1,899 matches
-
referință prin cel puțin trei semne distinctive: 1. Am în vedere, în primul rînd, modul in care Liceul „Cuza Vodă“ a prins viața, în clipele ce hotărau destinul României Mari, ca instituție menită a răspunde nu doar așteptărilor din centrul episcopal Huși și din comunele adiacente aparținătoare județului Fălciu; el trebuia să acopere nevoile de instrucție pentru un contingent mai larg al tinerilor de dincolo și dincoace de Prut. 2. Mă refer, apoi, la felul în care moștenitoarea „Gimnaziului clasic din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
învățămînt al carei centenar urmează a-l sărbători curînd ducea mai departe „unirea-n cuget și-n simțiri“ pentru care se zbătuse domnitorul Cuza și sfetnicul sau apropiat, Mihail Kogălniceanu, legați și unul și altul, prin biografie, de împrejurimile urbei episcopale și de centrul viticol pe care Cantemir îl asocia cu a doua podgorie din Țară Moldoveiși nu numai. 3. Nu în ultimul rînd se cuvine a sublinia faptul că instituția la care nentoarcem cu respect și nostalgie reprezintă și astăzi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
decembrie 1747 o școală sloveneasca și românească, atestata și la 6 decembrie 1765, căreia i se adaugă probabil și una ținutala. Locul școlii din Huși este însemnat în planul dichiului Iorest Dan. Reputatul ierarh cărturar Veniamin Costachi studiază la scoala episcopala de la Huși între 1782 și 1784. Școlile episcopale sunt menționate documentar și în perioada 1803-1823. în perioada dintre 1836 și 1853 sunt atestate școli particulare cum ar fi cele ale dascălilor Anastasie, Nicolae sin Diaconu, diaconului Pavel, Constantin, Costea, diaconului
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și la 6 decembrie 1765, căreia i se adaugă probabil și una ținutala. Locul școlii din Huși este însemnat în planul dichiului Iorest Dan. Reputatul ierarh cărturar Veniamin Costachi studiază la scoala episcopala de la Huși între 1782 și 1784. Școlile episcopale sunt menționate documentar și în perioada 1803-1823. în perioada dintre 1836 și 1853 sunt atestate școli particulare cum ar fi cele ale dascălilor Anastasie, Nicolae sin Diaconu, diaconului Pavel, Constantin, Costea, diaconului Vasile (1836-1837), de la bisericile „înălțarea Domnului”, „Sfanțul Dumitru
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pentru prima dată diafragme antiseismice din beton armat, zidărie armată și zidărie complexă. Expertizarea și consolidarea mănăstirilor Agapia - Moldova, bisericilor și turnurilor clopotniță de la Cozia și Brâncoveni, Sf. Ioan - Focșani, Berzeuiți, Rămeți, Săraca, Mirăuți, Baia; catedrala catolică din Iași, Catedrala Episcopală a Romanului și multe altele. Restaurarea bisericilor Ițcanii Vechi și Coconi-Suceava, care i-au adus trofeul binemeritat al Calității al Asociației Antreprenorilor Români în Construcții (ARACOĂ și primirea ca Membru al Uniunii Arhitecților din România (1960ă și de membru al
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
aud. Câteva minute, emoționat el însuși, Iorga a așteptat în picioare să se potolească manifestația de dragoste a studenților, apoi a mulțumit mișcat și și-a început cursul, cufundându-se aproape în fotoliul acela cu rezemătoare înaltă ca de tron episcopal, cu ochelarii în mână, punându-i pe nas numai când se uita prin filele de note după câte o dată sau după câte un nume, și sfredelind cu privirea pe fiecare auditor din sală - așa cum l-am văzut apoi de sute
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
această situație, Guvernul austriac îl convinge pe Dosoftei Herescu să-și schimbe titlul de episcop de Rădăuți în cel de episcop de Bucovina, cu atributul de „exempt, adică scos de sub jurisdicția mitropolitului său”. În data de 12 decembrie 1781, reședința episcopală a fost mutată de la Rădăuți la Cernăuți, instalându-se bătrânul episcop Dosoftei Herescu, iar în 1783, Episcopia Bucovinei a fost subordonată Mitropoliei Ortodoxe sârbe de Carloviț. Această încorporare dogmatică și spirituală a durat până în anul 1873, când Episcopia Bucovinei a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de regimul austriac, 20 de mănăstiri și schituri, iar averile mănăstirilor desființate s-au folosit într-un fond pentru întreținerea bisericilor și a clerului ortodox dar și a școlilor. La 15 iulie 1844 s-a pus piatra fundamentală a Catedralei episcopale din Cernăuți, fiind sfințită după 20 de ani, în 1864. Imediat după sfințire, în 1864, s-a început construirea palatului pentru reședința mitropolitană, care s-a terminat în 1882. Mitropolia Bucovinei, care devenise între timp, după al Doilea Război Mondial
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
1927 - 1929), Domițian Spânu (între 1929 - 1933), Vasile Ghiorghiu (între 1933 - 1934), Simeon Reli (între 1934 - 1935), sau ca profesor onorific alături de Vladimir Repta, Popovici Clement Constantin, Kozak Eugen. Aceasta este activitatea desfășurată de Nectarie Cotlarciuc până la înscăunarea în scaunul episcopal de la Cetatea Albă urmată de cea a înscăunării la Mitropolia Bucovinei. Râvna care a depus-o aici și până în acest moment, a folosit-o și în activitatea arhierească și chiar mai mult, pentru că, dacă aici, la facultate, avea grijă de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cu reședința la Ismail și a doua zisă a Hotinului, cu reședința la Bălți”. Nectarie Cotlarciuc a păstorit foarte puțin timp aici, din 1923 până pe 10 noiembrie 1924, când a fost ales mitropolit al Bucovinei, după el urmând în scaunul episcopal Iustinian Teculescu (1924-1932), Dionisie Erhan (1934- 1941), Policarp Morușca (locțiitor în 1941-1944) și Antim Nica (1944), Episcopia fiind desființată în anul 1944. Chiar dacă a păstorit această episcopie doar un an și opt luni, Nectarie Cotlarciuc s-a dovedit un bun
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
disciplinele Teologiei Practice, adecă odigetica, catehetica...apoi omiletica și liturgica. În scopul acesta revedeam cursurile mereu, cercetându-le și completându-le, făcându-le modificări [...]. Provedința nu ne-a lăsat să ne continuăm frumoasa profesiune de profesor și chemat la scaunul episcopal apoi Mitropolitan, nu ne-am putut realiza planul. Ce am lucrat, vom căuta, cu timpul, să edităm [...]. Antecesorii mei de la catedra de Teologie practică și anume Vasile Mitrofanovici și Teodor Tarnavschi au fost între cei mai distinși profesori universitari
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
a vrut și Domnul nostru Iisus Hristos ca în biserica sa totdeauna preoții să fie lumină nestinsă, lumine pururea arzătoare. Maiestatea Voastră cu Sf. Sinod și cu înaltul Guvern, văzând că unele candele erau stinse sau lipseau, că unele scaune episcopale erau vacante, bine ați voit a le așeza iarăș în loc [...]. Păstoriții mei popor bun și blând, cărui voiesc să-i închin toată dragostea și grija mea arhierească, cunosc datoriile lor către biserică, tron și țară...cu el împreună vă vom
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
că aveam vreo 10-11 ani. Trebuia să duc săptămânal lenjeria, spălată și călcată de iubita mea mamă, familiei care locuia în vila aceea. Iar aici, chiar în fața noastră, se odihnește clădirea impunătoare a seminarului. Când am început să frecventez liceul episcopal aveam 19 ani abia împliniți. Dacă ați ști ce drum a trebuit să fac de acasă până la școală! Nu era un drum lung dar, pentru foamea nepotolită pe care o aveam mereu cu mine, mi se părea interminabil. Uneori simțeam
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un zâmbet binevoitor, m-a consolat: „Zero și mizerie? Condiții bune, condiții bune!“. La drept vorbind, eu eram conștient că nu valorez nimic, că sunt un „zero“ și datorită evaluărilor negative repetate ce mi-au fost date de profesorii seminarului episcopal. Acum începeam să înțeleg de ce Dumnezeu mă alesese tocmai pe mine ca să-și realizeze Opera. „A privit la umilința roabei sale“, așa a răspuns Preasfânta Fecioară Maria la salutul de laudă al verișoarei sale Elisabeta. Iar Dumnezeu, dintre atâția preoți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
caritate ea se datorează, fără îndoială, zelului și muncii acestor păstori ai diecezei. În timpul Revoluției franceze și a predominării filozofiei iluministe, cultura teologică a seminarului alunecase în forme și tendințe janseniste și antiromane sau, mai bine zis, antipapale. Prin slujirea episcopală a monseniorului Andrea Avogadro (1790), la Verona a început un schimb radical de orientare pastorală și teologică. Când se adresa preoților îi stimula la studiu, dar, mai ales, insista ca ceea ce predicau să fie materializat în viață și să fie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a instaurat un război contra religiei, prin gesturi fățiș ostile, precum arestarea episcopului Avogadro, ori subtil, mult mai periculoase, precum coruperea studiilor și a moravurilor din seminarii. Episcopul Avogadro, pentru a nu dăuna spiritual poporului său, a renunțat la conducerea episcopală și s-a dedicat promovării grupurilor sacerdotale (grupurile de Amicizie sacerdotali). Scopul acestor Amiciții era ajutorul reciproc între preoți pentru păstrarea purității doctrinei catolice și realimentarea fervorii ascetice. Din aceste grupe, austerul benedictin Innocenzo Liruti (care a păstorit dieceza între
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Elev de școală particulară Don Pietro Scapini nu s-a limitat numai la sistematizarea logistică a familiei Calabria, dar a început imediat și lecțiile pentru a-l pregăti pe Giovanni să susțină examenele de admitere la liceul clasic al seminarului episcopal. A căutat colaboratori. S-au oferit doi dintre prietenii săi: don Paolo Rossi, unul din primii discipoli ai monseniorului Comboni și clericul Luigi Zoppi, viitor profesor de seminar. Au remediat câteva cărți de mâna a doua, caiete și celelalte lucruri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
suplineau deficiențele pregătirii. După trei ani de studiu, chiar dacă un pic scurtate, profesorii săi l-au considerat apt pentru a înfrunta examenele de admitere la liceu. Pe 10 noiembrie 1892 tânărul s-a prezentat în fața comisiei de examinare a seminarului episcopal. La terminarea examenului se delibera doar o singură evaluare globală și notele pentru subiectele de italiană și latină. Notele examinatorilor au fost: 7 la italiană și 5 la latină. La restul examenelor orale, examinatul s-a demonstrat suficient de pregătit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru trup și suflet. Au fost ultimele vacanțe, pentru că, mai apoi, don Calabria va decide să renunțe ca să nu-și abandoneze niciodată copiii oratoriului și bolnavii care rămâneau singuri în casă. Reîntors la Verona, a găsit o scrisoare a Curiei episcopale, din 24 septembrie, care îi comunica prima sa misiune pastorală. Episcopul l-a destinat parohiei Santo Stefano, o zonă populară și nu prea agreată de cei mai mulți, pentru că aici era un paroh care își făcuse un renume de scorbutic și irascibil
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înghesuiți într-un unghi, într-o așteptare tremurătoare, ascultând cu urechea apropierea zgomotului produs de motoarele avioanelor dușmane. Terminată incursiunea, băieții și asistenții ieșeau afară din refugiu și își reluau leneș propriul loc și propria muncă. Studenții frecventau școlile seminarului episcopal. Unii ștrengari profitau de alibiul alarmei aeriene cerând să fie scutiți de nepregătirea pentru lecție. Profesorii, luându-i în râs, îi apostrofau cu un aforism ironic: «Eh, săracul! Nu te-ai pregătit pentru că ai fost în grotă!». Pe 17 februarie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dreptate se întrebau: de ce să preluăm conducerea unui spital din moment ce nu ne-am ocupat niciodată de activități sanitare? Dar don Calabria, amicul lui Sempreboni, și-a convins confrații să accepte. Astfel, pe 21 decembrie 1933, în sediul oficial al Curiei episcopale, a fost oficializat «Actul de cedare» din partea noului paroh, în favoarea Operei lui don Calabria. Numărul oaspeților a urcat la 60. La sfârșitul anului 1936 vor fi deja 100. Spitalul va fi deschis la cererea explicită a Administrației orășenești din Verona
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
este lipsa de caritate dintre noi, e spiritul de critică, de invidie, de murmurare, plecate toate din amorul nostru propriu, din mândria noastră...». Dar pacea nu domnește. Și, în iunie 1933, împărțirea sufletelor provoacă vizita pastorală diecezană, întreprinsă de către delegatul episcopal, mons. Luigi Zenati. Don Calabria se simte strivit în menghina unei dileme: «Cuvântul părintelui meu spiritual, care e glasul lui Dumnezeu, îmi spune că, Congregația așa cum este nu e bine; dar aprobarea episcopului, care e reprezentantul lui Dumnezeu, îmi spune
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
celorlalți confrați. Don Calabria imploră episcopul ca să intervină în fața Vizitatorului Apostolic ca să mai aștepte îndreptarea celor responsabili. Dar abatele Caronti e de neclintit. Don Cogo este primit în dieceză de monseniorul Cardinale. Pentru un scurt timp a rămas ca secretar episcopal, după care a fost desemnat ca paroh. Don Giovanni va păstra în continuare relațiile bune cu el. Iar don Augusto va răspunde acestei afecțiuni, făcându-se instrumentul Providenței prin achiziționarea abației de la Maguzzano. De fapt, don Augusto a fost cel
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lui Dumnezeu: «Doamne, voința ta sfântă și dumnezeiască în această Operă a ta, să coste orice sacrificiu». «Episcopul meu» Don Calabria i-a îndrăgit pe toți episcopii diecezei de Verona. Își amintea de onomasticele lor și de aniversările consacrărilor lor episcopale. Adesea în registrul Sfintelor Liturghii găsim intenția de rugăciune pentru episcop. Nu a permis niciodată critici sau plângeri publice despre activitatea lor. Pentru el, sentire cum Ecclesia (a fi unit cu Biserica) se traducea concret cu sentire cum Episcopo (unit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
celor două Congregații religioase și prins de atâtea forme de apostolat, un interes atât de viu pentru unitatea creștinilor. «E un vis al sărmanei mele vieți, pe care îl nutresc de multă vreme, să văd ziua unirii dintre creștini». Conferința Episcopală din Triveneto, în petiția adresată papei Ioan Paul II (1978-2005) pentru beatificarea lui don Calabria, scrie: «Reconcilierea fraților separați, chiar și atunci când aceasta era văzută cu prudență, a fost aspirația arzătoare a inimii sale. A întreținut legături frățești cu protestanții
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]