1,058 matches
-
era "poporul" versus "oligarhia", ci "poporul" - reprezentat de președintele pe care îl alesese - versus "clasa politică"" (Roberts, 1995: 98). Într-adevăr, curând după ce a ajuns președinte, Fujimori a lansat "un atac concertat asupra elitelor politice din Peru și asupra istituțiilor establishmentului pe care ea le controla - și anume, partidele politice, Congresul și sistemul judiciar" (ibidem: 97). El i-a atacat public pe legislatori numindu-i "șarlatani neproductivi" și pe judecători "șacali" (Conaghan, 2005: 30) și i-a deplâns pe politicieni ca
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sa participare în alegerile prezidențiale, fujimori a mobilizat într-adevăr părți ale populației care fuseseră anterior marginalizate, cu precădere creștinii evanghelici și economia subterană. În calitatea sa de om din afara sistemului, fără un partid real și lipsit de legături cu establishmentul, Fujimori avea nevoie de aliați pentru a derula o campanie electorală, iar grupurile care s-au arătat disponibile a fi mobilizate au fost cele marginale în raport cu sistemul politic. În acest fel, Fujimori a creat o coaliție a oamenilor din afara sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
regiuni decât în altele? În același timp, putem spune că anumite aspecte ale relației dintre populism și democrație trec dincolo de particularitățile regionale. De pildă, forțele populiste promovează întotdeauna repolitizarea anumitor subiecte, care, fie intenționat, fie neintenționat, nu sunt abordate de establishment. În concordanță cu acestă perspectivă trans- și intraregională, acest capitol concluziv este elaborat pe baza celor opt studii de caz din volumul de față și este împărțit în trei subcapitole. În primul subcapitol ne îndreptăm atenția spre conceptele și ipotezele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu au reprezentat o provocare serioasă pentru partidele tradiționale. Totuși, în celelalte cazuri de "populism în opoziție" situația pare foarte diferită. Prin abordarea unor teme care, în mod normal, nu prea apar pe agenda publică și sunt considerate nepotrivite de către establishment, forțele populiste provoacă partidele tradiționale și le obligă să-și adapteze programele. De exemplu, Bruhn arată în capitolul despre Mexic că López Obrador a pierdut alegerile prezindențiale, dar câștigătorul (Felipe Calderón) a fost obligat să redefinească prioritățile guvernării, și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populist de dreapta, partidele tradiționale de dreapta tind să-și consolideze poziția conservatoare pentru a evita pierderea voturilor. Pe scurt, populismul în opoziție poate avea un efect pozitiv asupra calității democrației, de vreme ce ajută grupurile care nu se simt reprezentate de establishmentul politic să se facă auzite. În aceste circumstanțe, establishmentul trebuie să se confrunte cu probleme ridicate de forțele populiste. Interesant este că, în mod normal, aceste probleme sunt considerate de majoritatea elitelor ca fiind dezgustătoare și vulgare. Astfel, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
-și consolideze poziția conservatoare pentru a evita pierderea voturilor. Pe scurt, populismul în opoziție poate avea un efect pozitiv asupra calității democrației, de vreme ce ajută grupurile care nu se simt reprezentate de establishmentul politic să se facă auzite. În aceste circumstanțe, establishmentul trebuie să se confrunte cu probleme ridicate de forțele populiste. Interesant este că, în mod normal, aceste probleme sunt considerate de majoritatea elitelor ca fiind dezgustătoare și vulgare. Astfel, ca să-l parafrazăm pe Arditi (2005: 90-1), populismul acționează ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din 1958 - au un impact pozitiv asupra consolidării democrației (de exemplu, Higley și Burton, 2006; Peeler, 1992). Pe scurt, cazul Venezuelei ilustrează că un proces prin care elitele ajung la un acord poate foarte bine să ducă la formarea unui establishment politic, care pe termenul lung este mult mai interesat de cultivarea propriilor interese și de propria bunăstare, decât de îmbunătățirea calității regimului democratic. În acest sens, actorii populiști ar putea avea dreptate atunci când susțin că acordurile între elitele politice nu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nege legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști. Acestea din urmă sunt considerate exprimări patologice ale ordinii democratice (Rosanvallon 2008; Taggart 2002). În consecință, partidele politice tradiționale își construiesc un discurs care face o distincție clară între "noi" și "ei". În vreme ce establishmentul este (auto)proclamat ca fiind alcătuit din "democrați buni", populiștii sunt descriși ca niște "forțe malefice". Merită menționat faptul că acest discurs se aseamănă cu limbajul populist, întrucât pornește de la premisa că lumea politică ar trebui privită ca o scenă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
O altă opțiune este confruntarea, caz în care actorii politici tradiționalii nu doar neagă legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști, ci decid să-i și atace. Considerând că "toleranța față de cei intoleranți" trebuie să aibă o limită, unele segmente ale establishmentului ar putea fi tentate să încalce regulile contestării publice cu scopul de a combate "sindromul populist". De exemplu, Roberts arată în capitolul său că în Venezuela o mare parte din (fostele) elite au încercat să boicoteze guvernul lui Chávez prin
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
austriacă. În cele din urmă, strategia de integrare poate fi considerată complementară strategiei adaptării. În vreme ce adaptarea îi privește pe actorii politici tradiționali, integrarea se referă la tactici pe termen scurt sau lung menite să ducă la includerea forțelor populiste în establishmentul politic. Strategia implică un soi de pacificare a actorilor populiști prin renunțarea acestora la atitudinea radicală, mai ales în privința acceptării regulilor contestării publice, inerente unei democrații liberale. Analiza lui Fallend oferă un posibil exemplu în acest caz, întrucât coaliția de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de integrare este implicarea în 2002 a Organizației Statelor Americane (OAS) în politica din Venezuela, după lovitura de stat pentru înlăturarea lui Chávez. Printr-o abordare multilaterală, denumită "intervenție fără a interveni" (Cooper și Legler, 2005), OAS a netezit drumul establishmentului către un dialog între guvern și opoziție, în urma căruia s-a ajuns la un acord privind organizarea unui referendum de înlăturare din funcție a președintelui. Constatările ridică o gamă largă de întrebări privitoare la care este cea mai bună cale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prezintă și o teză mai generală, aceea conform căreia populismul duce la "autoritarism competitiv". Aceștia susțin că este vorba despre o evoluție firească a lucrurilor pentru că: (a) populiștii sunt oameni din afara sistemului; b) populiștii câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic și (c) elita politică împotriva căreia s-au mobilizat, și pe care au învins-o în alegeri, continuă să controleze aceste instituții după ce liderul populist preia puterea. Fără îndoială că acest argument este valid pentru cazul lui Fujimori în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acest volum ridică semne de întrebare în privința validității acestei teze la modul general. În primul rând, nu toți populiștii sunt oameni din afara sistemului. Dacă, în general, așa stau lucrurile, există și o serie de exemple de populiști proveniți din rândul establishmentului politic. De exemplu, Bruhn arată în capitolul despre Mexic că lideri precum Cuauhtémoc Cárdenas și Andrés Manuel López Obrador nu pot fi etichetați ca "oameni din afara sistemului politic". Într-adevăr, ambii au fost politicieni bine pregătiți, integrați în sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
34). Alternativ, populiști ca López Obrador și Haider pot fi considerați "elite din afara sistemului, aflați în legătură cu elitele, dar nu parte din ele" (Mudde, 2004: 560). În orice caz, mulți populiști nu sunt cu adevărat din afara sistemului; poate că sunt din afara establishmentului, dar sunt din interiorul jocului politic. Astfel, mulți populiști chiar au un soi de loialitate față de jocul politic, chiar dacă tind să se opună unor reguli și să concureze cu majoritatea jucătorilor-cheie. În al doilea rând, Levitsky și Loxton observă corect
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mulți populiști chiar au un soi de loialitate față de jocul politic, chiar dacă tind să se opună unor reguli și să concureze cu majoritatea jucătorilor-cheie. În al doilea rând, Levitsky și Loxton observă corect faptul că liderii populiști țintesc înspre înlăturarea establishmentului (de exemplu, a jucătorilor-cheie). De fapt, nu e o exagerare să spunem că populismul, mai cu seamă în America Latină, poate fi considerat ca un motor important al proceselor de rulaj și reînnoire a elitelor (RoviraKaltwasser, 2009: 299-303). Totuși, interacțiunea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu e o exagerare să spunem că populismul, mai cu seamă în America Latină, poate fi considerat ca un motor important al proceselor de rulaj și reînnoire a elitelor (RoviraKaltwasser, 2009: 299-303). Totuși, interacțiunea dintre liderii populiști și diferitele segmente ale establishmentului poate înregistra grade mari de variație, mergând de la grade semnificative de cooperare (de exemplu, Fujimori în Peru sau coaliția FPÖ/BZÖ în Austria), până la conflicte radicale (de exemplu, Chávez în Venezuela sau VB în Belgia). Pentru înțelegerea acestei variații, în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
forme divergente din punct de vedere organizațional în conjuncturi naționale diferite. Astfel, liderii populiști investesc energie în formarea unei organizații de masă solide numai atunci când reformele pe care aceștia intenționează să le pună în aplicare întâmpină o rezistență acerbă din partea establishmentului, de vreme ce în aceste situații pot efectiv să mobilizeze masele pentru a aplica reformele în discuție (Roberts, 2006). Implicit, populismul nu intenționează întotdeauna să se descotorosească de tot establishmentul. În antiteză, populiștii aflați la putere și cei din opoziție încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aceștia intenționează să le pună în aplicare întâmpină o rezistență acerbă din partea establishmentului, de vreme ce în aceste situații pot efectiv să mobilizeze masele pentru a aplica reformele în discuție (Roberts, 2006). Implicit, populismul nu intenționează întotdeauna să se descotorosească de tot establishmentul. În antiteză, populiștii aflați la putere și cei din opoziție încearcă să mențină relații de cooperare cu segmente ale establishmentului care le sunt mai apropiate din punct de vedere ideologic (sau strategic). Nu este o coincidență faptul că în mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mobilizeze masele pentru a aplica reformele în discuție (Roberts, 2006). Implicit, populismul nu intenționează întotdeauna să se descotorosească de tot establishmentul. În antiteză, populiștii aflați la putere și cei din opoziție încearcă să mențină relații de cooperare cu segmente ale establishmentului care le sunt mai apropiate din punct de vedere ideologic (sau strategic). Nu este o coincidență faptul că în mai multe țări europene s-au format guverne de coaliție împreună cu populiștii și guverne minoritare tolerate de partide populiste radicale de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
in Western Europe, Nijmegen: Katholieke Universiteit Nijmegen. Lubbers, M., P. Scheepers și J. Billiet, (2000), "Multilevel Modeling of Vlaams Blok Voting: Individual and Contextual Characteristics of the Vlaams Blok Vote", în Acta Politica 35(4): 363-98. Lucardie, P., (2010), "Tussen establishment en extremisme: Populistische partijen in Nederland en Vlaanderen", în Res Publica 52(2): 149-72. Luengo D., N. L. și M. G. Ponce Z., (1996), " Lectura Oblicua del Proceso Electoral de 1995", în Politeia 19: 63-80. Luther, K. R. (2003), "The Self-Destruction
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
263, 264, 269, 271, 272, 273, 274, 278, 280, 291, 293, 294, 301, 302, 305, 312, 313, 316, 321, 331, 335, 336, 342, 344, 352, 353, 354; antielită, 95, 104, 106, 197, 278, 294, 326; antielitism, 27, 47, 93, 112 establishment, 24, 26, 39, 40, 62, 130, 135, 144, 225, 228, 229, 230, 232, 234, 236, 240, 258, 260, 261, 263, 269, 272, 274, 288, 330, 335, 336, 341, 342, 344, 345; anti-establishment, 62, 63, 76, 144, 146, 148, 257, 260
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
radicale. Populismul nu se mai rezumă la extrema dreaptă sau la dreapta ultraconservatoare sau reacționară, ci, trebuie observat, se întruchipează și prin mișcări precum Podemos în Spania sau Syriza în Grecia. Prin urmare, avem de-a face și cu un establishment de stânga și de dreapta (de obicei, de centru-stînga și/sau de centru-dreapta) care se opun populismelor de stânga și de dreapta (de obicei radicale sau chiar extreme). Populismul își pierde astfel statutul de "călcâi al lui Ahile" al dreptei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
S, deBlieck EA, Oakes D, Lawrence RA: Randomized clinical trial of pacifier use and bottle-feeding or cupfeeding and their effect on breatfeeding. Pediatrics 2003; 111: 511-518 192. Collins CT, Makrides M, Gillis J, McPhee AJ: Avoidance of bottles during the establishment of breast feeds în preterm infants. Cochrane Database Syst Rev 2008, Issue 4. Art. No.: CD005252 193. Lang S, Lawrence CJ, Orme RL: Cup feeding: an alternative method of infant feeding. Arch Dis Child 1994; 71: 365-369 194. Stâne MJ
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235896_a_237225]
-
neputință de a guverna societatea fără rege, fără intervenția arbitrară a factorului politic în viața socială. La adăpostul unui pășunat Intelectual, regele (adică Politikul!) e... necesitate. Pentru cine? Iluzia că societatea trebuie o altă idee fixă (!) să fie guvernată de către establishment-ul social-politic este o strategie a discursurilor moderne despre Politică, unde partidele (de conducere și de opoziție) își împart guvernarea modernă, criminalitatea și violența ce derivă din aceasta. Ori de câte ori sistemul politic deraiază sau iese din matca lui social-politică precum un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
adică necunoscută mediei din prezentul lor!) în parteneriat și în diferență cu regimurile politice ale societăților lor. De ce, mă rog, fizicienii de la Los Alamos nu au făcut, prin fizica lor, mai abil și mai eficient un fel de politică decât establishmentele american și nazist? Bomba atomică este produsul acestei "politici" a fizicienilor. Fără gândirea lor, doar printr-o simplă decizie politică, omenirea nu ar fi ajuns într-o nouă fază a istoriei. Fără ca ei să creadă că este posibilă o armă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]