16,853 matches
-
întâlnește mult mai aproape de noi, în Europa de Nord, în special în Scandinavia; de ce ar trebui să luăm aminte la cazul japonez? Răspunsul este extrem de simplu: dacă politețea și grija față de celălalt sunt calități cvasi-universale în Apus, ele provin dintr-o educație etică rece, fără nici un fel de participare emoțională. Occidentalii respectă doar un principiu de political correctness, fără a-i imprima acestuia o dimensiune empatică. Din contra, în Extremul-Orient, există o bunătate umană funciară, o căldură sufletească indelebilă, informată, în egală măsură
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trebui să avem acel lucru care, ideal, este inalienabil: bunătatea umană. Pentru a fi atent cu cel de lângă tine nu ai nevoie nici de bani, nici de timp, nici de motivații suplimentare. Aceasta ar trebui să ne fie singurul etalon etic. Cu vreo două săptămâni înaintea întoarcerii definitive în România, am mers în oraș cu autobuzul. Trebuie să va spun că sistemul de plată din Japonia s-ar prăbuși în câteva zile dacă ar fi transplantat în România, pentru că se bazează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dumnezeu spre a-și da seama de relele ce săvârșiseră pe acest pământ". Cât despre eroii pozitivi, ei ajung, precum spuneam la început, să se căsătorească, într-o apoteoză a stării de mijloc ce i-ar fi provocat neîndoielnice orgasme etice unui Daniel Defoe: "Acest soț fericit era Gheorghe [...]. Cât despre juna sa soție, ea este frumoasa Maria [...], care deși iubise pe Gheorghe (Gheorge, cum i-ar zice nemuritorul Tetelu, n. m.) cu multă pasiune, dar preferase mai bine moartea (finis
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cel care îi subjugă pe oameni luându-le sufletul în posesie, silindu-i la ofranda cea mai de preț, iubirea). Indiferent de tactica folosită, rămâne, în Don Juan, o puritate a gestului subjugator care, prin setea sa de absolut, transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende eticul, însă nu îl abolește; el rămâne în permanență acolo, ca o cămașă aruncată de pe umerii ce realizează, într-un sfârșit, satori-ul goliciunii. Există însă un alt halucinat celebru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-i la ofranda cea mai de preț, iubirea). Indiferent de tactica folosită, rămâne, în Don Juan, o puritate a gestului subjugator care, prin setea sa de absolut, transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende eticul, însă nu îl abolește; el rămâne în permanență acolo, ca o cămașă aruncată de pe umerii ce realizează, într-un sfârșit, satori-ul goliciunii. Există însă un alt halucinat celebru, amestec sublimat de Don Juan și de Grenouille, sub specia esteticului. Și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în permanență acolo, ca o cămașă aruncată de pe umerii ce realizează, într-un sfârșit, satori-ul goliciunii. Există însă un alt halucinat celebru, amestec sublimat de Don Juan și de Grenouille, sub specia esteticului. Și pentru că vorbim de estetic, doar aici eticul nici măcar nu mai ființează drept categorie, fie ea depășită sau nu. Și tot pentru că vorbim de estetic, de esteticul pur, revărsat astfel, cum o știa bine Schopenhauer, în mistică, nu poate să vină ca o mare surpriză faptul că cel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
perfect protejat, iar aceasta nu prin vigilența ieșită din comun a unei poliții orwelliene (dimpotrivă, poliția japoneză este aproape inexistentă). Protejat prin certitudinea, cimentată de secole, că face parte dintr-o societate în care fiecare este mânat de aceleași valori etice ale sacrificiului pentru binele comun și ale efortului, de multe ori inuman, pentru ca binele comun, și nu binele individual, să triumfe. "Și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse..." A fi capabil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în viața de apoi, și de imperativul unei vieți trăite în acord cu legile divine. Prin contrast, societatea pragmatică modernă, care emerge în urma exploziei tehnologice, se definește prin ideea unei recompense imediate, ante mortem, legile divine fiind substituite de imperative etice care vizează realizarea binelui colectiv de pe premisele prosperității materiale a fiecărui individ. Urmărirea Graal-ului sau a stării de satori nu mai este decât o căutare a profitului rapid, prima poruncă a Bibliei virtuale îmbrățișate de acei gold diggers ai Vestului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
specialist în Tübingen al bolii Alzheimer, în Germania cercetările acestei boli au renunțat la experimentele pe maimuțe optând pentru cele pe muște, viermi, pești și șoareci. Ar trebui deci să se poată găsi un punct comun, bazat pe o evaluare etică sensibilă, ce permite să nu se uite scopul vindecării și reducerii suferinței umane și, în același timp, să cauzeze totdeauna mai puțină suferință animalelor, iar unde este posibil, să o evite definitiv. În cercetarea cauzelor bolilor cerebrale grave ne consolează
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de diferite între ele nu ne pot împiedica să ne angajăm împreună în mod activ împotriva tuturor formelor de inumanitate și în favoarea unei mai mari umanități. Principiile enunțate în această declarație pot fi împărtășite de toți oamenii care au convingeri etice, motivate sau nu religios". Declarația pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale, Chicago, 4 septembrie 1993, cap. I. Cu încredere și bucurie în viață înaintând pe calea ei: dar cum ne este indicată această cale? Adesea, pe malul lacului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
propriu. Dar totdeauna m-a interesat și ceea ce diferențiază ființa umană de animale, situând-o într-o poziție specială în interiorul lumii lor. Omul se diferențiază prin poziția ridicată (trunchiul menținut în poziție verticală), astăzi devenit chiar simbol al unui comportament etic, și evident prin conștiința de sine, și ea concept etic, care constituie premisa unui limbaj cu sintaxa complexă. Doar omul dotat cu limbaj este capabil, precum am spus, de un raționament strategic abstract și de autoreflecție, are stări mentale precum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
umană de animale, situând-o într-o poziție specială în interiorul lumii lor. Omul se diferențiază prin poziția ridicată (trunchiul menținut în poziție verticală), astăzi devenit chiar simbol al unui comportament etic, și evident prin conștiința de sine, și ea concept etic, care constituie premisa unui limbaj cu sintaxa complexă. Doar omul dotat cu limbaj este capabil, precum am spus, de un raționament strategic abstract și de autoreflecție, are stări mentale precum iubirea, ura, temeri și speranțe, convingeri și dorințe. Toate acestea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
comportament social se bazează întreaga capacitate a speciei om, ce constituie premisa decisivă a posibilităților de viață și supraviețuire. În același timp, specialiștii științelor sociale îmi confirmă opinia că interpretarea biologico-mecanică nu este suficientă pentru explicarea originii valorilor și criteriilor etice ale omului. Exclusiv în om se dezvoltă, datorită capacității sale lingvistice, o extraordinară capacitate de colaborare, iar aceasta trebuie să se deprindă într-un context social. Odată cu evoluția gândirii strategice se dezvoltă și capacitatea empatică: a împărtăși cu ceilalți temeri
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al evoluției antropologice: acolo unde apăreau nevoi vitale ale omului Antichității, acolo unde se manifestau urgențe și necesități în raporturile interpersonale, se impuneau imediat unele orientări practice de conduită: determinate de obiceiuri și convenții, criterii, reguli, norme, indicații de tip etic. Aceste orientări de conduită ce au fost observate pe parcursul a milenii trebuia deci, se poate spune, să pătrundă în umanitate de-a lungul generațiilor. Evident, aceste valori și criterii în culturile tribale primitive (ca și în cele actuale) nu erau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cele actuale) nu erau scrise, nu erau norme formulate sub formă de fraze. Ele au fost transmise pe cale orală, ca etică a familiei, clanului sau tribului, prin relatări, parabole, asemănări și tradiții. Dar nu fusese întâmplător că se dezvoltaseră norme etice asemănătoare în cele mai răspândite regiuni ale pământului. Erau concentrate pe domenii de importanță vitală: în primul rând pe protejarea vieții, interzicând uciderea celorlalți oameni, cu excepția anumitor cazuri specifice (reglementarea conflictelor, pedepsirea violenței); în același timp, pe protejarea proprietății, tutelarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este mereu contradictorie în fața realității empirice, nu enunță "o stare a lucrurilor care există", ci "o stare a lucrurilor care trebuie să existe". Totuși, mi se pare mai important să ne întrebăm: cum este posibil, în situațiile actuale, ca normele etice să redobândească respect și susținere ca o conduită în orientarea oamenilor către bine lor? Indicații greșite? Nici un om nu se naște adult. Ceea ce omul trebuie să deprindă de-a lungul parcursului evoluției sale, orice nou-născut la rândul lui, trebuie să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-o. Nu experimentăm cu toții tot mai mult același lucru, cum că omul reușește să le dezlege pe toate, mai puțin pe el însuși? De aceea un număr tot mai mare de persoane se întreabă unde se poate găsi o orientare etică. Cum se poate aplica? Mai exact, unde se găsește și cum se menține propria cale a vieții în mijlocul tuturor posibilităților de alegere oferite de pluralismul actual? Întrebările se înmulțesc dacă reflectăm asupra faptului că trăim, din fericire, într-o societate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
toate crimele și războaiele fără sens sunt exemple negative a căror valoare este dincolo de situația contingentă. Astăzi totuși, pentru a înfrunta numeroasele și inevitabilele decizii obiective ale vieții individuale și politice, nu mai este suficient să ne bazăm pe soluții etice căzute din cer sau pe interpretarea literală a Bibliei, cum făceau încă la începuturile epocii moderne teologii moraliști (de exemplu în chestiunea liceității împrumutului cu dobândă). De cealaltă parte nu mai este suficient nici cum făceau papii secolului XX în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fiecare poate să își permită totul dezbaterea publică asupra drepturilor umane și a valorilor fundamentale, despre morala politică și economică publică și privată îmi sugerează că există, indubitabil, o nouă exigență de criterii fiabile, norme obligatorii, valori durabile și orientare etică, dar care să nu fie represivă, cum este adesea morala tradițională, ci să aibă un efect eliberator și optimist. O etică optimistă pentru toți În data de 10 martie 1989, un an crucial pentru Europa, ținusem la Universitatea din Chicago
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a religiei în general, pe care o fac Nietzsche și alții, o studiasem deja în profunzime. De aceea intenția mea era să dezvolt o etică optimistă care să completeze preceptele morale, în mod curent exprimate sub formă negativă, cu imperative etice în formă pozitivă, fără să le înlocuiască absolut deloc. Totuși îmi părea exagerat a reinventa roata roata eticii. Mă interesa mai curând să reîmprospătez minții acele norme etice care făceau parte din moștenirea spirituală milenară a umanității așa cum le aprofundasem
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
completeze preceptele morale, în mod curent exprimate sub formă negativă, cu imperative etice în formă pozitivă, fără să le înlocuiască absolut deloc. Totuși îmi părea exagerat a reinventa roata roata eticii. Mă interesa mai curând să reîmprospătez minții acele norme etice care făceau parte din moștenirea spirituală milenară a umanității așa cum le aprofundasem eu. Nu ar fi trebuit să reprezinte obligații sau obstacole care să limiteze inutil viața sau să o sufoce. Mai curând trebuia să constituie ajutoare, susțineri sau indicatoare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sensului existenței și astfel să le traducă din nou în realitate. Toate acestea, desigur, nu trebuiau să fie valabile doar pentru religioși, ci pentru toți oamenii. De aceea se spune în Declarație: "Încrezători în faptul că tradițiile noastre religioase și etice, unele deja milenare, au în ele însele elemente suficiente pentru o etică accesibilă și practicabilă de către toți oamenii de bunăvoință, fie ei religioși sau nu". (Declarația pentru o etică mondială, cap. II). Evident, pe durata elaborării documentului a trebuit să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
înțelege o anumită "concepție despre om". "Concepțiile omului" derivă întotdeauna dintr-o determinată perspectivă: creștină, ebraică, musulmană, socialistă sau liberală, biologică sau economică... Sunt adesea în conflict între ele. "Umanitate" semnifică acel patrimoniu comun fundamental de valori și de standard etic împărtășit de toți oamenii, independent de concepțiile lor. Iată-mă ajuns la unul dintre aspectele cele mai încărcate de speranța ale ideii eticii mondiale, idee în măsură să împlinească funcția mediatoare în dezbaterea actuală despre învățământul eticii și religiei. Cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi creștini (1974). Și Declarația pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale este un document umanist, împărtășit și de persoanele care nu sunt religioase. În mod programatic se spune: În fața oricărei manifestări lipsite de umanism convingerile noastre religioase și etice proclamă: Toți trebuie să fim tratați în mod uman. Aceasta înseamnă că oricine, indiferent de vârstă, sex, rasă, culoare a pielii, capacități fizice sau spirituale, limbă, religie, convingere politică, origine națională sau socială posedă o demnitate inalineabilă și intangibilă. De
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
universală pentru societate. O regăsim cu cinci sute de ani înainte de nașterea lui Cristos, în Confucius: "Ceea ce vrei să nu îți fie făcut ție nu face altora". O întâlnim exprimată, în variante foarte asemănătoare, în toate marile tradiții religioase și etice ale umanității. Am găsit forma sa așa-zis seculară în imperativul categoric al lui Immanuel Kant. Una dintre cele trei formulări ale sale spune: "Acționează astfel încât să consideri umanitatea, atât în persoana ta, cât și în a celuilalt, totdeauna și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]