1,057 matches
-
poate că nu, zise Ripley. Sper că m-am înșelat. În orice caz, mi-am făcut doar datoria. Hai s-o lăsăm baltă deocamdată. Lambert șovăi, apoi dădu din cap. ― Ce s-a întâmplat înăuntru? întrebă Ripley. ― Am intrat în epavă, explică Lambert uitându-se la Ash și Dallas agitându-se în jurul "autodocului". Nu era nici un semn de viață. Apelul trebuie că era emis de sute de ani. Cred că am găsit transmițătorul. ― Și despre echipajul epavei? ― Nici un indiciu. ― Și Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ripley. ― Am intrat în epavă, explică Lambert uitându-se la Ash și Dallas agitându-se în jurul "autodocului". Nu era nici un semn de viață. Apelul trebuie că era emis de sute de ani. Cred că am găsit transmițătorul. ― Și despre echipajul epavei? ― Nici un indiciu. ― Și Kane...? ― S-a oferit voluntar pentru explorarea de unul singur al nivelului inferior. (Lambert făcut o grimasă expresivă.) Spera să găsească diamante. În schimb, se pare că a pus mâna pe un fel de ouă. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Respiră? Ash se aplecă asupra rezultatelor analizei. ― Fizic, pare să fie sănătos tun. Nu numai că trăiește, deși a făcut drumul înapoi fără aer normal, dar toate semnele vitale sunt regulate. Azotul și metanul pe care le-a respirat în epavă ar fi trebuit să-l ucidă instantaneu. Conform "autodocului", se află în comă și totuși organele lui merg bine. Respirația este însă mai puternică decât ar trebui. Nu pot să spun cum respiră, dar sângele lui este perfect irigat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că nu. Dar vreau să plec de pe planeta asta, și acuma vreau! Am executat cercetarea semnalului și n-avem pe cine să salvăm aici decât pe Kane. E treaba altei expediții, echipată corespunzător, să cadrileze lumea asta și să viziteze epava. Nu suntem plătiți pentru asta. Suntem supuși unor directive draconice. M-am săturat. Hai să plecăm odată! Se instalară la pupitre. Kane și entitatea străină fură uitate deocamndată. Toate problemele anexe, amânate. Importantă era acum procedura de întoarcere în spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ofițer științific cu altul, și e în stare să infiltreze în secret un robot la bord? Oricare i-ar fi fost intențiile? Lambert nu întârzie cu răspunsul. ― Compania. ― Exact! zise Ripley zâmbind ironic. Mahării de la Companie or fi interceptat transmisia epavei. Întâmplarea a făcut ca Nostromo să fie prima navă a Companiei care trecea prin acest cuadrant spațial. L-au plasat pe Ash în rândul nostru pentru a supraveghea derularea operațiunilor și pentru a se asigura că urmărăm exact ceea ce Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un avertisment și nu de un SOS. ― Da, răspunse Ash. După câte au putut să determine experții, era prea tîrziu ca un semnal de naufragiu să mai fie de vreun folos pentru cei care-l trimiteau. În el era frică. Epava pe care am descoperit-o pe planetă aterizase, după toate probabilitățile, în cursul unei simple misiuni de explorare. Ca și Kane, echipajul astronavei străine a întâlnit unul sau mai mulți din acei spori. Transmisia nu lămurea, în schimb, dacă formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
demni de admirație. Trebuie să sperăm că omenirea îi va întâlni, sub auspicii mai bune. ― Erau mai cumsecade decât anumite persoane la care mă gândesc acum, zise Ripley. Străinul care este la bord... cum să-l omorâm? ― Exploratorii care pilotau epava erau cu certitudinei mai mari și mai evoluați decât specia umană. Nu cred că veți putea ucide creatura. Eu însă aș putea fi în stare. Dat fiind că nu sunt organic în alcătuire, nu mă consideră ca un pericol potențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
decît o jumătate de adevăr, dacă mă gîndesc că aventura lui Ulise n-are decît un scop: să-l facă să prețuiască sfîrșitul ei. CÎțiva pescari Într-o barcă, ale căror chipuri nu le disting, cerul vînăt la orizont, o epavă aproape de țărm, mîncată de rugină, fîșia de plajă Însorită, miros ațîțător de alge putrede răzbătînd pînă aici odată cu primele arome ale primăverii, cineva mirîndu-se de labilitatea culorilor mării, iată un univers care mi-ar ajunge pentru toată viața. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
am mulțumi, poate, să-l comparăm cu un personaj de Rubens (iată un pictor care avea timp și nu se temea de apropierea morții, dovadă nudurile lui unde somptuozitatea cărnii nu mai lasă loc pentru emoții)... Îmi opresc privirea pe epava Înroșită de rugină și deodată Îmi dau seama că trebuie să știu că mă aflu aici, pe țărmul unei mări și nu al unui ocean... cuvîntul acesta mă sperie, nu descind din genealogii de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de pe acoperiș elimina prin vâjâielile lui spoturi informative pe site-ul www.karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat, clătinat, deturnat și șocat din curgerea sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că Paravocile din Citadelă deveniseră Plurivoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în noapte. Cu câtă virtuozitate au început să-și atace partitura greierii în clipa în care plecam, ușor întristat, ușor îndoit de adevărul mitului prin moarte, când un foșnet mi-a întors privirile spre întunericul mișcător al Dunării. Din spatele unei epave, s-au ivit, parcă plutind, parcă alunecând, două fecioare, una cu trupul de grâu, cealaltă de miere, doua zâne galbene ca Luna plină, cu obrajii arzând ca Luna nouă. Iubitul fetei de miere apăru în fugă și, luându-și frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de 54 de ani, fără oprire. Picioarele Îl vor duce singure către adăpostul mizer. Dar, dacă Uniunea Europeană n-o să-i mai lase să cerșească? Nu l-a interesat niciodată politica și, cu atât mai puțin acum, când, este o biată epavă rătăcită printre luminile și umbrele unei oraș care Încearcă și el, cu disperare să supraviețuiască. Nu l-a speriat niciodată moartea, dimpotrivă, se crede pregătit pentru ea. Uneori, ar vrea totuși să privească din alt loc noaptea, stelele: de pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Coasta de Azur... <sila>: chiar, de ce nu te-ai dus? <victor40>: probabil pentru că puteam. <victor40>: dar eu eram în căutarea tinereții mele <sila>: ai găsit-o? <victor40>: cred că da. Stind, singur pe plajă <victor40>: ascultind valurile și privind spre epavă <victor40>: m-am simțit iarăși tinar <victor40>: daca as fi fost, poate aș fi ales un alt drum <sila>: ar fi foat mai bine? <victor40>: ar fi fost altul <sila>: mda. <sila>: sunt aproape sigură că vom incerca Spania <sila
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
șifonată. Era lovit la cap. Motorul era întreg.Sună acasă.Iși liniști familia. Avea asigurare.Urma să recupereze 85% din valoarea limuzinei.Făcu fotografii cu digicamera celularului.Le transferă pe laptop. Poliția îl amendă.Service-ul se ocupă de transportul epavei auto. Merse la spital pentru un control medical.I se pansară rănile de la cap. Acasă soția îl sărută pătimaș,cu dragoste. Niciodată nu-l mai sărutase așa.Admise în glumă: Pentru așa sărut dulce merita să mă răstorn”... „Nu uita
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
c-un picior în groapă și altu-n propria toxină. Ei, Chanteclair, ce ai de zis? A venit ziua fără tine? Nu ai cum să te mai ții bine, că ești de mâna ta ucis de toate și de toți proscris, epavă-n margine de-abis?!? 2013 Copii, nepoți... ce veșnicie!.. Mă-ncearcă o destăinuire din niște vremuri mai funebre și-n care sfânta mântuire a fost în lanțuri și în zebre. De unde-am revenit, anume cu un mai plin de viață
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
genunchi ca să se privească în oglinda îminusculă și pătată de vreme), trecându-și apoi mâna prin părul perfect coafat. Iisuse Hristoase, Marie cea Făcătoare de Minuni și Sfinte Iosif, a strigat ea dându-și ochii peste cap. Arăt ca o epavă! Evident, nu arăta deloc așa. Arăta imaculată. —E foarte important să arăți bine pentru soțul tău, mi s-a confesat ea în timp ce îmbrăca fusta de la costum și un pulover cu mărgele și alte chestii aplicate pe piept. Ceva oribil! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă... — Cred că ai fost foarte geloasă atunci când s-a născut Helen, m-a întrerupt Josephine. —Deloc, am spus eu surprinsă. Surprinsă pentru că Josephine deviase de la subiect. Nu mă redusese la o epavă plângăcioasă, incapabilă să se mai exprime coerent, așa cum văzusem că făcuse cu Neil și cu John Joe. Hahaaaaa! Sper că știe să piardă. Nici nu-mi amintesc prea bine când s-a născut Helen, i-am răspuns cu sinceritate. —OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost mutat în locuri care, cândva, mi se păruseră nepotrivite, ilogice, imposibile. Dar, împotriva voinței mele, a trebuit să recunosc că acum totul se găsea în locurile unde ar fi trebuit să stea tot timpul. Viața mea era o epavă. Nu mai aveam nimic. Nici un fel de posesiuni materiale. Asta dacă nu puneam la socoteală datoriile. După o viață în care prăpădisem o grămadă de bani, nu mai aveam decât paisprezece perechi de pantofi care-mi erau prea mici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chiar în fața treptelor de ciment ce coboară, de pe faleză, pe plajă. Acolo... nisipul, stâncile, marea, abrutizarea luminoasă a ceasurilor petrecute pe plajă ori în apă. Certitudini! Nici o îndoială! Și de ce nu? Tinerețea s-a dus. Nu mai sunt decât o epavă a ei. Dar e vară, cerul e tânăr, marea n-are azi nici un rid. Stai lungit pe nisip și nu te mai gândești la nimic. Sau te azvârli în apă și singura preocupare e să urmărești ritmic brațul care se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e egal totul și accepți orice, cu alt aspect decât ceea ce simțeam zilnic, fără frământările cunoscute, semănând a calm, ca o rană ce devine în culmea durerii insensibilă, și atunci am putut să mă întreb, în fața straniei mele stări, biată epavă umană care totuși pe stradă salută uneori un cunoscut sau, traversând, așteaptă să treacă un automobil ca să nu fie călcat, dacă nu cumva nu știusem nimic. Și iarăși discuția continuă neînsemnată, vorbe ce nu pot fi reținute și, uneori, tăceri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
consolat de Ioana?" Ce dureri a răscolit în mine întrebarea aceasta! N-am mai priceput nimic din Parsifal. Cum simțeam prezența doamnei Ghiga în apropierea mea, am plecat la mijlocul actului. Pe drum, mergând în neștire, mi-am dat seama ce epavă omenească devenisem. În lipsa mea, Ioana a fost de multe ori în tovărășia acestei doamne superficiale și insuportabile. Nu era nici o potrivire între ele. Ioana mi-a dat explicații: - Îți dai seama cât eram de nenorocită? O distracție a mea în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mitsuharu nu-i purta pică vărului său pentru acest comportament ilicit și lipsit de scrupule; înaintea de toate, îi stârnea mila. Dispăruse oare omul inteligent pe care-l cunoscuse din copilărie? Avea senzația că acum nu mai vedea altceva decât epava acelui om. — Mitsuharu, care e răspunsul tău? întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
naiv încât crezuse că lipsa alcoolului nu poate determina simptome fiziologice. Transpiratul, starea de neliniște și cea de vomă, halucinațiile permanente, toate acestea îl luaseră complet prin surprindere. Carol reacționase trimițându-l să doarmă pe canapea. Zăcuse acolo ca o epavă, cu adevărate uragane dezlănțuindu-se în spatele frunții sale înguste. Pe când trupul i se zvârcolea, mintea producea fantasme bizare - femei cu testicule în loc de ochi și bărbați cu urechi în formă de vagin, discutând netulburați într-un bar cu un decor halucinant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aplecă deasupra interfonului, am văzut prin transparența fustiței chiloții albi care se mulau pe fesele rotunde ca niște cupe de sutien. M-am întrebat... Fielding susținea că Lorne era „un om complet terminat“, deoarece se dedase la asemenea excese, o epavă încă în prima parte a carierei lui de mare clasă, un sindrom destul de obișnuit printre actori. Conform celor spuse de Fielding, lui Lorne nu i se mai sculase de treizeci și cinci de ani. În tot cazul, nu se putea uita că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fir de praf nu se clintește. Acum câteva zile, am spart oglinda din baie, fiindcă vreau să închei disputa cât mai repede. Îl voi localiza pe Rebel într-un singur cadru: în oglinda din hol. Cedează sau piere. E o epavă; dacă o ține tot așa, nu o mai duce mult. Pentru că nu mănâncă. Poate se va răzgândi. Ar fi mai bine pentru amândoi. Oricum, în scurtă vreme - o săptămână cel mult -, totul va fi rezolvat. Vâjjjjjjjjjj! E vântul, dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]