2,009 matches
-
în vremea noastră, e o adevărată provocare, crede-mă. Aproape un atentat la armonia socială. Un kilogram de cafea costă la negru salariul pe o lună, gândește-te. Celălalt nu răspunse. Fereastra se întunecă, cobora seara. Mișcările încetiniseră, vocea se estompa. — Nu, e târziu, și-așa adorm greu. Hai să vorbim mai bine despre slujbă. Păi, ce să vorbim, înțeleg că nu mă poți ajuta. Nu mai ești ziaristul oficial de altădată, care să pună umărul lângă umărul nebunului Marga, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau pentru a-l liniști doar, în pregătirea bucuriei: să fie în stare a primi lumina tânără, privirea ei, care se tot apropia. Se îndrepta spre el, dar se pierduse, cumva, contactul. Percepea unduirea, surâsul femeii, dar apropierea întârzia, se estompa. Zadarnic ar fi întins mâinile, simțise ruptura, întreruperea. Nu apucase sa vada cicatricea de la spranceana, poate nici nu exista. Umbrele renăscuseră, în jur, foiau din nou, așteptare vâscoasă. Parcă pornise semnalul. Telefonul o fi sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vine spre masa noastră, simt un val puternic de emoție. Ăsta e bărbatul de care credeam că sunt Îndrăgostită. Ăsta e bărbatul care s-a folosit de mine la modul ăla absolut incalificabil. Acum că șocul inițial s-a mai estompat, sentimentele de durere și de umilință amenință să mă copleșească din nou și să mă facă iar piftie. Dar n-am să le las. Am să fiu puternică și demnă. — Nu-l băgați În seamă, spun către mama și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mă așteptam la mai rău. E ușurat. Într-un final, reușește să descuie ușa. Mă izbește un miros urât. În întuneric, simt gândacii care îmi trec repede peste picioare. Fata se așază pe podea în mijlocul cămăruței. Afară, lumina zilei se estompează. Asupra ei se coboară un soi de pace ciudată. Se simte ca și cum și-ar fi găsit un cămin nou. Nu va fi ușor, dar în clipa asta se simte mai liniștită și consideră asta un semn bun. Până și zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt încă reflectoare deasupra capului meu. Oamenii lui Mao au încercat să-mi ia costumul. Simt cum trag de mâneci. Dar nu-i voi da drumul. Mă țin de titlul meu. Nu voi lăsa ca magia personajului meu să se estompeze. Speranța mă ghidează, iar răzbunarea mă motivează. Kang Sheng este un om al obsesiei. E cunoscut pentru caligrafia sa ambidextră. De asemenea, colecționează sculpturi din jad, bronz și piatră. Odată, a remarcat că tușele marelui poet și caligraf Guo Mou-rou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o să-mi dați drumul? Dați-mi drumul, vă rog. Vă implor. Știu că Wang Guang-mei este agentă străină. Nu numai că e agentă străină, e și o agentă comunistă. Pe casetă, se aude cum vocea își pierde suflul. Sunetul se estompează. La momentul în care Jiang Ching primește caseta, profesorul Zhang Chong-yi deja a murit. Jiang Ching dă mâna cu anchetatorii. Eu și tovarășul președinte Mao suntem foarte mulțumiți de munca voastră. Acum, avem nevoie de un martor pentru Liu. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cel plecat cu tirul pe covorul nelimitat al imaginației sale copilèrești, acest sentiment de fericire cuprinzându-mi atât de intens întreaga ființè încât am senzația cè lumea din jurul meu devine imponderalè, fluidè și plutitoare, zgomotele și trepidația obișnuitè a strèzii estompându-se pânè la dispariție, Am impresia cè pèșesc încet pe fundul unui lac, dar cantitatea imensè de apè, de-o claritate usturètoare pentru ochi, e ușoarè că aerul și, învèluind cu o membranè transparentè clèdirile din centru, le accentueazè contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dar, atenție! nici unul dintre ele nu se aseamènè cu mirosul pe care l-am simțit ieri pe obraji și pe pielea gâtului meu, Hmm! Astèzi nu-l mai simt atât de puternic ca și ieri, pèrând oarecum sè se fi estompat, dar, fèrè sè fi dispèrut complet, știu cè e acolo, înfiltrat în straturile adânci ale pielii, așteptând ca porii pielii sè se deschidè și sè se rèspândeascè din nou la suprafață epidermei, Chiar dacè aș stă zece ore în cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios, deosebit de incomod. Doar îmbinarea fericită a tonurilor roz-violet-aurii reușea să estompeze rigiditatea formei, conferindu-i un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
leșin al zeului chiar înainte de începerea reprezentațiunii. În fața cortinei, în spațiul strâmt dintre podium și public, fuseseră aduse câteva scaune pentru instrumentiști. Mai multe sfeșnice de tinichea cu lumânări din seu spânzurau de pereți. Fumul lor plutea ca o negură, estompând obiectele și modificând cu totul fețele celor prezenți în sală. Tinerii păreau atinși de o prematură îmbătrânire, în timp ce bătrânii arătau ca duși deja pe lumea cealaltă. La intrarea generalului Kutuzov și a ofițerilor ruși, asistența se ridică în picioare. Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acele informații. Și, pe tot acest drum, în toate căutările lui fusese însoțit, susținut, încurajat de... Dante Negro. ― Dante Negro! șopti prințul, fulgerat de un zâmbet ivit dintr-o spontană transfigurare interioară. Trăia o relație nouă, în care diferențele se estompau, o relație, cu adevărat, de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât de brusc, încât prințul fu aruncat în față. Auzi caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu sunt decât un simplu guvernator, un funcționar credincios și util, care-și face treaba cât poate mai bine, dar pentru care nimeni n-ar risca un război civil... Trebuie să treacă mulți ani pentru ca amintirea lui Abdul-el-Kebir să se estompeze în neant și să dispară aura lui... Luă cu grijă, cu mâinile legate, paharul cu ceai și-l duse la buze sorbind, ca să nu se ardă. — Și lucrurile n-au mers prea bine în acest timp, continuă. S-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
după el cum trece și se pierde în lume, în scutecul în care-l înfășase de dimineață, dus în brațe de doamna Petronela, pășind bățoasă în costumul ei din piele de drac pe lângă majordom și libelula lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-au luat rămas-bun. Transfigurat de gravitatea momentului despărțirii, Vlăduț s-a sucit și s-a învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la rândul lor, semn și ne-am dus să-i scoatem din apă. În vreme ce eram absorbiți de această misiune, Șirin scoase un țipăt: Titanicul se găsea acum În poziție verticală, luminile i se estompaseră. A rămas așa timp de cinci minute interminabile, apoi, cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne aflam la bordul navei Carpathia, care, la primirea unui mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și mama erau la mare. Așa mi s-a povestit. Se vede că grișul cu lapte nu e o mâncare potrivită pentru cosmonauți. Suntem la începutul lui august și alaltăieri, seara târziu, aerul era încă fierbinte. Contururile blocului nostru se estompau, însă mulțimea de cuburi răspândea lumină. Pretutindeni domnea o liniște neobișnuită. După ce ascultasem o bucată de vreme discuția părinților mei, m-am retras târâș, pe burtă, ca un războinic apaș, și m-am dus să mă întâlnesc cu Dorin. Dorin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lucra tare Împotriva sa ca să nu mai fie nimic În neregulă. — Am zis cumva ceva ce nu trebuia să zic? — Nu, fata mea. Pentru tine. — Pentru noi. Al doilea pahar are mereu un gust mai bun decît primul, pentru că se estompează puțin și, fărĂ să devină dulce, sau și mai dulce, absintul Își pierde din acreală și, cu anumite părți ale limbii, Îl poți degusta și mai bine. E ciudat și minunat. Însă tot ce-a făcut pînĂ acum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un motiv oarecare, pot: pot să-l văd pe Jake la Kew, Jake în seara asta, la cină, arătând imposibil de bine. E atât de diferit de Patrick, iar amintirile, care mi-ar fi adus o puternică nostalgie... s-au estompat. Acum simt că mă inundă o ușurare aproape paralizantă. Mă cam temeam, în sinea mea, că nimeni n-o să mă mai atragă vreodată. Știu că sună ridicol, dar eram speriată la culme. Iar acum sunt - îmi verific starea, amintindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ale bibliotecilor vechi, cu abajurul verde În formă de cupolă, capabile să arunce un oval alb de lumină pe pagini, lăsând ambianța din jur Într-o penumbră opalescentă. Acest joc de lumini diferite, amândouă nenaturale, Într-un fel Însuflețea, În loc să estompeze policromia plafonului. Era un plafon boltit, pe care fantezia decoratorului Îl voia sprijinit În cele patru laturi pe mici coloane cărămizii, cu mici capiteluri aurite, Însă imaginile În trompe-l’œil care Îl invadau, Împărțite În șapte zone, Îl făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mystica Rosa, Dante Gabriele 33, Adepții lui Amor, Atanor, Homunculus 666 - uite de unde vine pasiunea Lorenzei pentru homunculi, mi-am zis. Tabloul cel mai mare se intitula Sophia și reprezenta un fel de masă fluidă de Îngeri negri ce se estompa la bază creînd o făptură albă, mângâiată de mâini livide, calchiate după figura ce se vede ridicându-se drept către cer În Guernica. Combinația era ambiguă, iar de aproape execuția se dovedea grosolană, dar de la doi-trei metri efectul era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
una bătrânului, care a apropiat-o de gura celor două creaturi Încă suspendate Între o lâncezeală vegetală și un dulce somn animal, și a Început să insufle viață În trupurile lor... Sala s-a umplut de lumină, lumina s-a estompat În penumbră, apoi Într-o obscuritate Întreruptă de fulgere portocalii, fu o imensă iluminare aurorală În timp ce unele trompete cântau Înalt și răsunător, și a fost o fulgerare de rubin, insuportabilă. Și În clipa aceea am pierdut-o din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
forme ce pot persista toată viața. Aceasta reprezintă tendința de a respinge “ab initio” tot ceea ce vine de la alții neacceptând ca bun sau corect decât ceea ce reprezintă o realizare proprie. Într-o evoluție normală tendința de angajare în concurență se estompează ajungând să predomine spiritual de cooperare, forma de interacțiune în care victoria revine tuturor participanților. Dificultatea trecerii de la concurență la cooperare reiese și din faptul că, uneori, parcurgerea lui, reclamă o viață întreagă pentru a nu mai vorbi despre cei
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
căscat ca de hipopotam al Timpului. Acum, când melanjul evenimentelor oribile și extraordinare ce s-au succedat, s-a consumat deja, precipitându-se într-un anonimat cotidian relativ și, parțial, nemeritat, iar ecoul lor teribil și straniu se va fi estompat și el, treptat-treptat, în plasa vulnerabilă a amintirii, putem afirma cu tărie că așa a început totul: Cu o voce subțiratecă, ciudată, surdă, de contra-tenor răgușit, ce a ales să-și exhibe oclusivele glotale, la finalul Horei staccato, înainte de bis
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ițarii mustindu-i încă, umeziți, precum oricare respectabil marinar fenician, în seara luptei de la Salamina. Vegheați de privirea de smarald a Îngerului, amicii se desprinseseră, agale, de pe loc, călcând apăsat pe sub coroanele copacilor, scăldate în păienjenișul razelor electrice artificiale, care estompau sclipirile naturale ale lunii și ale stelelor, transformând ambianța într-un fel de negativ fotografic, o imagine beta, decupată fantasmagoric, în felii de peisaj regulate, nude, alternante: Întuneric, lumină, întuneric, lumină și iar întuneric... Oricum, obiectivul nu este în zona
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zise Ash, fără să fie ofensat. Tocmai ai demonstrat-o. Echipamentele fură distribuite la toți, sub ochiul inchizitor al lui Dallas. ― Toată lumea e gata? Se auziră două "nu"-uri morocănoase. Patru fețe zâmbiră simultan. Oribila amintire a lui Kane se estompase puțin. Acum erau gata să înfrunte creatura și, cel puțin sperau, înarmați cum trebuia. ― Căile sunt deschise pe toate punțile, zise Dallas îndreptându-se spre ieșirea din pasarelă. Vom rămâne permanent în contact. Ash, Lambert și cu mine plecăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vine în față și e un loc mai retras. Toate mesele sunt ocupate. Un televizor stă agățat pe un perete pentru a se putea urmări o emisiune, dar cine poate auzi ce se spune, deoarece convorbirile duse între cei prezenți estompează vocea de la televizor. Dimache are în față o halbă de bere. Stă cu coatele pe masă și-și reazemă capul și fața între palme, precum știm că se află poziția gânditorului de la Hamangia. E cufundat ca într-o meditație yoghinică
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]