1,004 matches
-
Vâsleam într-o complicată relație de curtenie c-o sarsana ce-și vărsa săptămânal porția de denunțuri la secția a VI-a de Cercetări și Anchete Penale, de pe lângă Securitatea Statului București. Era o sarsana romanțioasă... Cum a fost încunoștiințată că escaladam treptele, îndreptîndu-mă către ea, îmi iese emoționată înainte, îmi sare înfierbîntată de gât și îmi spune: "Vino cu mine să privim luna din versurile unor tipi care fac probleme Partidului!..." - Vagoane de Conferințe pe țară încheiate cu rezoluții, excluderi din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Luîndu-se după tovarășul în raglan putrezit, Bruță își eliberă zurgălăii din cele două ace de siguranță, le înfundă limbile cu două călușe de câlți și îi adăposti prin buzunar. Mișcîndu-se ca felina. Precaut. Peste zece secunde, Bruță și prietenul său escaladau, cu bricegele mulate la carâmb, fațada Casei de Cultură a Studenților. Tîrîndu-se pe netezimea și în înălțimea ei, precum doi melci uriași. Pe care n-ai fi avut cum să-i împiedici să răzbată către tezaurele fluide ale etajului întîi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sânge. Obligîndu-i ca, lipindu-se de bara din spate a taximetrului și alcătuind un soi de piramidă sportivă, să-și prăvale făpturile, primii doi (Fiorosul Marcel și Gabi cel Norocos) în prăpastia metalică a portbagajului, ceilalți doi, Relu și Doru, escaladând pe capotă și ancorîndu-se, cu propriile bretele, de suportul pentru bagaje montat pe acoperișul taximetrului, marca Daciei 1300. 67 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Taximetristul Genel fu desfăcut, de pe povestioara sa, de colții celorlalte automobile, care-și ambalară motoarele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la loc, și nici mama invitației nu și-ar fi dat seama, dar ce folos, nu dormise apoi două nopți, perpelindu-se că nu ascultase de-un ordin. Domnul Volgoride nu-i arunca, câteodată, când se abătea pe la el, escaladând două etaje, că-l găsește prea palid, că este un amploaiat prea cu ochii beliți sau, dimpotrivă, prea înfundați în orbite și se mira, așa zeflemitor și subțirel că, din pricina plăcerilor solitare, cum de nu-i tremură mîna? Cu atât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cînd? Pe terasă?" - Sigur. Pe terasă... - "Ești tu atât de încredințată, Mariușcă... Că eram precum spui?" - Mie-n sută. Am greșit eu vreodată? Chiar și atunci când ți-am înștiințat că, dacă ai să fugi cu sclifosita aceea spălăcită, Cristina... Să escaladați prin Munții Bucegi. O să vă frângeți amândoi gîturile?!... Uite că n-am greșit. Te mai vezi, când și când, cu Cristina? - "Necontenit. Cei de pe aici nu cunosc desfătare mai uriașă decât să ne plimbe pe noi. De dimineață până seara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu Sultanul? - Taci, neglijento! Curg scamele de pe tine. Ca paiele la botul vacii... Știi că nu se înghesuia după onoruri. Uite ce guler strâmb ai!... Nu era rudă cu Sultanul. Poftim manșetă! Era amic... Se duceau vara în Alpi, la escaladat împreună. Spuneau că pe colțul primejdios al stâncii, nu se mai uită omul la prieten, dacă-i Sultan sau nu e Sultan. - Ai bocanci buni, ești Sultan... - Ce spun eu și ce înțelege ea! - Ai piolet ascuțit, ești Faraon... - Unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine pistolarii Partidului să debaraseze Sala Palatului de activiștii decedați, înjugîndu-li-se la furca picioarelor și remorcîndu-i apoi de copitele pantofilor stas, că, prin aceleași uși laterale pe care unii ieșeau, își făcură apariția, săltând, înmărmurind și mai adânc asistența și escaladând glonț treptele ce 401 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Editor: VALENTIN NICOLAU Redactor: DANA-ELIZA GHINEA Tehnoredactare computerizată: CLARA ARUȘTEI Apărut 2001, București Timbrul literar se varsă în contul Uniunii Scriitorilor nr. 45.10.10.32, BCR sector 1, București
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
data asta. Oare Belinda mai voia niște bani? Sau poate că avea nevoie de cineva care să-i repare mașina? În ciuda faptului că Jake era un adolescent înalt și bine făcut, care probabil c-ar fi fost în stare să escaladeze și vârful Kilimanjaro fără să transpire, Belinda continua să susțină că băiețelul ei e foarte fragil și de aceea are nevoie ca ea să fie acasă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, ca să-i satisfacă toate poftele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Rimează. Sau, și mai bine. Liv. Curativ. Pentru mine ea era întotdeauna Liv, numele ei era legat de portativ și calitativ, așa cum ea era legată prin căsătorie de mine. A, spaima țâțelor ei. Teribili de frumoși și albi. I-am escaladat și am căzut. Cei puternici nu îi iartă pe cei slabi. A lor. Puținătate. Am ars strălucitori ca orice stea, mai strălucitori decât orice altă strălucire, molia mea la flacăra ei, m-am ars și m-am prăbușit. Arșița este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de logica irezistibilă care Înviase din morți Clubul Nautico și orașul din jurul lui. Infracționalitatea avea să Înflorească Întotdeauna, dar Crawford dăduse o finalitate socială pozitivă năravurilor, prostituției și traficului de droguri. Estrella de Mar se redescoperise pe sine, dar provocările escaladaseră dealul, ducîndu-l pe Crawford În sus către casa Hollinger și către flăcările atotcuprinzătoare. Paula umbla În jurul mașinii; Încrederea În mine Îi scădea treptat, parcă În același ritm În care i se scurgea sîngele din obrajii mai devreme Îmbujorați. PÎnă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Bourbon nu întârziase nici măcar cu o secundă asaltul imperialilor. Ba dimpotrivă, s-ar fi zis că dispariția șefului armatei îi dezlănțuise și mai tare pe oameni. Folosindu-se de ceața care făcea inutilă artileria instalată la Sant’Angelo, pedestrașii germani escaladară zidurile în mai multe locuri și se răspândiră pe străzi. Câțiva dintre oamenii care reușiseră să scape cu viață izbutiră să ajungă la castel, privirile lor grăind deja despre primele orori. Aveau să urmeze și alte mărturii. Mă jur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lucrurile intră pe făgașul lor normal. BĂRBATUL CU BASTON: Hai, gata, la treabă ( Se duce lângă fântâna a doua) E clar că pe asta n-am curățat-o de câteva zile. (BĂRBATUL CU PĂLĂRIE își leagă funia de mijloc și escaladează marginea fântânii, cu lopata în mână. BĂRBATUL CU BASTON apucă strâns de funie.) BĂRBATUL CU BASTON: Ai grijă ce faci. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Respiră de parcă ar sări cu parașuta.): Ai grijă să ma ții strâns. BĂRBATUL CU BASTON: Am. BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Toate la timpul lor, mi-a răspuns sobră. Deocamdată, mulțumește-te cu o simplă recunoaștere În teritoriul inamic. Teritoriul inamic? Nu suna rău. Era prima oară când surprindeam În vorbele ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva escaladam eu aiurea Înțelesul propoziției cu pricina. - Unde mergem? - În subteranele subteranei, pardon de jocul de cuvinte facil. Vreau să-mi verific o bănuială, o deducție, mai precis. Vei vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-l obliga pe el să țină piept acelui fior binecuvântat - și această incapacitate Îmi sporea sentimentul de opresiune. O umbră uriașă Începea să Învăluie câmpurile, stâlpii de telegraf bâzâiau În tăcerea din jur, iar vietățile care ies noaptea după hrană escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în când, viața devine mult prea monotonă. Nu pot să sufăr să fiu morocănos și plictisit. Eu sunt un entuziast și, cu cât devine existența mai primejdioasă, cu atât mă simt mai bine. Unii își joacă banii la cărți. Alții escaladează munți sau sar din avioane. Mie-mi place să păcălesc lumea. Îmi place să văd cât pot să-ntind pelteaua. De când eram mic, unul din visurile mele era să public o enciclopedie în care toate informațiile să fie false. Date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
stând bosumflată cea mai mare parte a mesei. Oricât îi era de foame, nici nu s-a atins de pizza care i-a fost așezată dinainte și doar vorbăria mea neîntreruptă ne-a salvat de ceva ce ar fi putut escalada, devenind un război al nervilor în toată legea. Am început prin a face pregătirea de care Tom neglijase să se ocupe: imnurile și panegiricele, baletul Camerei de Comerț, discursul laudativ prelungit al bunătății legendare a Pamelei. Când alocuțiunile au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații ridicole decât de nebuni. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate.. Pe săraci, nu ghioceii îi anunță că a sosit primăvara, ci urzicile. Inima este la cheremul sentimentelor. Sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă, de fapt, decât poarta spre iremediabil. Postmodernisme : Bate vântul ramura / Și - mi incită brambura. Excesul de zel poate compromite și cea mai bună intenție. Utopia rămâne un ingredient esențial în toate marile proiecte ale omenirii. Venim
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
uităm. S-au banalizat toate, numai o revrăjire ar mai putea să salveze lumea. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate. Mama acesta poartă mirifică pe care ne smulgem din neant. Inima este la cheremul sentimentelor, sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă de fapt decât poarta spre iremediabil. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și invers de data aceasta? Numai să nu îi vadă cineva din conducere. După ce s-au strecurat cu multă precauție, nu fără emoții, prin procedeul practicat și cu alte ocazii în șir indian cu cel mai înalt ultimul, după ce au escaladat singura fereastră de aerisire fără gratii, s-au pomenit direct pe trotuarul aproape pustiu, iar peste douăzeci de minute erau deja în Dealul Mitropoliei. Încă de când se aflau la o distanță destul de apreciabilă, au observat mulțimea aproape compactă de credincioși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
El a întors către ea niște priviri de om turbat. Totodată, a apucat, de pe masă, primul cuțit apărut dinainte, și a lovit. Înjunghiată, mama s-a prăbușit. Înjunghietorul a învelit copilul într-o pătură, l-a luat în brațe, a escaladat fereastra și s-a aruncat în gol, cu pruncul în brațe, de la etajul al nouălea.El a murit pe loc, în impact; copilul, cu cinci ore mai tărziu, la spitalul de urgență al municipiului. Așa ceva, într-o lume, într-un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-ți placă în timp. Știa baba ce spune și s-a dovedit că chiar așa s-a întîmplat. Raul avansa pas cu pas spre reduta Dianei și vigilența fetei scădea văzînd cu ochii. Total neexperimentat, Raul a crezut că va escalada "turnul" frumoasei Diana fără nici o patalama la mînă. A fost surprins să constate vehemența cu care fata l-a îmbrîncit din stratosfera prin care bîntuia călare pe fantezie. Asta nu cade la meșteșug fără documentul de acces, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
face ea că nu aude. Își sorb În liniște cafeaua. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară telefonul sună pentru a patra oară, firește pentru ea. Dar munții unde-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe Brici, dar Strunga dracului a rămas mereu marea aventură amînată pînă la renunțare. El purta un rucsac uriaș, deasupra rucsacului un copil de trei ani și-n mînă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am impresia că Îl cunosc mai de mult, de prin anii cincizeci, și frica lui de mine că aș fi putut fi martora unei Întîmplări compromițătoare de care nu mai voia să-și amintească. Oameni bătrîni, gîngănii mărunte Încercînd să escaladeze pereții alunecoși ai sticlei Înaintînd spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de șaptesprezece fracturi ajunsese de-o zdrobitoare banalitate, placa de titan care-mi ținea craniul să nu se risipească deja nu mai stârnea pic de respect În lumea sportivilor extrem de extremi. Alți opt indivizi se lăudau cu probe video că escaladaseră Himalaya legați la ochi și fără mască de oxigen. Mai figuram În Guinness Book cu doar trei recorduri: săritura cu o motocicletă În flăcări peste Lacul Erie, mestecarea și digerarea unui prăjitor de pâine În doar două ore și treizeci și trei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oară că nu aveam opinci în picioare, bocancii mă încurcau la mers și, din pricina lor, m-am împiedicat când am vrut să sar gardul din capătul grădinii. De ajuns ca tata, care venise după mine, să se apropie și, în timp ce escaladam gardul, să facă singurul lucru la care nu mă așteptam. Spre marea mea uimire, l-am auzit zicîndu-mi că-mi dă 44 de lei dacă plec. De ce tocmai "44"? Niciodată nu m-am lămurit. Poate, a fost o simplă întîmplare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]