia în solda lui elvețieni; această greșeală, pe care ceilalți regi au urmat-o și ei la rândul lor, este, după cum se vede din cele ce se întâmplă azi, cauza primejdiilor prin care trece acest regat. Căci, dând elvețienilor prilejul de a se acoperi de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
început să ia în solda lui elvețieni; această greșeală, pe care ceilalți regi au urmat-o și ei la rândul lor, este, după cum se vede din cele ce se întâmplă azi, cauza primejdiilor prin care trece acest regat. Căci, dând elvețienilor prilejul de a se acoperi de glorie, el și-a înjosit și și-a micșorat propriile lui armate, pentru că a desființat cu totul infanteria, iar cavaleria a pus-o sub dependența armatelor altuia; într-adevăr, fiind obișnuită să lupte cu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
prilejul de a se acoperi de glorie, el și-a înjosit și și-a micșorat propriile lui armate, pentru că a desființat cu totul infanteria, iar cavaleria a pus-o sub dependența armatelor altuia; într-adevăr, fiind obișnuită să lupte cu elvețienii, ea are impresia că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sunt destul de numeroase ca să lupte contra elvețienilor, iar, când este vorba să lupte împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sunt amestecate
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
totul infanteria, iar cavaleria a pus-o sub dependența armatelor altuia; într-adevăr, fiind obișnuită să lupte cu elvețienii, ea are impresia că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sunt destul de numeroase ca să lupte contra elvețienilor, iar, când este vorba să lupte împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sunt amestecate, fiind în parte mercenare și în parte formate din oamenii acestei țări, iar, toate laolaltă, aceste armate sunt mult mai bune decât
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fiind obișnuită să lupte cu elvețienii, ea are impresia că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sunt destul de numeroase ca să lupte contra elvețienilor, iar, când este vorba să lupte împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sunt amestecate, fiind în parte mercenare și în parte formate din oamenii acestei țări, iar, toate laolaltă, aceste armate sunt mult mai bune decât acelea simple, fie ele auxiliare, fie mercenare, dar cu mult inferioare armatelor proprii
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cea spaniolă sunt socotite de temut, ambele au totuși lipsurile lor, așa încât o a treia ar putea nu numai să li se împotrivească, dar și să fie sigură că îi va înfrânge. Spaniolii nu izbutesc să reziste niciodată cavaleriei, iar elvețienilor ar trebui să le fie frică de infanterie atunci când s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atât de încăpățânați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin experiență că spaniolii nu pot înfrunta cavaleria franceză, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ar trebui să le fie frică de infanterie atunci când s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atât de încăpățânați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin experiență că spaniolii nu pot înfrunta cavaleria franceză, iar elvețienii sunt nimiciți de infanteria spaniolă. Și, cu toate că lucrul acesta nu s-a dovedit încă în întregime prin faptă, bătălia de la Ravenna a fost totuși un exemplu în mic a ceea ce s-ar putea întâmpla; căci aici infanteria spaniolă s-a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
făcut destul de mult până la spitalul cantonal, aproape 20 de minute și nici urmă de contracție. Pun pariu că și dacă făceam o oră, tot nu s-ar fi întâmplat nimic. Iată câtă stăpânire de sine în întâlnirea întâmplătoare dintre un elvețian ecologist și o ardeleancă expată, pe o masă de operație în mișcare ! Cla nu a intervenit, l-a îndrumat, totuși, la o intersecție mai spre ruta mea : știa că mi-e frică, că aș fi vrut să văd mai degrabă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
Am rămas Înmărmuriți. Ne așteptam să spună cât de săraci suntem. Dar el a venit și ne-a Îmbrățișat pe toți de parcă ne cunoștea de când lumea și a mâncat cu poftă tot ce am gătit.” Vreau să vizitez Împrejurimile! spuse elvețianul, după ce a mâncat.” Bărbate-miu și fiică-mea l-au Însoțit să-i arate câmpiile și bălțile care Înconjoară localitatea. La marginea satului văzu ruinele fostul CAP, altădată grajduri care adăposteau cirezi de vite, oi, porci. Numai o singură clădire
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
vite, oi, porci. Numai o singură clădire era Întreagă, cea unde au fost birourile și pe care o cumpărase cineva după câțiva ani de la revoluție Însă nu i-a mers afacerea și a abandonat-o. “Ce a fost aici?” Întrebă elvețianul?”Fostul CAP!’ spuse fata noastra.” Cred că sunt câteva hectare, bune, aici” spuse el. “Păi, asta, cam așa e”, Îl aprobă fii-mea. După ce au venit acasă din plimbare, Îi spuse fetei mele: “Voi cumpăra tot terenul cu ruinele”. Noi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o oră și ceva, am auzit mereu, la difuzoare, același anunț: "D-l Victor Ivanovici e rugat să vină la recepție". Bucata de carton cu numele său lipsea de la tablou. Când, în sfârșit, Victor Ivanovici a apărut, toți au aplaudat. Elvețianul care m-a intrigat în prima seară și-a adus, la Pireu, bicicleta pe vas! Și la Odesa și la Constanța și-a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai văzut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că nu-mi impune o astfel de față a religiei. Nu pot crede că, pentru a obține grația divină, trebuie să trăim ca niște animale sălbatece în vizuini. La plecare, mulți cumpără "suveniruri". Cam cu asta ne alegem, cu suvenirurile! Elvețianul (dacă e elvețian; poate, are doar ciocolată elvețiană) nu și-a făcut nici aici apariția. După un plicticos concert de muzică populară bulgărească, renunțăm, Ion Pop, Gabriel Dimisianu și eu, să luăm parte la conferința de presă cu ziariștii bulgari
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
începe după moarte, zicea Pompiliu Constantinescu. Desigur, dacă e ceva viu în opera sa. Dar nu toți avem încredere în posteritate, se pare. Ne străduim să-i prevenim ingratitudinea. Trec, după cină, prin dreptul barului, iar acolo îl zăresc pe elvețian. Mai remarc un amănunt peste care trecusem până acum. Merge permanent cu un rucsac negru în spate. Nu-l lasă niciodată în cabină. Chiar și la masă vine cu el. Ce va fi purtând acolo? Dacă nu m-aș teme
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o traducătoare de limba română. De fapt, e o turcoaică venită din România acum cinci ani, care ne așteaptă la autobuz împreună cu soțul ei, un vlăjgan, mândru foarte în geaca sa de piele. Îl zăresc pe Theo (am aflat că "elvețianul" e, într-adevăr, elvețian, că-l cheamă Theo și că mulți au îndoieli asupra psihicului său) coborând cu bicicleta și cu eternul rucsac negru în spate. Victor Ivanovici îmi șoptește că Theo poartă în rucsac cărți de sonete, adnotate cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cânta cu o singură notă, trăgând periodic de o singură coardă, cu nimic diferită de celelalte, și mormăia un singur vers, care, repetat a nouăsuteșaisprezecea oară, generă scoaterea acestuia din concurs. În public, fu lovit cu o țeavă. Urmă un elvețian de doi metri șaptezeci, cu barba roșcată acoperindu-i aproape toată fața și umeri lați cât dulapul. Deosebit de timid, acesta vorbi cu voce pițigăiată de fată și declară că va interpreta un cântecel pentru mama sa. Cântecul care urmă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acoperindu-i aproape toată fața și umeri lați cât dulapul. Deosebit de timid, acesta vorbi cu voce pițigăiată de fată și declară că va interpreta un cântecel pentru mama sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară rănită și apoi înșelată la alimentară, despre turiștii care aruncă gunoaie în munții săi și apoi, meschini și invidioși în fața măreției naturii, rup dintr-o mușcătură capacul de la veceu și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aruncă gunoaie în munții săi și apoi, meschini și invidioși în fața măreției naturii, rup dintr-o mușcătură capacul de la veceu și se dau cu el pe pârtie. Ionescu fu atât de impresionat de această interevenție, încât vru să-i dea elvețianului ambele premii pe loc, numai că trebui totuși să se resemneze, fiind potolit cu greu și sfătuit de ceilalți să mai aștepte, pentru a nu bate la ochi. Elevețianul luă loc pe scenă, ca finalist. Trei reprezentante ale soțiilor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]