1,678 matches
-
verzi și mai robuști decât aceia pe care i-am văzut la țară. Totușie foarte posibil ca toate acestea să ia sfârșit. — Străinii vin cu trupe, îi amintește prințul Kung fratelui său după o lungă tăcere. — Moarte lor! răsună glasul emoționat al lui Su Shun. Majestatea Voastră, e vremea să emiteți un mandat pentru luarea ca ostatic a ambasadorului britanic. — Și dacă refuză? întreabă prințul Kung. — Să-i tăiem capul, răspunde Su Shun. Credeți-mă, când conducătorul dușmanului va fi capturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu capul nemișcat în piept, în rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
format alaiul cu nașul și lăutarii În frunte și am luat-o către biserică. Acolo am dănțuit și noi cu Isaia În jurul mesei, ne-am luat În fața lui Dumnezeu și-a popii. Ginerică, săracul, era obosit după atâta muncă și emoționat, că avea un suflet gingaș și simțitor. A Început nunta. Oamenii beau vârtos și Înghițeau cu nemiluita sarmale și fripturi. Jucau În bătătură și ridicau praful până pe frunzele pomilor. Alde Căloi nu aveau difuzoare pe vremea aia; chiar dacă le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Alde Căloi nu aveau difuzoare pe vremea aia; chiar dacă le-ar fi avut, nu le-ar fi putut folosi: În satul nostru Încă nu fusese adusă electricitatea. Când s-a lăsat noaptea, au aprins felinare și lămpi. Ginerică era din ce În ce mai emoționat, iar boala de care suferea Îl Îmboldea cu necruțare și mișelie. Nu l-a văzut nimeni când a băut primul pahar. După care nici el n-a văzut ori nu și-a amintit mare lucru. Poveștile spun că, după ce băgaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se fi trezit cineva. Glasurile se apropiau, treptat, de casă. Apoi, cineva bătu încetișor în oblonul de ploaie. — Cine e? întrebă Oyu. — Dumneavoastră sunteți, Doamnă Oyu? Sunt Kumataro din Kurihara. Tocmai am venit de la Itami. — E Kumataro! îi strigă ea emoționată lui Hanbei. Deschise ușa bucătăriei și văzu trei oameni stând în lumina stelelor. Kumataro întinse mâna spre găleata pe care i-o întindea Oyu. Îi chemă pe ceilalți doi și toți trei se duseră la fântână. Oyu se întrebă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
munte cu aceeași emoție de a face cunoștință cu urșii și că, undeva în apropierea lacului Capra din Făgăraș, am asistat la un fenomenal și feeric apus, astrul zilei urma să dispară în speranța unui nou răsărit. În acel peisaj, emoționat, copleșit de splendorile naturii transilvănene, am rostit acel jurământ că, dacă va fi să mor cândva în război, să mor pentru Transilvania - pe pământul Transilvaniei... Dragii mei, Gloria și Andrei Pandrea, vă doresc tot ce poate fi mai bun, începând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu o guriță frumos arcuită și roșie, cu ochii negri ca două steluțe și cu mult păr castaniu. Degețelele le ținea tot strânse în pumnisori peste sânul mare, încărcat de lapte. Sugea cu poftă. - Unde-mi sunt țigările? întrebă tatăl emoționat și cu mâinile tremurând. Mi-am dorit tare mult un băiat, dar fetița asta asa de frumoasă m-a cucerit. Să-i mulțumim Moșului și Moașei că ne-au adus-o în dar și să bem pentru asta! spune turnând
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
cum își îndreaptă pașii hotărât spre locul de unde va cumpăra stropi de sănătate. Ajung la școală. Forfotă mare. Doamne, este sărbătoare. E prima serbare de opt Martie pe care o organizez. Am pregătit o scenetă și copii așteaptă costumați și emoționați. Mă văd copil, într-un colț de vis, spunându-mi cu emoție poezia dedicată mamei. Uit versurile și emoția mă sugrumă. Copiii mă înconjoară și-mi întind floricele de plastic. De ce nu le-aș adora? Sunt bucăți de rai desprinse
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dans. Nu voiam să o dezamăgesc, așa cum nu voiam să mă dezamăgesc nici pe mine. Voiam ca dansul acela să fie perfect, În măsura În care eu puteam da dovadă de perfecțiune. ― Bună Alisia! mă salută ea cu un zâmbet blând. Sunt la fel de emoționată ca și tine, spuse făcându mi cu ochiul. Studioul era cufundat În semiîntuneric și am ales să dansez așa. Îmi era mai ușor dacă credeam că nu pot fi văzută. Era o impresie total eronată, desigur, căci mai târziu Angela
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a fost de acord. Și mama ta? l-a presat Josephine. Mi se pare că ții foarte mult la ea. O umbră dureroasă a trecut peste chipul lui Neil. —Așa e, a răspuns el cu o voce răgușită și foarte emoționată care m-a surprins. Crezusem că Neil nu se iubește decât pe el. Că atunci când are orgasm își strigă propriul nume. —Și ea bea? Nu. — Nu bea împreună cu tatăl tău? — Nu, nu era așa. Mama încerca să-l facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu explicațiile. După câteva minute, i-am văzut pe toți cinci ridicându-se și deplasându-se într-un respectuos monom indian care ocolea scaunele. După ce au revenit în punctul din care plecaseră și-au strâns mâinile și s-au îmbrățișat emoționați. După alte câteva minute, o fată de la o masă alăturată s-a dus la ei și i-a întrebat ceva. Băiețelul-fetiță a vorbit cu ea, a arătat spre mine și spre Brigit, după care a mai desenat câteva cercuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în frigul care-ți amorțea fața și am mărșăluit împreună prin grădina cufundată în întuneric. N-am vorbit prea mult. Nu fiindcă n-aș fi vrut. Mi-ar fi plăcut foarte tare să stau de vorbă cu el, dar eram emoționată, iar creierul meu se comporta ca întotdeauna când eram emoționată: se transforma într-o bucată de beton. O bucată de beton întunecată, greoaie și goală pe dinăuntru. Nici Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prin grădina cufundată în întuneric. N-am vorbit prea mult. Nu fiindcă n-aș fi vrut. Mi-ar fi plăcut foarte tare să stau de vorbă cu el, dar eram emoționată, iar creierul meu se comporta ca întotdeauna când eram emoționată: se transforma într-o bucată de beton. O bucată de beton întunecată, greoaie și goală pe dinăuntru. Nici Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am plimbat în tăcere. Singurele sunete pe care le auzeam erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dacă atunci oamenii n-ar fi fost drăguți cu mine, nu m-aș fi lăsat de droguri, mi-a explicat ea. Acum e rândul meu. Și când o să fii puțin mai bine, și tu o să-i ajuți pe alții. Eram emoționată și iritată în egală măsură. Nu trebuie să te duci la serviciu? am întrebat-o pe Nola a doua zi când a venit să mă ia la o nouă ședință. —Sunt propriul meu șef, m-a liniștit ea. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în crema împrăștiată peste tot. — Începi să te simți agitată, Bea? a întrebat-o una dintre domnișoarele de onoare. Îmi amintesc că Bea n-a făcut altceva decât să ridice din umeri și să se mai înfrupte o dată din cremă. — Emoționată, da. Agitată, nu, a răspuns ea cu sinceritate. Mă gândesc la propriul meu tort de nuntă. Cum ar putea o mireasă să nu se simtă agitată la gândul unui tort ca o statuie, cu douăsprezece etaje, cu boboci de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fel ca și Jackson, se deciseseră că nu merita să vină la birou într-o vineri de vară și optaseră să lucreze de-acasă. În vreme ce mergeam către restaurant, iar eu îi dădeam toate informațiile Marei, am simțit cum devin din ce în ce mai emoționată. Când ne-am așezat într-un separeu larg și roșu de la Hana Sushi, abia dacă mă mai puteam abține să nu ridic victorioasă pumnul în aer. Serviciul și viața amoroasă intraseră, în sfârșit, pe făgașul cel bun! După zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deschis câteva dintre mesaje. Nici unul dintre colegi nu-mi răspunsese cu obișnuitul „Mult noroc, o să-ți simțim lipsa“. În loc de asta, toată lumea părea îngrozită de veste. Când m-am întors către Marie-Therese, am descoperit în jurul biroului un grup mic de oameni emoționați. S-a dat la prietenul meu, în toaleta bărbaților, în timpul unei conferințe de vânzări, mi-a șoptit Henry, tipul de la vânzări în străinătate. A intrat după el. Tipul nu s-a lăsat sedus, așa că săptămâna următoare l-a concediat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a spus Graham. Claire, ai sosit la timp ca să le povestești tuturor despre cele douăsprezece cărți de pe lista ta de primăvară. M-am așezat și mi-am scos cartolinele cu notițe. și-atunci mi-am dat seama: nu eram deloc emoționată. Nu știu cum, dar panica din ultimele cincisprezece minute, adrenalina care-mi alergase prin vene și cursa nebunească de pe coridoare mă vindecaseră, ca prin farmec, de obișnuita mea teamă de a vorbi în public. Când m-am lansat în prezentarea primului titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
atunci când spunea „Iar mama ta a intrat în încăpere“. — Poftim, Claire, mi-a zis mama, întinzându-mi o batistă. Jacques ar fi făcut apoplexie dac-ar fi văzut cât de uzi îmi erau obrajii. De ce plângi, draga mea? — Sunt doar emoționată, am reușit să răspund, cu gâtul aproape paralizat. Era prea târziu pentru orice alt răspuns. Lăsasem ca lucrurile să meargă prea departe. Viața mea devenise un tren de mare viteză, iar eu eram singura vinovată de asta. Mașina s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
seară înainte, botezasem apartamentul cu primul maraton de desene animate și înghețată Cherry Garcia. În după-amiaza aia, înainte să plece la aeroport, mama și cu mine merseserăm s-o vizităm pe Lucille. Nu mai trebuie să spun că fusesem foarte emoționată, în ciuda rapoartelor primite de la mama și de la Randall, conform cărora Lucille se recuperase în urma dezamăgirii cu nunta. Dar vizita se dovedise a fi șocant de plăcută. Dacă Lucille mai păstraze o doză de ostilitate față de mine, atunci și-o ascunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
unei plăceri joase, de care nu voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mine ciudat, pentru că fața mea i se pare cunoscută, dar nu e sută la sută sigură. Îi dau cartea de credit, și ea se uită neliniștită la numele de pe ea. Apoi mă recunoaște, și pe fața ei apare un zâmbet emoționat. —O, Doamne! exclamă ea pițigăiat, în timp ce cumpărătorii ce treceau pe acolo se opresc, întrebându-se ce-i cu toată agitația aia. Chiar tu ești. Știam eu. Îmi plac mult toate filmele tale. Ai putea să-mi dai un autograf? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ar putea să mă cunoască. Nu. Nu o să-i ușurez situația. De unde să știu că nu invită femei în oraș în fiecare săptămână? Sau în fiecare zi? Aștept să spună ceva și încerc să mă conving că nu sunt deloc emoționată. Îmi simt mâinile umede. —Katie, stewardesa, spune el, și pot să mi-l închipui zâmbind. Oricum, pare să zâmbească, și deodată mă bucur că l-am întâlnit într-un avion, la clasa întâi, și nu în vreun club de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
centru. Pe bancheta din spate a taxiului, îmi scot telefonul mobil din geantă și văd că am un apel pierdut. Nu am auzit telefonul, cu toată gălăgia din pub. Inima îmi tresare când văd că telefonul era de la Adam. Sunt emoționată. Nu mai pot de bucurie. Îl sun repede, dar din nefericire îmi răspunde robotul. Sunt pe cale de a-i lăsa un mesaj când mă cuprinde panica și închid. Ce să-i spun? Trebuie să mă gândesc. Nu vreau să par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai puțin eu. Sunt de la cineva pe nume Adam, zice mama înainte să pot verifica felicitarea care le însoțește. Cine mai e și Adam? Sunt așa de epuizată, că aș putea dormi o lună, dar, trebuie să recunosc, sunt și emoționată. Florile sunt magnifice. Uau, pun pariu că Wendy nu a primit așa un buchet. Sau oricare alta din fetele care pretind că se văd cu Adam al meu. Mama și tata încă stau în expectativă, uitându-se la mine. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]