1,343 matches
-
semna pentru prima dată Ion Vinea). Semnătura arată că Samuel Rosenstock nu se hotărîse încă pentru pseudonimul care urma să-l facă celebru. Nici poemul său nu e, încă, un Tzara veritabil, ci doar mimarea — fără stridențe — a unui envoi epistolar, o piesă de cameră în care bovarismul provincial e privit cu ironie tandră, ușor amuzată, iar versul liber muzicalizează grațios, improvizînd ludic rime interioare. Prin 1913 sau 1915 — nu putem preciza cu certitudine data — tînărul autor exersa însă pseudonimul Tristan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor secvențe (anti)poetice în versuri, figuri geometrice, simboluri matematice, desene, reclame, scheme, jocuri tipografice, caligrame, concretisme etc. Senzația este una de materie textuală ductilă, infinit modelabilă, deschisă tuturor combinațiilor și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de agreabil surprinși” de textele lui Urmuz, încît au proiectat o traducere completă a operei acestuia. Tot în 1937, Ion Biberi își publică eseul despre Urmuz la Editions Corymbe, Paris. D. Vârbanescu va fi, în 1949, protagonist al unui schimb epistolar cu Eugen Ionescu (Radu Ionescu, „Eugen Ionescu și Urmuz — scrisori deschise (către D. Vîrbănescu)”, în România literară din 4 decembrie 1969). Aflat la Paris, cel din urmă proiectase încă din 1944, cînd era atașat cultural pe lîngă guvernul de la Vichy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mănăstirea de femei Sant’Eustorgio, în afara zidurilor orașului, și și-a umplut patul de concubine. În pofida stării ei de ostatică nefericită și umilită, Gundeperga era la curent cu tot ce se întâmpla și, exercitându-și puterea din mănăstire, întreținea relații epistolare, secrete și necontenite, cu papa Onoriu și cu Dagobert, regele francilor. Își păstrase de asemenea importante relații politice și-și folosea propriul patrimoniu pentru a-și asigura fidelitatea a numeroși duci și nobili din regat. Intrigată probabil de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de patru ani, pentru Îndrăgostiții Carmen și Octav nu există alți băieți și alte fete. Devenind student al Facultății de Geografie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, Octav trăia mereu cu imaginea mirifică a iubitei sale. Îi trimetea avalanșe epistolare, iar În intervalul cuprins Între 24 mai și 23 iunie 1958 Îi scria În fiecare zi. Se repetau doar cuvintele „te iubesc, mi-e dor de tine.” Intenționa Octav ca, Îndată ce va obține licența de profesor, să se Însoare cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
preabunului român și creștin Gigi Becali. Iar acum, În 2005, după declarația providențială „Căpitanul trebuie sanctificat”, statuia din sufletele legionare, dedicate inegalabilului ctitor contemporan de biserici, capătă proporții monumentale. Dacă Cezar este autorul celei mai scurte scrisori din istoria genului epistolar (prin textul „Veni, vidi, vici”), sunt la fel de convins și că discursul cel mai scurt și cel mai frumos din istoria retoricii românești a fost pronunțat de Gigi Becali prin declarația de inspirație divină „Căpitanul trebuie sanctificat.” Felicitări summa cum laude
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe acest corp cosmic numit Terra nu este de fapt urgent - iată principiul meu. Invenția telefonului mobil, a mesageriei electronice, precum și a altor sisteme de interconexiune rapidă a dus de fapt la distrugerea unui gen literar extrem de drag mie - genul epistolar. Cîteva secole de operă epistolară au fost măturate astfel cu brutalitate din educația tinerilor și a contemporanilor noștri. Ori, eu mă opun acestei crime. Iată din ce motiv prefer să scriu scrisori de tip tradițional și nu răspund decît dacă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acest lucru ? Camus... Prin ce revelație ? Prin cea furnizată de noi... Vă las acum. Mă aflu tot în cafeneaua Hawelka, dar mîine plec la Praga. Vă urez inspirație dacă scrieți în acest moment. GC P.s. Pînă la următorul nostru schimb epistolar vă invit să reflectați la aceste patru fraze. „Sunt un om invizibil.” „Pe domnul K îl calomniase pesemne cineva pentru că într-o bună zi se trezi arestat.” „A fost în viața mea o lungă perioadă cînd m-am dus la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oferă însă creștinismului șansa unei reabilitări. Biserica își poate revendica din nou atributul fundamental deținut mai bine de un mileniu: acela de for al unei proclamații evanghelice și al unei narațiuni liturgice excepționale 1. „Povestea” mântuirii neamului omenesc revelată în „epistolarul” biblic s-a dovedit în stare să ofere un sens sacrificial și sublim milioanelor de vieți omenești înscrise în calendarele nevăzute (pentru că au fost incendiate) ale Bisericii. Această putere de transfigurare și restaurare luminoasă a vieții omenești n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
decât aplicarea, în acest scop, a unui demers ivit pentru a servi altor exigențe”233, după cum afirma același Antonio Russi. Tocmai pentru că proza a fost legată pentru multă vreme de narațiunea istorică, de dialogul filosofic, de oratorie sau de stilul epistolar, nu a existat practic noțiunea de narațiune artistică în proză decât începând cu tardo-elenismul. Pe bună dreptate, putem vorbi în aceste condiții de o inovație în arta literară, echivalentă cu un nou mijloc expresiv. Rămâne, în tot cazul, o certitudine
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
volumul îmi va fi pus dinainte, să nu te superi dacă îl voi renega". I-a scris papei Urbano o scrisoare îndurerată pe 21 martie 1630. Nu i s-a răspuns. Se temea oare Papa să continue relațiile, fie și epistolare, cu bătrânul călugăr, sau scrisoarea nu ajunsese nicicând la destinație? I-a scris o altă scrisoare, în care, de data asta, nu-și stăpâni acuzațiile la adresa celui ce i se împotrivise și îl persecutase; preciză numele și prenumele, se revoltă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a culturii (Cartea Românească, 1981); Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă (Cartea Românească, 1983; Humanitas, 1991); Apel către lichele (Humanitas, 1992); Cearta cu filozofia (Humanitas, 1992). Traduceri din Platon, comentatori aristotelici și filozofi germani (Heidegger, Schelling). EDITĂRI - Epistolar (Cartea Românească, 1987), C.Noica, Jurnal de idei (Humanitas, 1990) ș.a. GABRIEL LIICEANU Despre limită HUMANITAS Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE (c) Humanitas, 1994 ISBN 973-28-0540-4 CUVÎNT ÎNAINTE Această carte s-ar fi putut intitula la fel de bine Despre libertate. Mi s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
12 urcăm în cămăruța lui Noica. Ne trece în revistă corespondența primită, în primul rând scrisoarea lui E.C. din 30 ianuarie 1979, care pune capăt unei bosumflări de câteva luni și amenințării de a întrerupe suita celor mai strălucite pagini epistolare, poate, din cultura noastră. Aici e vorba de câteva considerații în marginea Maladiilor. ("C'est un excellent ouvrage qui, à mon sens, reflète mieux ta forme d'esprit que le précédent" - i.e. Sentimentul romînesc.) Noica își preia apoi funcția de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toate acestea, redus la extragerea câtorva mii de fișe și la o inteligență speculativă și combinatorie? Am preferat să scriu scrisori lungi către cei de acasă în marginea Jurnalului păltinișean care tocmai apăruse (din corespondența aceea s-a născut apoi Epistolarul), să citesc cărțile interzise în țară despre istoria sumbră a veacului și să mă gândesc la altfel de a scrie cartea despre limită, care nu-mi dădea pace, ca o promisiune neîmplinită. Mai târziu, când a apărut, purta în ea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vulnerabil. Mi-am amintit cum vibram amândoi sub ecourile Jurnalului de la Păltiniș, proaspăt apărut, și cum combăteam de zor, fiecare pe frontul său, și cum la capătul acestei Aus-einadersetzung, al acestei corespondențe dezlănțuite cu cei din țară, a luat naștere Epistolarul... M-am revăzut stând la masa de lucru din camera mea și citind prima scrisoare care sosise după apariția cărții, cea pe care o așteptam cel mai mult și care urma să mă mântuie sau, dimpotrivă, să mă rostogolească, fulgerat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scrisorii care mă realizează ca subiect". Pe scurt, Friedgard vrea scrisori. În concordanță cu un traseu al gândirii alienării care merge de la Hegel la Școala de la Frankfurt, Friedgard refuză atingerea cioraniană care o "obiectualizează" (verdinglicht) și se revendică, prin scrisul epistolar, ca subiect al propriei sale libertăți, ca eu liber. Ce blestem pentru Cioran să se pomenească, în plină detentă erotică, castrat cu armele înseși ale filozofiei! Neplecând, nu-i rămâne decât să ofteze mai departe îndrăgostit ― deja pe 24 mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
umpleam cu "meditații negre" carnețele pierdute apoi fără urmă), să mă reântâlnesc în scris cu mine. Niciodată, de atunci, nu mai avusesem curajul s-o fac. Tot ce am scris de-a lungul vieții, cu excepția unor pagini din Jurnal și Epistolar, nu a reprezentat decât strategia bine pusă la punct (eram antrenat pentru asta!) a unui camuflaj cultural: o diversiune, executată cu mijloace pseudo-filozofice, pe teritoriul gândirii. Desigur, de fiecare dată când mă ciocneam de mine, mă consideram cel mai pasionant
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
autorul cărții Pseudokynegetikos, cu vremea devin nimicuri foarte grele. Epistolă, menită a fi precuvântarea cărții "Manualul vânătorului ", ea a crescut sub mînile autorului ei într-un volum de observații, aluziuni, descrieri, ironii și pagine de erudiție. Stilul deci e cel epistolar - al scrisorilor intime. Scrisoarea intimă înlocuiește graiul viu, conversația, de aceea lipsesc din ea grămădirile de abstracții, perioadele încărcate cu propoziții subordinate; ca și în conversații, vorbirea se mișcă în scurte propoziții principale și relațiile logice ale cugetărilor se cunosc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
decât din forma gramaticală a combinării lor. Nici inorînduirea materiei nu e atât de strict ținută și cugetările se înfățișează în șirul în care s-au prezentat ca inspirații ale momentului. În sfârșit, autorul se servește de toate prerogativele stilului epistolar, chiar de post-scriptum. Astfel, luând vânătoarea din anticitate, din evul-mediu, din vremea modernă, tablouri vii ce urmează când cu răpeziciune, când încetinel, îmbrăcate într-o melancolică descripție, până ce sfârșești cartea, fără să știi cum ai ajuns la capătul ei. Limba
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu fiecare carte accesibilă în același timp unei mulțimi de cititori. Și despre ea se va scrie vreodată. Scrisori, depeșe, telegrame După cum mi s-a depeșat urgent... Un colonel Limba română începe cu o scrisoare. Literatura română este un lung epistolar, până la inventarea telefonului, dar și după aceea. E-mail-ul e tot o scrisoare. Nu formatul și suportul contează, ci tipul de comunicare. Scrisoarea este personală, ea e comunicarea de la om la om, de la personaj la personaj și are un caracter tainic
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
valoarea scrisorii, mai ales pe scenă, unde scrisoarea face personajul să vorbească fără ca el să fie prezent, precum Rică evocat de Zița prin propria-i scrisorică înainte de a apărea fizic. Caragiale, ca maestru al teatrului, îmbogățește distribuția cu pesonaje prezente epistolar: fiul lui Trahanache, un Teodosie pe dos, care îi scrie tatălui învățături, șeful de partid, becherul, care cere alegerea cu orice preț, dar cu orice preț a lui Agamiță. Și chiar cu Galibardi adus de Leonida prin citarea celebrei lui
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
vocală sau absența diacriticelor nu deranjează pe nimeni! Există diferențe fundamentale între trei jargoane utilizate în comunicarea prin mediul electronic: limba e-mailului, a chatului și a convorbirii paralele cu alte activități. Prima e mai ceremonioasă, e un fel de stil epistolar, poate include formulari ca „dragă domnule X”, „Cu stimă deosebită” etc., deși nu exclude absența diacriticelor și a majusculelor sau unele prescurtări. La chat-ul scris, majusculele cam lipsesc, abrevierile abundă, comunicarea e mai simplă, propozițiile sunt scurte. Cele mai
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Canada, Finlanda etc.:“Biserica Sfântul Gheorghe” din Huși, de Costin Clit, “Mânăstire Moreni” de Gheorghe Ghenghe și Marin Rotaru, “George Tutoveanu” de Serghei Coloșenco, “Nu-i mai ajunge sufletului...” de C.D. Zeletin, “Valori spirituale tutovene” de Traian Nicola, “Caleidoscop memorialistic epistolar” de Constantin Parfene, „Trestiana” monografie arheologică de Eugenia Popușoi, „Documente bârlădene ferecate în metal” de Nicolae Mitulescu, „Călător... prin vâltoarea vremii” de Alexandru Mânăstireanu, o carte autobiografică a autorului ,Iubire”, versuri și proză de Al. Vlahuță, „Personalități medicale din Țara
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Basarabia. „Puritanismului” autarhic îi cade victimă până și Internetul, considerat o invenție „necurată”, chemată să ne distrugă specificul și să polueze sufletele candide ale elevilor. Cele spuse mai sus mă determină să afirm că, asemeni tânărului chinez Ling, din romanul epistolar al lui André Malraux, al cărui titlu l-am împrumutat pentru acest text, va trebui să ne construim propria noastră relație cu Occidentul. O relație directă, „pe viu”, nu doar una mediată de lecturi, discuții, filme sau colocvii tematice, așa cum
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
trebuiau finalizate sau revizuite și desigur la vasta ei corespondență. Acum, în anii când ne apropiem de centenarul nașterii, o considerăm pe Yourcenar înainte de toate o romancieră istorică. De obicei nu este considerată drept o personalitate majoră în istoria genului epistolar, în modul în care sunt modelele ei Gide și Mann. Totuși Yourcenar fotografiată în fața casei Petite Plaisance, Northeast Harbor, Maine a scris o vastă corespondență care este suficient de bogată pentru a fi studiată de sine stătător. Ea conține, ca să
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]