948 matches
-
din celelalte refuzuri, al cronologiei, al realului exterior prezentat direct (nemediat de interioritate). Virginia Woolf se lamenta privind la romanele lui Galsworthy, Bennett, Wells și alți conformiști de geniu: "Chiar trebuie romanul să arate așa?" Joyce, încă înainte de Ulysses, inventa epifania (care era, în mod cert, o scurtcircuitare a limbajului, în ideea de a lega nemijlocit vizulaul de interioritate), Woolf vorbea de micile și multele experiențe zilnice ca "aură luminoasă" ("viața e o aură luminoasă, un plic semitransparent...", Modern Fiction, 1919
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Voiam să explorez migrarea, depărtarea, comunicarea... S-au amestecat toate la un loc. Dar, spre deosebire de roamn, The Distance Between Us e cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Presupune concentrarea versului liric, accesul mult mai greu la epifanie. Petrec mult timp rescriind, lucru ingrat, și deloc poetic. Dar e important să coordonezi structura ca întreg... LV. Care-ți sunt modelele, dacă ai, și care-ți sunt prietenii? Autorii Desperado fug de clasificări. Ei se vor un curent în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului se conturează totuși o soluție: cea a izbăvirii antropogene, prin acțiunea subiectului (autorul, creatorul de ficțiune), care, operând cu artificiul și cultivând imaginația, se substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
îl comentează și interpretează), în fine, Maramureș, în chip simetric față de Hotel Europa, înfățișează goana unor personaje, în frunte cu cel numit Autorul, de data aceasta către Est, mai precis către un sat din Maramureș. Totul se încheie printr-o epifanie burlesc gravă, înrudită cu finalul din Nunțile necesare, nuntirea cosmică, grotesc mioritică, fiind reprezentată acum de moartea Autorului, de fapt de ridicarea lui în slavă la bordul unui OZN. Tipul de scriitură utilizat înainte de prozator (onirismul, alegorismul liric, tehnica Noului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
P.P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, îngr. și pref., București 1971 (în colaborare cu Silvia Panaitescu); Nicolae Iorga, Sinteza bizantină, pref. și tr. edit., București, 1972; D.S. Lihaciov, Prerenașterea rusă. Cultura Rusiei în vreme alui Rubliov și a lui Epifanie Preaînțeleptul, îngr. și pref., București, 1975 (tr. Corneliu Golopenția); Cronica lui Mihai Viteazul, îngr. și introd., București, 1981; Paisie Velicikovski, Dobrotoliubie, pref. mitropolitul Daniel, București, 1990; Paisianismul - un moment românesc în istoria spiritualității europene, București, 1996. Repere bibliografice: George Muntean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Europei arhaice, atunci ecouri ale acesteia trebuie să fie perceptibile și În mitologia și cultele Greciei clasice. În urma studiului comparativ și diacronic al acestei mase de date, Gimbutas a considerat posibilă identificarea unui sistem și a unui panteon: zeițe, zei, „epifaniile” sau manifestările lor divine (mai ales sub forma animalelor), o cosmologie asociată, scene de cult, veșmintele și caracteristicile celor consacrați. Religiozitatea privată și publică, sărbătorile religioase periodice, Însuflețite de emoțiile „dramei rituale”, par să fi avut un centru de greutate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
singura care asigură viața. În Mareaxe "Marea" Zeițăxe "Marea Zeiță" coexistă mai multe funcții și ipostaze: cea care dă viața, moartea și regenerarea; zeița-mamă; zeița gravidă a vegetației; stăpâna animalelor, stăpâna ploii și a apei; aspra stăpână albă. Cât despre epifanii, este suficient să amintim pasărea acvatică și șarpele, crisalida și broasca, albina și fluturele, câinele și ursul, puiul de cerb și scroafa. Fiecărui aspect Îi corespunde un anumit ansamblu de simboluri grafice (meandrele, spirala, zigzagul, rombul...) și, desigur, de mituri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consultau oracolele, schema de acces la aceste prestații parcurgea din nou etapele fiecărui cult În parte. Intrarea În templu era precedată de purificări și sacrificii; compensația pentru tratament se transpunea În oferte către preoți; vindecarea sau leacul erau date de epifania (arătarea) zeului, care Îi apărea În somn pacientului. 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poețitc "6. Operatorii \: preoți, ghicitori și poeți" Poziția personalului destinat cultului lui Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul de medic, reflectă o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aduc ofrande (Vitruvius, 4, 5, 1). Când zeii li se arată oamenilor, ei par statui de cult: „Era Iunonaxe "Iunona": am recunoscut-o pentru că stă pe cetățuia lui Jupiter” (Ovidiu, Faste 6, 18; cf. Apuleius, Metamorfoze, 11, 3). Imaginea structurează epifania. Pe de altă parte, imaginea lui Jupiter este sculptată nu urmând un model omenesc, ci „conform ideii unei frumuseți extraordinare”, rod al imaginației artistului. Cicero formulează o concepție religioasă primordială În termenii unei teologii a imaginilor, vorbind despre imaginea care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unul dintre titularii principali. Suveranului Îi apare În vis statuia lui Plutonxe "Pluton" din orașul Sinope de pe litoralul Mării Negre (Plutarh) sau Însuși zeul În chip de iuvenis (Tacit), poruncindu-i propria „mutare” la Alexandria. Interpretarea visului și, În special, identificarea epifaniei cer intervenția exegeților, acei binecunoscuți specialiști În sacru, alături de cea a unui oneirokrìtes („interpret de vise”) și a unui theològos (cel care cunoaște/elaborează discursul despre zei), conform documentației, mai ales epigrafice, a epocii. La fel de semnificativă este calitatea acestor interpreți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit, la celebrarea În cinstea lor a unor rituri secrete, În cazul În care menționarea destul de frecventă a unor „misterii” asociate cultului regal și imperial are un sens specific În analogie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Alexandru: situându-se Într-o linie genealogică ce, prin intermediul eroului-medic Podalirios, Îl leagă de Asclepiosxe "Asclepios" și de Însuși Apolloxe "Apollo" și, pe de altă parte, Îl pune În legătură cu Perseuxe "Perseu" (Alexandru, 11), personajul se propune mulțimii ca o epifanie divină, care era familiară experienței religioase contemporane (Fox, 1986). Evenimente miraculoase Însoțesc „descoperirea” șarpelui Glycon, nouă manifestare a lui Asclepios care, din vechiul și veneratul sanctuar din Calcedon se mută la Abonotichus, unde se Înalță noul lăcaș al cultului său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
postbelic se distingea o viziune, cea a social-democraților. Social-democrația a fost dintotdeauna un hibrid, lucru pe care i l-au reproșat și adversarii de stânga, și cei de dreapta. O practică În căutarea teoriei, social-democrația s-a născut dintr-o epifanie a socialiștilor europeni la Începutul secolului: revoluția socială radicală din inima Europei moderne - profețită și orchestrată de vizionarii socialiști din secolul al XIX-lea - nu aparținea viitorului, ci trecutului. Ca soluție la nedreptatea și ineficiența capitalismului industrial, paradigma de secol
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezintă imaginea sângelui mântuitor al lui Iisus Hristos, în timp ce teascul reprezintă Crucea. În cadrul cultului zeului elen, "vinul se substituia sângelui lui Dionisos devenind o băutură a nemuririi"12. Astfel că în ziua de 6 ianuarie, ziua reapariției Soarelui, se sărbătorea Epifania (adică "arătarea") zeului elen. Cu această ocazie, Dionisos își făcea simțită prezența în templul său situat în Insula Andros, una din Ciclade, prin schimbarea apei în vin. Simbolistica pe care o are vinul în mistica creștină provine mai ales din
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Pronume-Zamenice”, R, 1983, 3; Tartler, Melopoetica, 74-77; Roșu, Dicț. lit. Iugoslavia, 61-62; Nicolae Coande, Profil liric: Petru Cârdu. Lupta omului cu șobolanul, R, 1991, 5-6; Dușan Baiski, La Vârșeț, de vorbă cu Petru Cârdu, R, 1991, 10-11; Virgil Mihaiu, Sumbrele epifanii ale lui Petru Cârdu, APF, 1993, 3-4; Marcel Tolcea, Războiul în biserica Troia, O, 1993, 4; Ștefan Aug. Doinaș, Poezia lui Petru Cârdu, RL, 1993, 18; Bogdan Dumitrescu, Sincronizări, RL, 1993, 23; Popa, Lit. rom. Voivodina, 295-311. D.B.-D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
fin în jurul capului său menit să devoaleze identitatea celestă a personajului. În spirit simbolist, A.G. Verona evită o rezolvare anecdotică a scenei religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret al acestei întâlniri nu se epuizează, dimpotrivă totul este menit să-l potențeze prin această repliere către interioritate, recomandând discreția, misterul și o atitudine contemplativă. Toate aceste trei trăsături conferă caracterul simbolist acestei picturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului, iar această luminescență iradiază și din pensula pe care o ține artistul, pensula și mâna întrețin o relație simbiotică. Ne aflăm în fața unei epifanii a artistului, dar și a reflectării ca efect secundar a unei sensibilități maladive în acord cu sensibilitatea artistică, descifrabilă în expresia acestui chip ușor emaciat care poartă amprenta corozivă a unei suferințe resemnate, un Ecce Homo dolorist. Într-un alt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa se deschide un peisaj straniu, văzut prin fanta unei mici liziere, luminat artificial asemeni unei scene pe fundalul mov-lila a ceea ce pare un imens perete stâncos. Personajul deschide o perspectivă poetică asupra peisajului fantast, mirific, oniric. Asistăm la o epifanie a poeziei, suferința poetului-cântăreț realizează această deschidere inițiatică către ceea ce pare a fi un copleșitor peisaj-viziune. Există un centru auratic al tabloului, lumina apare de undeva, fără a putea fi detectată sursa și rămâne suspendată globular, creând impresia unei alte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care semnează "Cronica artistică" în Ilustrațiunea Română, subliniază efectul climactic pe care-l regizează pictorul, care recurge la reprezentările în cheia sensibilității decadente, fie a sărutului mortifer, extrasul iconic omniprezent al dramei lui Oscar Wilde, fie al extazei comandate de epifania sângeroasă a capului sfântului Ioan. Și lui Vermont pare să-i fi servit drept model literar Salomeea lui Oscar Wilde, fapt subliniat și de critică, care sesizează decupajul dramatic focalizând pe un singur gest climactic, poematic, de efect. În plus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după indicațiile poetului ca și întreg mobilierul, și se poate spune că acesta reflectă propria sa viziune asupra interiorului salonului-templu. Sensul alcătuirii tronului este comunicat doar celor inițiați sau se comunică într-un mod revelatoriu neofitului năucit de prea multe epifanii. Întreaga casă este concepută de un estet și respectă regulile interne ale unor armonii superioare, ale artei. Într-un astfel de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
esențialmente un produs al epocii moderne rămâne în picioare. În al doilea rând, "deșteptarea" națională sugerează o schimbare de gestalt, un proces cvasi-instantaneu de conștientizare a realei apartenențe naționale. Într-un anumit sens, termenul de "deșteptare" lasă impresia unei subite epifanii colective, în care un întreg popor își regăsește propria identitate prin activarea conștiinței naționale. Această concepție poate fi numită "doctrina revelaționismului național". Se înțelege, din argumentul desfășurat până în acest punct, că această doctrină este evident eronată. Departe de a fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în mintea impresionabilă a copiilor către care oratorul își împrăștia emisiunea discursivă. Intenția emitentului era, fără îndoială, aceea de a transfigura, de a produce o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și nedespărțită. Tulburătoare sunt elogiile închinate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mult despre scriitura lui Blaga), când ești inundat de conștiința sufocantă a faptului că, cel mai probabil, orice construcție lexicală pe care ai ctitori-o se apropie de a fi o cacofonie în raport cu concertul fonetico-semantic ce răsună prin stilistica blagiană? Epifania lecturală pe care ți-o prilejuiește cufundarea, ca cititor, în universul cognitiv plăsmuit de Blaga este urmată de înfiriparea unei copleșitoare atitudini chietiste, pătrunsă de tentația tăcerii, a unui soi de "boicot al expresiei". Aceasta apasă și mai greu când
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]