3,784 matches
-
ideile generoase a acestui tineret. Intelectualitatea română datorează mult acestui profesor, exponent și propagator al evoluționismului. Prof. N. Leon a descris numeroasele specii noi de helminți (Braunia Iassiensis, Diplohonoporus Brauni, Dibotriocefalus tenicides, Eupariphillium Iassiensis) și a inițiat primele cercetări asupra epidemiologiei malariei din România. Aceste lucrări au trezit interesul repetat al lui Grassi, descoperitorul ciclului anofelic. Ca biolog, Leon nu poate fi înțeles însă numai sub acest aspect, fiind în primul rând un original gânditor, un om de concepție și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bacteriologie la Paris și la Universitatea J. Hopkins (Baltimore), unde a aprofundat igiena. Reîntors în țară, a lucrat în cadrul Facultății de Medicină din București și al Institutului de Igienă din Capitală, unde, între 1939 și 1946, a condus secția de epidemiologie. În aceeași perioadă s-a remarcat ca unul dintre cei mai cunoscuți organizatori ai acțiunii naționale antimalarie, înființând stațiile de cercetări antimalarie Gorbănești Ilfov și Tomești Iași, împreună cu Mihai Ciucă și Ernest Ungureanu, în cadrul unor echipe mereu mai extinse, devenite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
școală eminentă și rodnică. A rămas de pe urma epocii Nicolau și marele Spital universitar de pediatrie, care nu-i poartă numele... GRIGORE TEODOROVICI Multe serii de medici își amintesc de fostul asistent de bacteriologie, prin 1946-1948, Grigore Teodorovici, viitorul profesor de epidemiologie. Nedespărțit de maestrul său (profesorul Condrea), asistentul Grigore Teodorovici era un factotum al catedrei. Când bacteriologia s-a extins, incluzând și virusologia, doctorul Teodorovici a fost desemnat la această disciplină fără a fi scutit de atribuțiile care îi reveneau până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu acest om foarte harnic și foarte ocupat. Cred, de altfel că soarta lui a fost aceea de a fi foarte harnic. Nu a ajuns profesor de bacteriologie cum și-ar fi dorit, a fost repartizat la o disciplină înrudită, epidemiologia. A regretat, cum mărturisea, dar a fost un om care "schimbă locul". Ca profesor de epidemiologie a înființat o școală de prestigiu; colaboratorii săi (îi amintesc, bineînțeles, doar pe câțiva, doctorii Vană, Buzdugan, Ivan) au onorat activitatea maestrului lor. Lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aceea de a fi foarte harnic. Nu a ajuns profesor de bacteriologie cum și-ar fi dorit, a fost repartizat la o disciplină înrudită, epidemiologia. A regretat, cum mărturisea, dar a fost un om care "schimbă locul". Ca profesor de epidemiologie a înființat o școală de prestigiu; colaboratorii săi (îi amintesc, bineînțeles, doar pe câțiva, doctorii Vană, Buzdugan, Ivan) au onorat activitatea maestrului lor. Lui Grigore Teodorovici i se datorează multe realizări medicale importante: mai întâi cursuri și tratate de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
perimat, sunt încă vii; el este autorul unor importante studii de istoria patologiei bolilor contagioase, cum sunt, și acestea, încă mai vii decât publicațiile didactice. Este unul dintre principalii ctitori ai Fabricii de antibiotice. Teodorovici a devenit nume celebru în epidemiologie. Era citat, respectat pretutindeni. Nu i s-au oferit funcții oficiale înalte, dar a devenit, prin activitatea proprie, o oficialitate medicală. În această calitate, de reputat medic și profesor, numele Teodorovici este legat pentru totdeauna și de uriașa și dificila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și prof. dr. Gh. Bădărău. Din 1994 a fost conducător științific de doctorat, în specialitatea Cardiologie. În sprijinul procesului de învățământ, pentru formarea generațiilor de studenți și medici în spiritul unei înalte ținute profesionale, prof. dr. Adrian Cosovanu a editat: Epidemiologia bolilor cardiovasculare (Editura Medicală, 1981), Electrocardiografie pentru studenți (Editura U.M.F., Iași), Terapeutică medicală (curs, 2 vol., U.M.F. Iași). A elaborat peste 200 de lucrări științifice, publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate. Prof. dr. Adrian Cosovanu și-a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
medic primar, sănătate publică (1963), medic primar, contagioase (1965, în Clinica coordonată de prof. dr. Maria Franche), medic primar gr. I, sănătate publică (1976). Între anii 1980-1992 a condus cu competență Institutul de Sănătate Publică Iași și a pus bazele epidemiologiei de mediu, desfășurând studii epidemiologice populaționale de referință și introducând metodologii moderne de prelucrare a datelor statistice. A condus disciplina de Medicină Socială și Sănătate Publică din cadrul Universității de Medicină și Farmacie Gr.T. Popa Iași (19671991). În sprijinul procesului de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
în Divizia de Malarie a OMS, cu sediul la Geneva, iar după anul 1974, până în iulie 2002, ca expert consultant. Ca expert OMS a organizat cursuri de perfecționare a medicilor în Extremul Orient, Asia de Sud-Est și Africa, privind diagnosticul de laborator, epidemiologia și combaterea malariei. Cu pasiune și competență a organizat și condus excursii de studiu ale medicilor malariologi în America, Asia, Extremul Orient, Africa, Iugoslavia, Turcia, Grecia, România. La cererea OMS a evaluat activitatea și posibilitățile formării de cadre în numeroase
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de personalitate tranzitorii și reversibile, legate de starea psihică de moment. Se recomandă (DSM-IV-TR) ca ori de câte ori persoanele cu paranoia prezintă și o tulburare de personalitate preexistentă, aceasta din urmă să fie listată pe Axa II, urmată de "premorbid" în paranteze. Epidemiologie Paranoia apare de regulă la adulți (între treizeci și patruzeci de ani), la indivizi cu o personalitate paranoidă, și se concentrează asupra unui delir oarecare, delirul de persecuție reprezentând forma cea mai obișnuită. Evoluția variază dar, de cele mai multe ori, dereglarea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Împotriva Reumatismului (ARA): boli inflamatorii acute (reumatismul articular acut) boli inflamatorii cronice (poliartrita reumatoidă, spondilita anchilopoietică etc.) boli de ale țesutului vasculo-conjunctiv boli degenerative (artroze-artropatii) boli abarticulare boli ale metabolismului osos. Aceste afecțiuni se definesc prin câteva particularități de ordin epidemiologie, patogenic, clinic, evolutiv și terapeutic. Indicatorii de morbiditate sunt deosebit de crescuți. Astfel, poliartrita reumatoidă, boală reumatismală inflamatorie majoră, are un impact populațional apreciat Între l și 2%, În funcție de distribuția geografică. Artroza afectează populația În progresie matematică până la vârsta de 50
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
sistemului categorial sunt următoarele: - orientează rapid caracterizarea, sugerând tipul de probleme ce le poate ridica; - ușurează înțelegerea între specialiști; - relațiile dintre Axa I și II a diagnosticului pot fi identificate mai ușor sprijinindu-se cercetarea științifică privitoare la etiopatogenie, comorbiditate, epidemiologie, tratament, evoluție, prognostic. Limitările sistemului categorial (Widiger, 1991; 1992; 2000; 2005; Livesley, 2000; 2001Ă, deja menționate, sunt: - excesiva concurență a diagnosticelor, majoritatea cazurilor întrunind criterii pentru două, trei sau chiar mai multe categorii. S-au propus soluții în sensul stabilirii
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de diagnostic poate ajunge să fie contraproductivă. Tyrer (2000Ă afirma: „Există poate prea multe instrumente în bucătărie și nu e surprinzător că e greu de făcut o rețetă bună de mâncare”. E necesar deci un efort de consens. Capitolul 9 EPIDEMIOLOGIA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE În măsura în care tulburările de personalitate sunt numite „boli”, adică tulburări psihice - optică pe care o cultivă DSM-III, DSM-IV și ICD-10 -, atunci se pune problema incidenței și prevalenței acestora într-o comunitate dată, într-un loc și timp precizat
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
optică pe care o cultivă DSM-III, DSM-IV și ICD-10 -, atunci se pune problema incidenței și prevalenței acestora într-o comunitate dată, într-un loc și timp precizat, la fel ca pentru orice altă boală; prin urmare, se pune problema studierii epidemiologiei tulburărilor de personalitate. La acest nivel iese în evidență faptul că asimilarea directă a tulburării de personalitate cu conceptul de boală este forțată. Apropieri și analogii se pot face, desigur, dar pretenția de a avea un contur clar diagnostic, care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dacă se adoptă punctul de vedere categorial, maladiv-nosologic. În perspectiva dimensională apare, în mod evident, un continuum care ridică problema punctului de cotitură, deci de trecere de la normal la patologic. Pașii ce s-au făcut și se fac în abordarea epidemiologiei tulburărilor de personalitate sunt utili și importanți pentru reflecția asupra problemei și ca puncte de plecare pentru abordări ulterioare. 9.1. Studiile epidemiologice privitoare la tulburările de personalitate Studiile epidemiologice în domeniul tulburărilor de personalitate sunt de dată recentă. Până în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în care tulburările de personalitate sunt frecvente. La acest nivel ele pot fi identificate mai ușor, existând timpul disponibil, iar identificarea are rost pentru prognostic, pentru strategia colaborării între medic și pacient și în perspectiva evaluării costurilor medicale. Perspective ale epidemiologiei tulburărilor de personalitate. Studierea epidemiologiei tulburărilor de personalitate nu e până în prezent realizată decât parțial. Ceea ce se poate aproxima este că în populația generală tulburările de personalitate sunt răspândite la aproximativ 10% din populație. Probabil ele se agregă mai mult
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt frecvente. La acest nivel ele pot fi identificate mai ușor, existând timpul disponibil, iar identificarea are rost pentru prognostic, pentru strategia colaborării între medic și pacient și în perspectiva evaluării costurilor medicale. Perspective ale epidemiologiei tulburărilor de personalitate. Studierea epidemiologiei tulburărilor de personalitate nu e până în prezent realizată decât parțial. Ceea ce se poate aproxima este că în populația generală tulburările de personalitate sunt răspândite la aproximativ 10% din populație. Probabil ele se agregă mai mult în anumite zone populaționale. Diferențierea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
instrument, de aceeași investigatori la un interval nu prea mare de timp; dificultățile legate selecția cazurilor. Pentru ca rezultatele să fie semnificative pentru populația generală, loturile studiate ar trebui să fie nu numai mari, ci din diverse medii, structurate după regulile epidemiologiei științifice. Nu trebuie ignorat faptul că anumite toposuri sociale pot grupa o populație crescută de persoane cu tulburare de personalitate, așa cum sunt închisorile, populația homeless, etc; în perspectiva populației psihiatrice se cere a nu se uita că multe cazuri cu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
monografii remarcabile dedicate diabetului zaharat. În cuprinsul acestora, ca și în cel al majorității monografiilor din literatura străină tratamentului cu insulină îi revine doar o secțiune, fapt de înțeles dacă ținem cont de complexitatea întregii problematici a diabetului zaharat (etiopatogenie, epidemiologie, complicații acute și cronice, tratament dietetic, oral s.a.). Din păcate, deși în multe dintre cărțile de mai sus se găsesc multe (uneori prea multe) algoritmuri și tabele pe baza cărora se fac recomandări de stabilire a dozelor de insulină, transpunerea
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
fie descoperit”. Cert este că în această ipostază nu e vorba deci doar de anexarea unui prefix, cel de psiho, deoarece remedierile sunt de fond, fiind vorba de un domeniu prin excelență transdisciplinar, care reclamă cooperarea dintre psihologie, medicină, antropologie, epidemiologie și pedagogie. Rămânând fideli poziției vehiculate de Donovan (1991, apud Reidesser, Fischer, 2007), obiectul de studiu al acestui nou câmp disciplinar se referă la traumele naturale (cutremure, inundații, incendii etc.) și cele provocate deliberat sau fortuit de cruzimea umană. Focusându-se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
acești factori de risc (precum TA, colesterolul seric, obezitatea sau homocisteinemia), care se corelează direct cu o morbi-mortalitate cardiovasculară crescută în populația generală, au o semnificație particulară la pacienții cu IRCT reprezentând așa-numitul paradox al factorilor de risc sau epidemiologia inversă [Kalantar-Zadeh et al., 2003]. Din păcate, în lipsa unor dovezi convingătoare la pacienții uremici, multe dintre ghidurile de tratament ce vizează reducerea riscului cardiovascular sunt extrapolate de experții nefrologi de la populația generală la populația renală. Factorii de risc tradiționali nu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
și în cazul altor factori de risc, la pacienții uremici, studiile privitoare la relația dintre dislipidemie și afectarea cardiovasculară sunt puține la număr, de mică anvergură și cu rezultate contradictorii. Marile trial-uri prospective, intervenționale, controlate lipsesc. în plus, o epidemiologie inversă se observă pentru colesterol, ca și pentru alți factori de risc, la pacienții cu IRC: riscul maxim îl au cei cu colesterolemia mai mică de 150 mg/dl, dar acest aparent paradox ar putea fi explicat prin suprapunerea unor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
de tip 2 [Abate et al., 1999]. Asociația cardiologilor americani (AHA) a desemnat, în 1998, obezitatea drept factor major de risc pentru cardiopatia ischemică. Totuși, la pacienții dializați au fost raportate adesea corelații inverse între IMC și morbi-mortalitate. Acest paradox (epidemiologie inversă), a fost de asemenea observat și pentru alți factori de risc tradiționali, precum HTA sau hipercolesterolemia [Hakim și Lowrie, 1999]. Pacienții hemodializați (HD) au, de obicei, un IMC mai scăzut decât subiecții-martori de aceeași vârstă din populația generală. Absența
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
pacienții uremici sugerează că o creștere, chiar moderată, a homocisteinei reprezintă un factor de risc vascular independent. Totuși, două studii prospective recente au arătat că nivelul homocisteinemiei se corelează invers cu riscul cardiovascular, fenomen ce pare să se integreze în epidemiologia inversă a pacienților cu IRC terminală. Kalantar-Zadeh et al. [2004] au studiat 367 de pacienți hemodializați, timp de 1 an, constatând că rata spitalizărilor și mortalitatea au fost semnificativ mai mari (de 2,2 ori) la pacienții cu un nivel
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
semnificativ și independent. Acest risc a fost demonstrat atât în populația generală, cât și la pacienții cu IRC, în toate stadiile, inclusiv la cei cu dializă cronică (HD și DP), deși la populația HD două studii prospective recente indică o epidemiologie inversă. După transplantul renal, homocisteinemia se reduce față de nivelul din perioada de dializă, dar persistă totuși la valori supranormale, în majoritatea cazurilor. Tratamentul cu acid folic poate reduce homocisteinemia la pacienții dializați în medie cu 30-40%, fără însă a o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]