7,011 matches
-
este primul cercetător care a semnalat, în 1968, existența variantei cu vesta "asortată", așa cum o va numi chiar el, dar fără să se întrebe când și cum a apărut; el se va mulțumi doar să menționeze că din acest portret eminescian "se păstrează două variante, una cu vestă de culoare închisă, asortată cu haina, cealaltă de culoare mai deschisă, cum va fi fost în realitate (dar asta nu are nici o importanță)"1. La rândul său, și Victor Crăciun, care s-a
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
copii a fost retușată și apoi copiată, păstrându-se astfel de fapt o singură versiune, diferind doar vesta."2 Fără să-și facă prea multe probleme, de tehnică sau de preț, Grațian Jucan acreditează ideea potrivit căreia din acest portret eminescian există șase fotografii, din care "3 ovale și 3 dreptunghiulare"3, fără să amintească nimic despre deosebirea de culoare a vestei, deși toate fotografiile în care portretul este încadrat în medalionul oval sunt numai cu vesta de culoare închisă, asortată
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
îmbrăcat cu vesta de aceeași culoare cu haina, sub cele două forme, dreptunghilară sa cu portretul încadrat într-un medalion oval, ca fiind pe deplin dezlegată. Note 1 Un portret inedit al lui Eminescu?, 28 noiembrie 1968, în Șerban Cioculescu, Eminesciana, București, Editura Minerva, 1985, p. 49. 2 Victor Crăciun, Eminescu, prima fotografie, în "Flacăra" anul XXXVII, nr. 46(1743) din 18 noiembrie 1988, p. 15. 3 Grațian Jucan, Fotografiile lui M. Eminescu, în "România literară", anul XXXV, nr. 47 din
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
o atenție comparabilă într-un fel cu cea de care beneficiau artiștii renascentiști. Atenție concretizată în două concerte și două mese rotunde dedicate exclusiv creației celor doi muzicieni. Portretul componistic Pascal Bentoiu - 23 noiembrie, la Altes Gymnasium Saal - a cuprins Eminesciana II - 3 Sonete pe versuri de Mihai Eminescu, Flăcări negre - 7 Lieduri pe versuri de Alexandru Miran, ambele cicluri fiind interpretate de soprana Ioana Bentoiu și pianista Steluța Radu, Sonata pentru pian și vioară, op.14 - Adriana Mayer la pian
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
cunos-cîndu-se de-a lungul timpului că de marile valori ale culturii române în Italia s-au ocupat și la alte universități importanți oameni de cultură italieni, ca Rosa Del Conte, de exemplu care are importante studii asupra vieții și operei eminesciene, sau acum Bruno Manzone sau Marco Cugnio, traducători ai unor importanți scriitori români în limba italiană. Oprindu-mă la cele două cărți primite, ca o surpriză plăcută, de la Universitatea din Calabria, aș dori să le menționez aici ca adevărate evenimente
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
folie. Quelques parametres linguistiques du fantastique") și Annafrancesca Naccarato ("Amore e morte ne Le coup de grace di Marguerite Yourcenar. La cavalcata notturna di Eric et Sophie") - în cea de a doua secțiune intitulată "Poetica del fantastico". Traducerile din operele eminesciene sunt și ele relevante: "Strigoii/ I vampiri" , semnată de Giovanni Magliocco; "Călin - file din poveste(Călin - pagini de una leggenda", semnată de Katia Stabile; "Luceafărul/ L'Astro", semnată de Katia Stabile și o traducere din Gottfried Burger, "Lenore", semnată de
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
Astro", semnată de Katia Stabile și o traducere din Gottfried Burger, "Lenore", semnată de Fernanda Cirimele. Nu voi reda în continuare fragmente din echivalențele în italiană, pentru că nu acesta este scopul acestui articol în care doresc să evidențiez actualitatea poeziei eminesciene și implicit a unui reprezentant contemporan al liricii românești, Petru Creția, într-un centru universitar cum este cel din Calabria. O pot face, evident, specialiștii și, mai ales, Rodica Zafiu, implicată în mod direct în sumarul acestei cărți, fiind, între
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
unor corifei ai culturii universale: Vergilius, Dante, Shakespeare, Goethe, Eminescu. Lucrarea se încheie cu un motiv alcătuit din fundamentalele celor opt simfonii ale compozitorului. Geometrie sonoră? Jerbă? Coroană? Dincolo de spiritul ludic ori de subtilitatea viziunii (prezentă copios și în poemul Eminesciana III, op.23), Pascal Bentoiu își gestionează și negociază aventura componistică într-o tonalitate incontestabil realistă: "Am lansat buchetul celor opt simfonii într-o lume în plină dezagregare culturală: puțini sunt sorții ca un număr semnificativ de oameni să se
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
personalităților peste fruntariile temporale: "Strofe delicate scrie Asachi pe marginea unui portret miniatură al iubitei: Atinsă-i fi de mîinele/ Doritei doamne mele/ Și te-or privi luminele/ Acelor vie stele, în care, din nou, percepem cu anticipație un ecou eminescian, ca și în catrenul următor: Și mie lin luceafărul/ Din ceri va să-mi străluce,/ Cînd dulce-a fi d-o patimă/ Aminte a-și aduce". Sau: "La Patrie evocă moștenirea civilizatorie a clasicității latine și toată acea așa de
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
dar și al universului, iar aceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii. Autoarea trăiește, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revoluționar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului patetic al poeziei noastre naționale. Noul survine din revelația că veacul nostru nu mai însoțește creatorul în demersul său, nu se mai înflăcărează, nu-i mai este partener, nici receptacul al entuziasmului. Postura
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
epistolar ŤTrecutul șsic!ț crește-n urma mea. Mă-ntunecť." (din capitolul Milena, stâlpul de foc) Ignorăm nebuloasa aparatului critic, care aduce laolaltă metafore incompatibile și cultural, și geografic, dar nu se poate să nu ne frapeze reproducerea eronată a versului eminescian. De ce o asemenea pernicioasă abundență de livresc în scrisul lui Iulian Băicuș? Care e motivația unei încheieri făcute parcă pe fugă și cernute cu o îngăduință fără granițe? Un fel de echivalent grafic al unei porniri logoreice, un morb straniu
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
telurică și condusă spre nivelul în care bucuria comuniunii capătă valorile de înseninare ale spiritului. Este un traiect pe parcursul căruia întâlnirea cu dirijorul Cristian Mandeal a beneficiat de vibrația demersului unitar constituit. Pe parcursul aceluiași concert două mari opus-uri simfonice, Eminesciana III, de Pascal Bentoiu și suita simfonică Planetele, lucrare datorată englezului Gustav Holst, au împlinit imaginea preocupărilor de ultimi ani, preocupări consecvent susținute de conducerea Filarmonicii bucureștene. Mă refer la educarea profesională a tinerilor membri ai orchestrei, la informarea pertinentă
Beethoven... sau prestigiul unui brand by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9455_a_10780]
-
și toată creația cărtăresciană în particular, ale cărei teme și motive sunt reluate, adâncite, explicate. și, în fine, cel intim, care-l preocupă obsesiv pe Mircea Cărtărescu, scriitorul născut în zodia gemenilor - și a avut o deschidere teoretică spre poezia eminesciană în Visul chimeric (București, Litera, 1992) - este căutarea geamănului din noi sau dinafara noastră, a ființei care ne-ar putea fi simetric inversă: aici fratele pierdut. Între toate acestea se creează canale de comunicare și toate sunt puse sub câteva
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
la o analiză calmă, disociativă, deoarece "ea a azvîrlit în aceeași oală atitudini critice absolut legitime cu sfidări puerile și fără temei". Credem și noi că avem a face cu piese dintre cele mai atracțioase din dosarul critic al creației eminesciene, care se pot proba drept "un factor de conservare important, ca alcoolul în care se țin fructele". Fie că putem cădea de acord cu punctul de vedere conform căruia critica devine vioara întîi a istoriei literare pînă a se substitui
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
bun prieten al său, îl cunoscuse în 1920, la seminarul profesorului Mihail Dragomirescu. De cum l-a văzut, a avut un șoc asemănător celui pe care l-a simțit Caragiale când l-a cunoscut pe Eminescu: "Colegul meu nu purta chica eminesciană din portretul de la vârsta de douăzeci de ani. Părul era însă ondulat, iar portul său mândru, cu capul sus și privirea deasupra noastră, Ťpeste veacť, îi conferea acea prestanță pe care avea s-o păstreze până la sfârșit. Asemuindu-l la
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
408 p.). Autorul propune o metodă inedită de analiză a textului literar - mitanaliza - metodă inspirată, după propriile mărturisiri, de eseul din 1943 al lui Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, prin care acesta a deschis o nouă direcție în interpretarea textelor eminesciene, abordare hermeneutică numită de Adrian Marino mitocritică. Eliade susținea că prezența unor elemente specifice sferei general-romantice (elementele neptunice, nostalgia paradisului etc.), nu se datorează unei influențe, ci unei "comune experiențe metafizice", principiul de la care pornește această interpretare - observa Nicolae Balotă
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
constantă reiterabilă ("în rezervă") a oricărei culturi, starea duală de "amo et odi" specifică acestuia, reflectându-se cel mai pregnant în cazul lui Eminescu în poemul Demonism, poetul pretându-se și la o rânduire în nihilismul de tip nietzschean: Mitul eminescian reprezintă o obiectivare mitologică a aceleiași rădăcini existențiale ce se va manifesta, câțiva ani mai târziu, la Nietzsche" (p. 62). Cea mai mare parte a studiilor îi sunt consacrate, așa cum era de așteptat, lui Mircea Eliade pe care îl consideră
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
Argeșului și proverbele lui Anton Pann, }iganiada lui Budai-Deleanu și întinsa producție poeticească a lui Bolintineanu, versurile nostalgice ale lui Ion Pillat, sintagmele lui Ion Barbu ori personajele bine cunoscute ale lui Caragiale, și, deasupra tuturor, cantitativ și intensiv, lirismul eminescian fac din epopeea lui Mircea Cărtărescu un mixtum compositum, deliberat și asumat postmodern. Democrația funcționează însă până la un punct. Mai întâi că nu orice poet intră în spotul de lumină al Auctorelui și în organigrama opului său; iar apoi, spațiul
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
în mine alumnul, închizîndu-i gura cu pumnul, în maniera inaugurată de Arune Pumnul, iar mai tîrziu, odată cu emanciparea intelectuală, m-aș fi văzut silit la paricid ori la vreo despărțire în stil cajvanian, după ce îl voi fi asimilat cu geniul eminescian, cu Geniul Carpatin, cu Ștefan cel Mare al gînditului și, în general, cu fascinația totalizării monoteiste". Retrospectiv, Magistrul se arată "încîntat" de "neîntîlnire", cu atît mai vîrtos cu cît, în prezent, "în unele medii autohtone fabricatoare de mitologeme compensative, Păltinișul
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
Doar literatura - fără sprijinul istoriei - pare să fi adus la un moment dat la modă numele Rodica (din titlul unei poezii a lui Alecsandri, puse și pe muzică), Cătălin și Cătălina (din Luceafărul lui Eminescu), probabil și Călin (din poemul eminescian cu același titlu). Între cele două războaie, au putut avea o anumită influență scriitorii de romane de succes - Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, poate și Rebreanu sau Sadoveanu. E posibil ca proza lor să fi jucat un rol în răspîndirea unor
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
N. Georgescu În textul de față nu ne interesează "Cum plăsmuia Eminescu" (D. Caracostea), ci cum așternea el pe hârtie o creație în sistemul de reprezentări scripturale al vremii sale. Vă propun, stimați cititori, o relectură filologică a poemului eminescian De-o trece anii..., pretabil discuției într-o revistă pentru că este scurt. A fost publicat prima oară de Titu Maiorescu în Ediția princeps (decembrie 1883; voi folosi pentru ea sigla P1, iar pentru edițiile următoare ale lui Maiorescu siglele P2
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
îngăduie o vreme frumoasă, vrând parcă să răsplătească astfel strădaniile slujitorului său. Toată lumea îmbrăcase haine albe de sărbătoare. Soarele de toamnă, cumpătat și veșted, împrăștia lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
ritmul vă scapă, numărul silabelor care se cer este ori mai mare, ori mai mic și de aceea accentul cade anapoda, cuvântul nu sună corect, românește, cum ar trebui, cu un minim efort din partea poetului. }intind poate la modelul Glossei eminesciene, pe mici dimensiuni însă, lăsați să se vadă pe hârtie o limbă română defectuoasă în cele doar cinci versuri, dus și întors: Stau în mine, lumea nu știe/ Cât asud gândind o mie/ Sub condei esența-nvie/ Umplând golul de
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
situațiile celorlalte cărți ale lui G. Călinescu, apărute înainte de 1945, în mod special situațiile celor mai cunoscute, reeditate frecvent și pentru scop didactic: biografia Viața lui Mihai Eminescu, romanele Enigma Otiliei și Bietul Ioanide. Să le explic pe scurt. Biografia eminesciană a apărut prima dată în 1932, a fost reeditată în 1933 cu adăogiri bibliografice de izvoare noi, a fost republicată cu completări de natură documentară demne de luat în seamă în 1938 (ediția a III-a), iar în 1964 apare
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
excepțiilor umane, Geniul" (în De la Ion la Ioanide, Ed. Eminescu, 1974, p. 450). În ceea ce mă privește, aș scoate din triadă termenul de romantism, pentru că am impresia că în Bietul Ioanide nu se pune cu adevărat problema genialității, la modul eminescian din Luceafărul, cum s-a încercat la un moment dat să se acrediteze ideea. Ea este lăsată să plutească într-o oarecare ambiguitate, dizolvată în aproximația că Ioanide e un arhitect "de excepție", cel mai bun din epoca lui, apreciat
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]