2,305 matches
-
dospește preistoria unei hermeneutici,frământat de un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din În prag(In limine),analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic: ... și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
strânsoarea-i rece, mă-nfioară, e ca o vraja, doar tu vei putea s-o dezlegi, îndrăgindu-mă... Dar eu, de ce mai sper, când, nici macar, nu cred, ca timpu-i efemer, dramatizând deoadată, fiind, inevitabil, inconștientul vieții mele, ajunsă într-un punct enigmatic, văzând tristețea-mi disperată, privind la mine, vânzând flori, imaginar, să te-ntâlnesc... mă-ntreb din nou, de ce mai cred, de ce mai sper când, nici macar, nu cred, ca timpu-i efemer ? Undeva departe Austria noiembrie 2016 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica
TRISTEȚE DISPERATĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374159_a_375488]
-
structura generală, distingem un sistem de relații care unește forma și conținutul, ideea și materialul artistic într-o sinteză compozițională superioară, sub semnul valorii estetice. Detașat și sublim, pasional și frenetic, simplu și complex, riguros și sugestiv, apolinic și dionisiac, enigmatic și câte multe altele mai sunt, iată, „înscrisurile” Tăcerilor prin care magia limbajului ne poartă încă de la mărturisirea inițială: „Azi, acum, aici scot la iveală Alfabetul Tăcerii! [ ... ] De-acum, limba Poetului voi desface din toate oasele ei. Și mașinăriile simțirii
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
trivială. Dar trivialitatea animalică, asociată vicleniei, frumuseții și deprinderii anumitor comportări ale unei femei de lume îi conferă Matildei o puternică personalitate, o înzestrează cu o fascinație tulburătoare, stârnind atracție și repulsie, datorită tocmai grosolăniei și imprevizibilității, francheții și aerului enigmatic. Ea este o felină care știe când să iasă la atac și o pisicuță blândă când joacă rolul de îndrăgostită. Suzi nu se compară cu ea. E prea vaporoasă și corespunde gustului lui Petrini de femeie amoroasă, femeiea-fee. Dramatismul sentimentului
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
POVESTE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016. Iașul meu, oraș romantic Unde teii-și varsă floarea Într-un dans profund hieratic Răspândind în jur visarea. Luna-și scrie embargoul... Unde-o fi acum poetul? Enigmatic stă Copoul Pare-a tăinui ascetul. La bojdeucă, lampa-i stinsă, A plecat demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane ... Citește mai mult Iașul meu, oraș romanticUnde teii-și varsă floareaîntr-un dans profund hieraticRăspândind în jur visarea.Luna-și scrie embargoul...Unde-o fi acum poetul?Enigmatic stă CopoulPare-a tăinui ascetul.La bojdeucă, lampa-i stinsă,A plecat demult bădița,Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița.Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri,Aprind candela luminiiîntr-o lume de reziduuri.Sfărâmând în jur muțeniiPlâns de
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
de spirit al acestora și cu combinarea lor aiurită. Popoarele însă, deși fiind încă în copilăria lor, au pretins un conținut mai esențial, conținut pe care, de fapt, îl găsim în formele de artă ale inzilor și egiptenilor, cu toate că în enigmaticele plăsmuiri ale acestora semnificația nu este decît indicată, iar lămurirea ei întîmpină mari dificultăți. Dar cînd e vorba de o astfel de nepotrivire între semnificație și nemijlocită expresie artistică, este cu totul nesigur dacă, și în ce măsură, acest fapt trebuie atribuit
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mass-media noastră plîngăcioasă, și în tagma pictorilor sînt confrați care-și ling cu voluptate rănile. Prefer paradigma tînărului Felix Aftene. Seriozitatea excepționalului său demers pictural cunoaște, mai de fiecare dată, un apogeu glumeț și exuberant: în propriul vernisaj, travestit în enigmatica Mona Lisa, rămîne cîteva ore... înrămat, în timp ce invitații săi își consumă, relaxați, șampania și pișcoturile. Ascultînd, mai alaltăieri (cu ce efort!), placa iliesciană cu diviziunea muncii, bla-bla. bla-bla, și cu alte asemenea poncife marxiste, ingurgitate nemestecat în junețea răsăriteană, constați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n.n.) își unește cele două potențe: cea ucigașă și cea curativă". Dăm, astfel (trucînd enciclopedic), în titlul la fel de celebru al lui Irving Stone: Agonie și extaz. 9 noiembrie Pictori care n-au ieșit, o viață, din ulița lor. Dacă la enigmaticul Chardin (1699-1779), despre pictura căruia Diderot spunea că nu pricepe nimic din "vrăjitoria asta", dacă la acesta situația nu ne miră, "interioarele" francezului, ca și ale maeștrilor flamanzi sugerîndu-ne oricum claustrarea, la Utrillo (1883-1955) aceeași situație pare cumva paradoxală, pictorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aș încerca, nici în somn, să glumesc, atinge drama românilor din Ardeal, aflați dincolo, sub altă stăpînire, celor de dincoace, răgățenilor, cerîndu-li-se să le fie în frățească alăturare. Mai întîi, tot pe pag. 1, dintr-o corespondență din Elveția de la enigmaticul Tell (Wilhelm?!), ne face idee despre climatul în care se mișcă ireproșabilul elvețian, la urma urmei, nu chiar atît de exemplar. Politica, Chestia nihiliștilor, O dramă din amor, Bătăi, atentate, O scrisoare, Crima, Judecata sînt titlurile unui mozaic ce se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o avem la Tate Modern îmi apare ca indiscutabilă: Brâncuși a fost supraapreciat", chiar cu aceste mici pișcături (pe care gorjanul le-ar fi simțit ca mici gîdilituri la subsuoară), izbînda celui plecat pe jos de la Hobița este una, chiar dacă enigmatică, oricum fascinantă. Așadar: 1. Singura șansă în materie de artă de spus ritos abreviat este individualitatea. Doar ea dispune de acea unică energie în stare a produce detașarea de ceilalți, singularizarea. Nici măcar grupările modernismului european de început de secol XX
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu Paciurea? De provocat un pic enigma. Pentru că enigmă e, pînă la un punct, decizia pe care o ia destinul impunînd un creator în detrimentul altuia. Deși, valoric, par a nu exista deosebiri în ce-i privește. Nu tot atît de enigmatice sînt "anulările" ce se petrec, aproape legic, în devenirea unei arte endemice, cum ar fi, de pildă, pictura românească. De la ivirea ei, oricum dibuită, pînă la fixarea, tîrzie, a specificității ce-i asigură originalitatea. Pare firească "anularea" unui Grigorescu de către
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sculpturi, i-a augmentat vizibilitatea formelor (kitsch-ist) polisate, le-a conferit caracter memorabil. A, Brâncuși?, și-or fi spus atunci din ce în ce mai mulți, cel cu Pasărea în spațiu, cu Măiastra, cu Cocoșul, da, îl știu, îl țin minte. Iată de ce enigmatic sau nu Brâncuși e, astăzi, cel mai cunoscut român în lume. (După ce, prostește, îi luaseră un timp locul Nadia Comăneci și Ceaușescu!!!) În spiritul aceleiași paradigme, am putea opera și alte juxtapuneri, de pildă cea de genul: Matisse-Pallady, dar, de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simpaticului Nicu Constantin, cea producătoare de umor la scenă deschisă, a optat pentru politică. Și ce politică! Și în ce moment politic! Că fără el pesedismul ar fi puit încă mult și bine, e de-acum la mintea oricui. Mai enigmatică (și nu prea), în schimb, rămîne maniera în care actualul președinte își gîndește strategiile. Nu puține. Și, oricum, nu anoste. Dimpotrivă. Cea mai proaspătă ieșire la rampă a, totuși, congenerului lui Nicu de la "Tănase" e în materie de Constituție. Cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era, în turbionul topurilor. Pînă la showul televizat de-acum un an. Pînă la cel consumat recent. Mai ales acesta. În care cîntăreața cea fără corp în anii '90 avea în sfîrșit un corp... Ce corp! One man show-ul enigmaticei se transforma, în pupilele-mi dilatate, într-o euforie nu atît de dementă ca-n acei ani, oricum euforie. Vedeam cum o femeie splendidă care nu mai era de mult foarte tînără știa și prin procedurile miraculoase ale terapeuților ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fondatori ai fizicii moderne, cu excepția, într-o anumită măsură, a lui Pauli, Heisenberg și Bohr, nu au îndrăznit să treacă acest prag. Lupasco a perceput, în întreaga sa amploare, dimensiunea universală a descoperirii lui Planck: "Desigur, nu există problemă mai enigmatică decît cea a apariției cuantelor. Cum de i-a venit, oare, lui Planck această idee nemaipomenită a cuantificării? E un eveniment psihologic și istoric ce își are originea... în mișcările metafizice cele mai îndepărtate ale gîndirii și destinului oamenilor". El
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și fenomenele de sincronicitate. Într-adevăr, subiectul sincronicității este încadrat de un context mult mai vast cel al căutării unei noi abordări a Realității, fondată pe interacțiunea dintre subiect și obiect. Jung merge în același sens: "Sincronicitatea nu este mai enigmatică sau mai misterioasă decît discontinuitățile fizicii"30. Jung are perfectă dreptate. Dar putem merge mai departe și afirma că sincronicitatea și discontinuitatea cuantică sunt două fațete ale unității complexe subiect/obiect. REDUCȚIONISM, ANTI-REDUCȚIONISM ȘI TRANS-REDUCȚIONISM Teoria transdisciplinară a nivelurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dl. Stéphane Lupasco la sistemul dialectic al lui Hegel, mult mai tributar lui Aristotel decît ar fi trebuit ...", și adaugă: În plus, în ochii artiștilor, această lucrare va prezenta imensul interes de a stabili și limpezi conexiunea, "dintre cele mai enigmatice" care există, între valorile logice și contradicția lor, pe o parte, datele afective, de cealaltă parte"6. Într-adevăr, Logică și contradicție este o surprinzătoare meditație asupra afectivității, care se dezvăluie ca o lume aparte în raport cu lumea logică. "În orice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fapt sufletul căzut, sălășluind undeva în trup. Întoarcerea în vidul cosmic a lui Enion (ființă emanata de Tharmas) nu se mai poate face însă fără ruperea echilibrului în divinitate, căci acest proces este ceva nou și de aceea da naștere enigmaticului Lac Udan Adan (corespunde golului fantomatic de care vorbeam). Apoi Tharmas voiește să cunoască moartea, pentru a o regăsi pe Enion. Pentru aceasta trebuie să se facă el însuși ființă creată, ceea ce se va săvîrși prin "căderea" Fiului (Ur-th-on-a) în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, p. 298. 112 Milton, I, 24, 48 și 67 (BCW: 490): "Bowlahoola is nam'd Law by mortals [...] Bowlahoola is the Stomach în every individual man." Foster Damon numește acest exemplu "unul dintre definițiile enigmatice ale lui Blake" ("one of Blake's riddling definitions", cf. Damon, A Blake Dictionary, 1973, p. 57). Totuși, dincolo de enigmă există o rețea neașteptat de bogată de semnificații stratificate. 113 Karl Hoheisel, "Christus und der philosophische Stein", p. 74. 114
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
exemplu) pentru a-și transmite învățătură (Vezi Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea a 2-a, "Philolaos", p. 71). Cititorul trebuie astfel să știe de la început că textele lui Blake sînt greu accesibile din motivul formei alese: alegoria enigmatica, "sublima". Poemul Vala datează din 1795, 1796 sau 1797. Bake a lucrat la acest poem vreme de circa nouă ani (pînă în 1804), rescriindu-l sub titlul The Four Zoas / Cei patru Zoa, fără a-l imprimă prin metoda să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care o purta Lucifer, aceasta făclie fiind prima Lumină, revelarea cea mai tulburătoare a Feței lui Dumnezeu, de unde și numele de "Înger al Fetei"). Zoa al patrulea este Urthona, "păstrător al porților cerului" (Vala, IV, 42). El este cel mai enigmatic dintre Zoa și se află la Nord (Miazănoapte). După cădere, el devine Los, adică timpul, după cum explică Blake în Milton (24, 68) și rămîne, totuși, "Paznic al Veșniciei" (Milton, 24, 9). Los este însă și Sol-Helios, Soarele fizic-psihic. De asemenea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o concesie făcută de Verdi gustului publicului parizian. Actul 4 cuprinde o mulțime de clerici gălăgioși lăudând tot timpul milă Dumnezeului lor, care de fapt se dovedește a fi în mod evident foarte crud. Multe din personajele operei sunt aproape enigmatice și nu reușesc să câștige simpatia publicului spectator. Chiar si in scenele dramatice de care opera abundă, practic nimănui nu-i pasă de ce se întâmplă cu ele pe scenă. Toate acestea sunt carențe ale libretului care nu se ridică la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
secolului al XVIII-lea, Viorel Țigu, Ilustrația în cărțile de Râmnic și rolul ei în răspândirea ideilor artistice în secolul al XVIII-lea), o serie de studii interdisciplinare fiind dedicate folclorului (Aurel Turcuș, Numărătoarea mare și Clasificarea creației aforistice și enigmatice în folcloristica românească, Doina Comloșan, Pentru o tipologie a faptelor folclorice, Ioan P. Bogdan, Originea «trunchiului de arbore fermecat», Philipp Detlef Strunk, Accepțiunea timpului în folclorul bănățean). În buna tradiție a studiilor academice, cercetările sunt însoțite de rezumate în limbi
ANUAR DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285396_a_286725]
-
în proză și a pamfletului, Fantome marchează o dată în evoluția prozei românești. Acest „carnet al unui ieșean” e completat de „carnetul unui fost parizian”, inclus în volumul Povestea celor necăjiți. Evocarea unor personalități (Oscar Wilde, Jean Moréas), schițarea unor figuri enigmatice, povestirea unor întâmplări insolite iau câteodată turnura unui adevărat eseu socio-psihologic și relevă atitudini contradictorii. Nostalgia idealizatoare este limitată de o viziune lucidă a Parisului, Babilon modern, care înstrăinează și, mai mult, degradează social și psihic. Dacă un spirit fantezist
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]