1,945 matches
-
independentă. În plus, același element poate face parte din mai multe subsisteme, ceea ce fluidizează frontierele dintre ele. Apoi sistemele economice trebuie considerate și în relație cu mediul din care fac parte. Toate acestea fac necesară studierea sistemelor economice de pe poziții epistemologice mai largi, transdisciplinare. Orice sistem tinde spre o organizare superioară. Or, per-fecționarea sistemului duce la sporirea complexității și la o mai bună integrare în sistemele de ordin superior. Astfel, complexificarea contribuie la trecerea de la fenomenele și dinamicile locale la cele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Paris: Éditions José Corti). * mitul personal al autorului; * psihocritica. Mc HALE Brian [1987] (2009) Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan Horațiu POPESCU, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Postmodernist Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat), București: Editura Științifică și Enciclopedică (Cosmologie du XX-e siècle, Paris: Éditions Gallimard). * modelele cosmologice; * modelul einsteinian; * timpul cosmologic. MIHĂILĂ Ecaterina (1995) Textul poetic Perspectivă teoretică și modele generative, București: Editura Eminescu. * structura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eroarea lui Descartes. Emoția, rațiunea și creierul uman. Eroarea" lui Descartes trebuie spus de la bun început este dualismul ideologic și conceptual (nu rareori antinomic, cu mici valențe oximoronice chiar), practicat de filozof, dualism pe care se întemeiază o întreagă tradiție epistemologică (greu recognoscibilă, de altfel, astăzi, dato rită supralicitării, drept "carteziană"). Tradiția menționată a dus în psihologie și, prin iradiere, în neurologia de pionierat la convingerea că, în interiorul creierului, siste me neurale diferite sînt responsabile pentru emoții și, respectiv, pentru rațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
privire generală, stabilindu-i direcțiile impuse în filosofie și în lingvistică, după o cronologizare prealabilă a acestuia. Pornind de la ideea de canon, considerat element etalon-static, despre care discutăm în capitole cu titluri sugestive, precum: Canonul, Definiție, Tipuri de canon: canonul epistemologic, canonul ideologic, canonul textual-lingvistic (estetic), încercăm o definire a conceptului de deconstrucție a canonului, având la bază studiile autoarei mai sus menționate. Fără pretenția de a epuiza acest subiect destul de vast, ci, mai degrabă, de a stabili o relație între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
istoricilor literari, ne propunem să argumentăm în ce măsură poezia acestei autoare se apropie și în ce măsură se îndepărtează de ceea ce criticii înțeleg, în unanimitate, prin canon. În acest sens, avem în vedere trei aspecte ale canonului sau trei tipuri de canon: canonul epistemologic, canonul textual lingvistic și canonul ideologic. Apoi, fără să dăm impresia unei îndepărtări de la obiectivul principal al cercetării noastre, ne propunem să "înțelegem" ce reprezintă deconstrucția atât în context literar, cât și la nivelul științelor umaniste în general 4, oprindu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
valoarea acelor momente creatoare, considerate aurorale sau duminicale, substanțializează canonul, care e, într-un fel, în interiorul literaturii, dar, în același timp, deasupra ei. Canonul literar este literatura, instituită ca Tradiție vizionară, relevantă și revelatorie"25. 1.1.2.1. Canonul epistemologic Un prim tip de canon, la care vom face referire, implicând opera Anei Blandiana, este canonul epistemologic (și anume acel tip de canon cultural, instaurat de tradiție, de o anumită dezvoltare a gândirii sociale și culturale, într-un anumit moment
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dar, în același timp, deasupra ei. Canonul literar este literatura, instituită ca Tradiție vizionară, relevantă și revelatorie"25. 1.1.2.1. Canonul epistemologic Un prim tip de canon, la care vom face referire, implicând opera Anei Blandiana, este canonul epistemologic (și anume acel tip de canon cultural, instaurat de tradiție, de o anumită dezvoltare a gândirii sociale și culturale, într-un anumit moment). Acesta este canonul major, căruia i se pot subordona celelalte canoane: al criticii literare, al istoriei literare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Bloom, care preluând, la rândul lui, ideea lui Alastair Fowler, din Kinds of Literature (1982), punctează că "schimbarea gustului literar poate adeseori să se datoreze reevaluării genurilor reprezentate de operele canonice"27. Vorbim, de asemenea, în cadrul acestui tip de canon, epistemologic, și despre un canon general, raportat la paradigma culturală, și unul individual, raportat la autor ("propriul canon al unui autor canonic îi creează acestuia tradiția"28). Referindu-se la creatorii de canon, același Luigi Bambulea vorbește despre o anumită contribuție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Mircea Martin despre canonul estetic. Distincția dintre operele perene, deja "clasate", arhivate în memoria colectivă, și cele noi face obiectul unor reflecții demne de a fi luate în considerare. Sunt trecute prin filtrul migălos al cercetării, tipurile binecunoscute de canon: epistemologic, ideologic, estetic (sau textual-lingvistic), fiecare adăugând o tușă aparte la definirea creației și a profilului Anei Blandiana. Fiecare critic literar are o viziune a sa asupra ideii de canon. Sunt amintite și listele canonice, care, așteptate îndelung, creează o adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și intensă, uneori, inerție. Simona CONSTANTINOVICI, Timișoara, 15 octombrie 2015 Cuprins Argument 14 1. Introducere în deconstrucția canonului 22 1.1. Canonul 24 1.1.1. Definiție 24 1.1.2. Tipuri de canon 27 1.1.2.1. Canonul epistemologic 30 1.1.2.2. Canonul ideologic 34 1.1.2.3. Canonul textual-lingvistic 35 1.2. Deconstrucția canonului 38 1.2.1. Conceptul de deconstrucție 39 1.2.2. Deconstrucție și deconstructivism 42 1.2.3. Deconstrucția ca reconstrucție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de cunoaștere, ceea ce nu înseamnă că Blecher are în vedere o lectură în cheie spiritualist-salvaționistă a Întâmplărilor în irealitatea imediată. Tema interpretării lumii, a căutării unui sens dincolo de absurdul cotidian, face din cartea sa una dintre cele mai prețioase investigații epistemologice din literatura română modernă. Din bestiarul biblic: furnicoleul Eugen Munteanu 1. Într-un articol recent, afirmam că "viața cuvintelor în imensul spațiu semantic a hipertextului biblic este fascinantă și surprinzătoare" (Munteanu 2013, p. 275) și încercam să ofer o schiță
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu realitatea ei. Spre exemplu, a cunoaște și mai profund realitatea economică nu trădează ambiția de a justifica activitatea economistului? Dorința de a cunoaște realitatea, decuparea ei în funcție de discipline și descompunerea umanului sunt strîns legate între ele. Dezbaterile metodologice și epistemologice, din ce în ce mai numeroase și mai sofisticate, pierd din vedere esențialul. Oricare ar fi demersul său, explicativ, cognitiv sau hermeneutic, expertul în uman urmărește să cunoască realitatea pentru a reduce incertitudinea din jurul comportamentelor umane în chestiune. După cum explică Pierre Bourdieu, sociologia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sunt, noi suntem lumea. Modul M2 de a fi în lume postulează identitatea între "eu" și lume, între "noi" și lume. Lumea nu este ceva exterior, este viziune a lumii. Lumea noastră este viziunea noastră despre lume. Acesta este postulatul epistemologic care stă la baza teoriei posibilelor-imposibilelor. E un postulat pe care îl calificăm de "constructivist", cu un termen care se cere explicitat. Lumea este posibilele și imposibilele noastre. Teza noastră inversează relația între realitate, posibilele și imposibilele noastre: realitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
A observa înseamnă a crea. Observarea realității înseamnă construirea, inventarea ei. AMBIGUITATEA NOȚIUNII DE REPREZENTARE După această necesară abatere prin fizică, să ne întoarcem la științele umane. Dezbaterea e confiscată de două serii de confuzii. Se confundă, de obicei, constructivismul epistemologic, despre care este vorba în teoria noastră, cu ceea ce putem numi constructivismul social. Cînd sociologii caută să demonstreze că o instituție sau o relație socială (piața, de exemplu) nu e naturală, altfel spus nu este inerentă naturii umane, atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
realitatea socială o realitate istorică și construită, constructivismul social se opune naturalismului social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului social nu implică deloc o poziție constructivisă în plan epistemologic. Să ne oprim la problema structurilor sociale. Sunt posibile două poziții epistemologice. Din poziție realistă, structurile sociale reprezintă o realitate în sensul obișnuit: "constructul social" în chestiune este o constrîngere exterioară. O structură socială nu este o realitate, ceea ce vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului social nu implică deloc o poziție constructivisă în plan epistemologic. Să ne oprim la problema structurilor sociale. Sunt posibile două poziții epistemologice. Din poziție realistă, structurile sociale reprezintă o realitate în sensul obișnuit: "constructul social" în chestiune este o constrîngere exterioară. O structură socială nu este o realitate, ceea ce vrea să însemne că ceva exterior stipulează poziția epistemologică constructivistă. Teoria noastră spune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Sunt posibile două poziții epistemologice. Din poziție realistă, structurile sociale reprezintă o realitate în sensul obișnuit: "constructul social" în chestiune este o constrîngere exterioară. O structură socială nu este o realitate, ceea ce vrea să însemne că ceva exterior stipulează poziția epistemologică constructivistă. Teoria noastră spune: e vorba de un ansamblu de posibile și imposibile, pe care și le-au creat oamenii în cauză (de exemplu, imposibil să nu existe conducători și conduși). Sociologii sunt împotriva naturalismului social; sociologia ține, prin natura
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imposibil să nu existe conducători și conduși). Sociologii sunt împotriva naturalismului social; sociologia ține, prin natura ei, de constructivismul social. În schimb, rari sunt sociologii (istoricii, economiștii, psihologii) care să adopte, în lucrările lor, o perspectivă riguros constructivistă în plan epistemologic (care să implice, mai ales, refuzul noțiunilor de context, ambient, mediu). O altă sursă de ambiguități este prea evidenta noțiune de reprezentare. Trebuie să distingem între două expresii ale realismului epistemologic. Realismul naiv este credința potrivit căreia realitatea considerată un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în lucrările lor, o perspectivă riguros constructivistă în plan epistemologic (care să implice, mai ales, refuzul noțiunilor de context, ambient, mediu). O altă sursă de ambiguități este prea evidenta noțiune de reprezentare. Trebuie să distingem între două expresii ale realismului epistemologic. Realismul naiv este credința potrivit căreia realitatea considerată un dat exterior se oglindește în spirit și se imprimă în corp. Teoria reflectării stipulează că o reprezentare poate și trebuie să fie oglinda realității (fizice, sociale...). Poezia lui Pessoa, semnată Alberto
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o gîndim/ (A gîndi înseamnă a avea ochii bolnavi)/ Ci ca s-o privim și să cădem de acord 163..." Termenul reprezentare este folosit adesea într-un sens relativ diferit. Este postulată existența a ceva exterior (suntem realiști în plan epistemologic), dar se presupune că oamenii au percepții, își formează imagini diferite ale realității. Să ne gîndim la importanța pe care o acordă sociologul, istoricul, psihologul acestui tip de reprezentare. Potrivit modului în care științele umane întrebuințează noțiunea de reprezentare, propunem
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
înscrie pe poziția realismului cultivat. Reprezentarea nu este o imagine a ceva exterior, o percepție a realității, un punct de vedere asupra acesteia. Reprezentarea construiește realitatea, percepția o creează, punctul de vedere o inventează; imaginea este realitatea. Acesta este postulatul epistemologic la care face apel teoria noastră. Dacă putem spune că posibile și imposibilele noastre sunt reprezentările noastre, noțiunea de reprezentare are acest sens extrem de precis. UN ANIMAL SUBLIM ȘI ÎNFRICOȘĂTOR: ALTFEL SPUS, CONSTRUCTIVIST A adopta o poziție epistemologică riguros constructivistă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este postulatul epistemologic la care face apel teoria noastră. Dacă putem spune că posibile și imposibilele noastre sunt reprezentările noastre, noțiunea de reprezentare are acest sens extrem de precis. UN ANIMAL SUBLIM ȘI ÎNFRICOȘĂTOR: ALTFEL SPUS, CONSTRUCTIVIST A adopta o poziție epistemologică riguros constructivistă înseamnă a refuza expresiile "cîmp de posibilități" și "arie de posibilități". A crede că posibilele și imposibilele noastre decurg din nenumăratele constrîngeri exterioare (legate de împrejurare, de context, de structurile sociale existente, de experiență, de Istorie), că realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
existente, de experiență, de Istorie), că realitatea le îngrădește, într-un cuvînt tot ceea ce presupun aceste expresii, înseamnă a gîndi în termenii "marjă de libertate". A gîndi de pe o poziție realistă. Între posibile și "cîmp de posibilități" există aceeași opoziție epistemologică și filosofică ca între libertate și "marjă de libertate". A respinge expresiile "cîmp de posibilități", "arie de posibilități", "marjă de libertate" înseamnă, oare, a crede că totul este posibil? Și da și nu. Vom reveni asupra acestui aspect către sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fi în lume este o necesitate vitală pentru ființele umane). Dezacordul e de găsit în două puncte esențiale. Searle nu este nici primul nici ultimul filosof care cere științelor umane să preia științele zise exacte, fizica în special, drept model epistemologic. Dar care este fizica la care el face referire? Pentru el și pentru mulți alții nu există decît o singură fizică, cea realistă, apărată de Einstein. Ca demonstrația lui să țină, pentru a-și justifica critica radicală la adresa constructivismului epistemologic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
epistemologic. Dar care este fizica la care el face referire? Pentru el și pentru mulți alții nu există decît o singură fizică, cea realistă, apărată de Einstein. Ca demonstrația lui să țină, pentru a-și justifica critica radicală la adresa constructivismului epistemologic aplicat umanului, el trebuie să facă uitate dezbaterile care au însoțit nașterea mecanicii cuantice; el se preface că ignoră existența concepției constructiviste a fizicii. E amnezia ca strategie. Mai mult decît atît, argumentația filosofului american este cu totul tributară logicii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]