1,259 matches
-
sunt foarte bine reprezentate în argou, alcătuind serii întregi de termeni și oferind modele pentru noi dezvoltări figurate. Inovațiile produse prin metonimie pot deveni curând obscure, o dată cu ieșirea din circulație a obiectului de la care s-a produs transferul. Unele mistere etimologice pot fi rezolvate prin descoperirea unor informații contextuale, a unor detalii de viață cotidiană din trecut. Câteva tipuri de metonimie sunt frecvente. Denumirea desenului de pe o etichetă devine denumirea produsului conținut în ambalaj. Cele mai multe exemple privesc sticlele de băutură: în
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
Mallarmé, era ales la întîmplare. Cioculescu găsește esențialul în orice piesă a operei. Viziunea profund organică asupra literaturii îl aduce neașteptat în actualitate (capcana aniversărilor, asta e!). Critica sa îndeamnă la lectură. Deși bine mascat de erudiție, de demonstrații filologice, etimologice și cîte altele, Cioculescu imprimă discursului său o cursivitate extrem de rară în critica românească. Textele sale sînt de cele mai multe ori pline de întîmplări neprevăzute. Crezul său tainic, din care este foarte mult de învățat în această perioadă, este că discursul
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
povestesc și despre alți boemi rămași în legendele literaturii române contemporane, dar și în biblioteci - Nichita, Mazilescu, Pică, Puca, Ahoe, Dimov, Daniel Turcea, Madi Marin... Își spun părerea, profesoral, studioși ai "fenomenului, precum Mihaela Anghelescu Irimia, care merge pe firul etimologic (Boemia -> bohémien = țigan = vagabond -> viața boema) sau criticul de artă Aurelia Mocanu, amintind că "boema a apărut ca formă de destin profesional între artiștii plastici, dar și un tînăr cuminte, Matei Florian, căruia nu-i plac "de nici o culoare grupurile
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
cu obsesia mortificării pe care i-o induce apropierea de acest bărbat. Dar și pentru Tomas a fi împreună cu cineva "de pe cealaltă lume" este tot o formă de a cocheta cu moartea. Tomas e un compasiv prin excelență, în sensul etimologic pe care îl dau anumite limbi cuvîntului "compasiune", ca Mitgefühl, de pildă: simțire împreună cu, capacitate de a-ți imagina o cartografie intimă a unui psihic străin și de a o recunoaște de ca si cum ar fi a ta. "Artă telepatiei emoționale
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
bluemarin" (best-cars.ro). Frecvența cu care forma apare arată că nu e vorba de o simplă eroare de tastare. Ortografia indică o contaminare cu adjectivul englezesc blue - deci tot un fapt de hipercorectitudine, de data aceasta bazat pe o ipoteză etimologică falsă. Cum franceza e din ce în ce mai puțin știută, iar cunoașterea englezei, dimpotrivă, e în plină expansiune, vorbitorii apropie inevitabil pe bleumarin de blue. E posibil ca noua variantă scrisă să corespundă chiar unei pronunții românești populare, simplificate - șblumarinț (care, dacă ținem
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
să corespundă chiar unei pronunții românești populare, simplificate - șblumarinț (care, dacă ținem cont de tendințele fonetice ale limbii și de observațiile lui Al. Graur din 1982, e mai veche decât influența engleză). La confuzie contribuie asemănarea de formă și înrudirea etimologică dintre fr. bleu și engl. blue: în engleză, blue provine din franceza veche, în care termenul e de origine germanică. Bluemarin, rezultatul contaminării dintre un franțuzism și un anglicism, este așadar un pseudoanglicism. Fără să-i bănuiască lipsa de legitimitate
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
sera" începe să se folosească imediat după prînz, de întrebuințarea în română a salutului "Bună seara" pînă la ore tîrzii ale nopții etc. Pentru a înțelege cît de complicat și relativ e conceptul de "seară" (din punctul său de pornire etimologic, în sensul latinesc "tîrziu", dar mai ales prin evoluțiile ulterioare), poate fi semnificativă confruntarea mai multor dicționare. în uz coexistă de obicei un sens precis - în care seara intră în opoziție cu dimineața și după-amiaza, sau cu ziua și noaptea
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
finală (instânt), validând astfel o diferențiere față de situația din engleză (accent pe silaba inițială: instant); accentuarea pe silaba finală este confirmată și de Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM2, 2005) a decis, probabil din rațiuni etimologice, în conformitate cu observația că limba actuală preferă formele cât mai apropiate de etimon, stabilirea ca normă a accentuării pe silaba inițială. Mi se pare, totuși, că uzul e în favoarea accentului pe finală. Deplasarea de accent (frecventă în cazul multor împrumuturi și
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]
-
o ureche sau pe-o ureche "a fi lipsit de rațiune, a fi cam nebun" apare ca atestată mai întâi la Budai Deleanu și Anton Pann. În Lexiconul de la Buda (1826), formula întru o ureche avea explicația "nebunatec"; în Dicționarul etimologic al lui Cihac (1870), a fi într-o ureche era echivalat cu "a fi încăpățînat, recalcitrant, brutal". Citatul din Trei viteji, al lui Budai Deleanu, pare mai apropiat de această explicație: "Crăciun, pe care mânia-învinsese / Ș-acuma capul său într-
Într-o ureche, într-o dungă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7789_a_9114]
-
pentru a ajunge la: "nu e adevărat", "nu", "nimic" etc. Sensul strict negativ, azi mai cunoscut și mai frapant, e probabil unul deviat, dedus din contexte în care cuvîntul indica mai ales acuzația de minciună. Evident, sîntem pe terenul ipotezelor etimologice - contestabile.
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
și cunoaște oameni (acele întâlniri privilegiate care îți schimbă viața) și, în mod surprinzător, experiențele ei chiar se constituie într-o simbolică expediție de aflare a Graalului. Chiar numele o îndeamnă la asta, "pocaliu" înseamnă "potir, cupă"; de altfel speculațiile etimologice, jocurile de cuvinte, deducțiile și supozițiile îndrăznețe, precum și elementele de intertextualitate sunt destul de frecvente, ele potențând în mod cert farmecul cărții. Șirul de experiențe (de viață sau pur spirituale) ale autoarei se suprapune peste un altul de "experiențe livrești": pagini
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
fel de apoziție sau chiar ca un adjectiv invariabil: politica UE, păgubiții SAFI, membrii APADOR, liderul MISA, implicarea CIA etc. În mod similar era (și este încă) folosit substantivul mass-media, căruia normele vechi îi fixau o încadrare morfologică pe criterii etimologice (ca neutru plural), ceea ce făcea ca articularea și flexiunea sa să devină imposibile: intervenția mass-media. Interesant e că acest tipar se extinde și la substantive care ar putea să realizeze foarte ușor flexiunea, pentru că - deși sînt denumiri ale unor instituții
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
în fine, înregistrat de Noul dicționar universal (2006), cu eticheta de uz "familiar", cu definiția "învălmășeală, harababură, brambureală, vălmășag, amestecătură" - dar și cu indicația "etimologie necunoscută". Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) cuprinde termenul cu definiția sa, dar și cu explicația etimologică convingătoare și consacrată. Aceasta apăruse deja în Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (pe care îl preiau mai multe vocabulare on-line, repetînd o primă greșeală de tastare: secvența "utopie, vis, fantezie" devine "utopie, vis, frenezie"!). Ciorănescu cita dintr-un articol
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
eticheta de uz "familiar", cu definiția "învălmășeală, harababură, brambureală, vălmășag, amestecătură" - dar și cu indicația "etimologie necunoscută". Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) cuprinde termenul cu definiția sa, dar și cu explicația etimologică convingătoare și consacrată. Aceasta apăruse deja în Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (pe care îl preiau mai multe vocabulare on-line, repetînd o primă greșeală de tastare: secvența "utopie, vis, fantezie" devine "utopie, vis, frenezie"!). Ciorănescu cita dintr-un articol al lui J. Byck și Al. Graur, din 1933
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
dar întru totul asemănător acestuia?“ (p. 124) În ciuda precizărilor lui Frenkian, care se întind pe zece pagini, cititorului îi e greu să intuiască de partea cui e dreptatea, și asta fiindcă tema rămîne de o obscuritate încăpățînată, pe care distincțiile etimologice nu fac decît s-o încețoșeze și mai mult. Simțind miezul opac la discuției, Frenkian vine în întîmpinarea nedumerilor cititorului: „Dacă sîntem întrebați: oare Homer își imagina un dublu aerian al corpului uman în viață, avînd aceleași caractersitici cu al
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
lui Spengler și Frobenius, a spus-o în chip explicit. Miturile homerice sau hesiodice nu sînt protofilosofii, cum nici filosofia presocratică nu este o deuteromitologie. Ele sunt lumi distincte al căror suflet nu ne mai este accesibil nici măcar prin subtilități etimologice, iar Frenkian, prin tot ce scrie în carte, împărtășește acest punct de vedere.
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
fușeri (cu varianta a fușera) a fost înregistrat în prima ediție, din 1982, a Dicționarului de cuvinte recente al doamnei Florica Dimitrescu, care l-a ilustrat printr-un citat din presa vremii (din 1978) și i-a atribuit o explicație etimologică foarte convingătoare: ca refacere din substantivul fușerai. Acesta - pentru care se trimite la cuvintele germane Fuschelei și Phuscher - era atestat printr-un citat din ziarul Scânteia, dintr-un reportaj în mediul muncitoresc, unde desemna colocvial lucrările bazate pe furt și
Fușereală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4768_a_6093]
-
preluat și de fușereală: „«Un fușerai, o improvizație, o bătaie de joc», a comentat prim-vicepreședintele” (Adevărul, 23.06.2009). Odată cu Suplimentul la DEX din 1988, fușerai, a fușeri și fușereală au intrat în inventarul dicționarelor noastre curente. În secțiunea etimologică s-a instalat totuși o curioasă inconsecvență, păstrată în DEX (inclusiv ultima ediție, 2009), MDA 2002, NDU 2006, DEXI 2007: doar pentru fușerai se indică foarte probabila origine germană, în vreme ce pentru a fușeri se trimite la fușalău „unealtă în forma
Fușereală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4768_a_6093]
-
română, cuvinte noi pentru concepte noi, să găsească în ambele limbi un cuvânt sau o expresie din limbajul afacerilor care să corespundă unei definiții date, să înlocuiască într-un text 20 de cuvinte străine cu echivalente românești, să caute originea etimologică a unor termeni din vocabularul francezei de afaceri, prezentarea unui proiect realist de creare de întreprindere, inspirat din realitatea economică din România. Premiile, vor fi acordate de către Banca Română pentru Dezvoltare, sponsorul concursului. Înscrierile vor avea loc până în 17 martie
Agenda2006-07-06-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284748_a_286077]
-
pentru sensul „pungă cu bani”, probabil în ideea că punga poate fi pusă în buzunar sau că teșcherea se referă de fapt la conținutul pungii. Alte citate arată totuși că, în epocă, teșcherea avea încă sensuri mai apropiate de cele etimologice (ale cuvântului turcesc tezkere ): „adeverință, certificat, chitanță”; „permis de călătorie, pașaport” (DEX). Probabil că sensul lui teșcherea s-a modificat, în uzul colocvial, prin falsă etimologie, prin apropiere de alte cuvinte (de exemplu, de tașcă). Interpretarea modernă a pasajului din
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
bilet de intrare în istorie, dacă nu și în canon. Destui mari scriitori au murit fără să cunoască gustul dulce al celebrității, tentația tirajelor amețitoare și a traducerilor în nu știu cîte limbi, ceea ce înseamnă că popularitatea vulgară (în sens etimologic) nu are în mod necesar de-a face cu decantarea valorică ulterioară. Kafka e un caz notoriu, dar mai sînt și alții. Discuțiile cu ,orizontul de așteptare" se pot prelungi la nesfîrșit. Îmi place să cred că incipitul pe care
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
Rodica Zafiu Cuvintele curente ascund uneori povești nelămurite, mici mistere etimologice. Cele mai multe dintre dicționarele noastre oferă o explicație destul de discutabilă a originii termenului pisică. Acesta ar fi - după DEX, ca și după Noul dicționar universal (2006) și Dicționarul explicativ ilustrat (2007) - un derivat de la interjecția cu care este chemată (strigată, poftită
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
ne putem reprezenta procesul invers, prin care o denumire (folosită la vocativ) se transformă, prin abreviere, în interjecție de apel (așa cum pentru bă și fă, de exemplu, s-a presupus proveniența din bărbate și fămeie). De fapt, există o explicație etimologică mult mai convingătoare pentru pisică, dar aceasta nu a fost acceptată și nici preluată de dicționarele generale. Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu preferă aceeași stranie etimologie interjecț ională („ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios”), a cărei
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
apel (așa cum pentru bă și fă, de exemplu, s-a presupus proveniența din bărbate și fămeie). De fapt, există o explicație etimologică mult mai convingătoare pentru pisică, dar aceasta nu a fost acceptată și nici preluată de dicționarele generale. Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu preferă aceeași stranie etimologie interjecț ională („ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios”), a cărei origine pare a fi o remarcă avansată cu prudență de Lazăr Șăineanu, în Încercare asupra semasiologiei limbei române, din
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
ca atare și care și-a format cu ușurință un feminin, prin asimilarea finalei -ic cu un sufix deja existent și care avea și corespondentul feminin -ică. De altfel, denumirile pisicii sunt în română un bun exemplu al numeroaselor straturi etimologice și al dificultății de a le separa: cătușă continuă latinescul cattus, catta, prin diminutivare, dar și-a pierdut sensul inițial, păstrându-l doar pe cel metaforic (de instrument de fixare a membrelor); mâță este probabil un element de substrat (cu
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]