1,625 matches
-
muncă cinstită. Așa e viața. Bătrânul înțelegea foarte bine manevrele, și ale Aglaei, și ale lui Stănică și nu se lăsa intimidat sub raportul pecuniar. G. Călinescu Veșnica amintire a morții însă începuse să-l înfricoșeze. O dată cu limpezimea creierului, dispăruse euforia și se încuibase spaima. Nu se gândise niciodată la moarte, nu mersese la biserică, n-avusese nici o convingere nici într-un fel, nici într-altul, deoarece sufletul tot îi fusese absorbit în realitatea existenței. Moș Costache credea în adevărul cărămizilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
toți să recunoască viabilitatea bolnavului. A-l mai păzi era plictisitor. Bătrânul se mișca pe canapeaua lui, pe care nu voia s-o părăsească decât pentru unele trebuințe, când se lăsa ajutat de Marina, și părea foarte mulțumit. Starea de euforie îi revenise, Aglae ținu un scurt consiliu de familie și hotărî, susținută cu aprindere de Stănică, să supravegheze toți pe bătrân cu rândul. Stănică fu de părere să nu mai intre nimeni în odaie la bolnav, ca să nu-l facă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
triumf în marele gol, în atracția nelămurită pentru depărtările cosmice? Mă văd singur, în mijlocul unui peisaj nemărginit, sorbind prin toți porii aromele singurătății, încîntat de reveria extatică a melancoliei, îndepărtînd contururile ca pentru a face și mai ciudate depărtările, trăind euforia și neliniștea apocalipsului. Sânt atât de vesel și de trist, încît lacrimile din mine au în același timp reflexe de cer și de infern. Pentru bucuria tristeții mele, aș vrea să nu mai existe moarte pe acest pământ, a cărei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Partidul Comunist Român nu a participat la represiunea experimentului cehoslovac, protestând chiar împotriva acesteia, tacit a profitat de amenințarea sovietică pentru a inhiba încercările de reformă din interior. Al doilea eveniment, petrecut tot în 1968, a trecut relativ neremarcat în euforia promovării independenței față de Moscova și a solidarizării simbolice cu Cehoslovacia: primele manifestări ale unui nou cult al personalității. În acel moment, lupta împotriva cultului personalității, nu numai în Uniunea Sovietică, ci în toate regimurile comuniste, reprezenta o șansă reală pentru
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ajuns în clădirea Comitetului Județean, a considerat că poate anunța și vorbi cu „Europa Liberă” despre cele ce se întâmplau la Brașov: „Alo, Europa Liberă!”, „Europa Liberă, am cucerit partidul!” (Oprea și Olaru, 2002, p. 24), declara el exaltat, în euforia distrugerii sediului PCR din oraș. Câțiva intelectuali, aflați și ei, alături de muncitori, în incinta Comitetului Județean, au propus să se baricadeze în clădire și să redacteze un program de revendicări care să fie negociat cu autoritățile comuniste. Însă propunerea a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lit.a din CVIM diferența fiind numai sub aspect gramatical, probabil sub influența criticilor profesorului André TUNC la Viena în 1980 pe care, fără a fi respinse, Secretariatul a omis să le ia în seamă corijând textul, în graba și euforia adoptării în după amiaza zilei de 10 aprilie 1980. Textul Convenției nu mai păcătuiește gramatical și logic ca cel al Convenției de la Viena; Convenția de la Haga din 1986 nu se aplică vânzărilor de mărfuri cumpărate pentru uz personal, familial sau
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
evaluare critică prin separații orizontale a diferitelor culturi plecând de la ideea că b) prin operațiile silogistice ale unui intelect asociat experienței se poate obține o imagine acurată a lumii, lipsită de prejudecăți sau preconcepții, obiectivă 1. În noul climat de euforie și optimism amplificat de noile descoperiri ale geografilor sau medicilor europeni, modernitatea a gestat anumite patologii, dintre care merită numite kitsch-ul estetic și utopia politică 2. Cascadele empatiei romanticetc "Cascadele empatiei romantice" Modernitatea n-a angajat în mod univoc
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o provoace, să o elogieze. Totul se petrece ca și cum „personajul” itinerariilor elegiace din Restriști ar fi descoperit dintr-o dată acel spațiu de „dincolo de mîhniri”, - invocat Într-unul din poemele vechi, iar această revelație i-ar produce o adevărată stare de euforie a libertății regăsite, de bucurie intensă a numirii lucrurilor, de exaltare a tuturor simțurilor. Relația eu-univers se conturează, Încă din versurile constructivist-integraliste, ca apel și Îndemn la o cît mai intimă participare la dinamica universală. Titlul volumului ce adună o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
provoacă În Colomba poezia e deja aproape integral rodul permanentei puneri În relație, cu efecte de dinamizare / metamorfozare a energiilor afective, cu peisajul exterior. Erosul transfigurează deopotrivă cuplul și lumea, prezența femeii iubite generează acea stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un hectar”, „mă vînturi precum spicul / mă-mparți cu dumicatul /.../ te-nfigi ca-ntr-o gingie, mă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la Ilarie Voronca, drept un homo festus prin excelență: cel ce trăiește lumea ca pe o sărbătoare sau se Înfățișează ca invitînd-o, provocînd-o, Înălțînd-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice eminescian, În lăuntru se deșteaptă), el Își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ieșire din casă a adolescentului cu zboruri cu tulpini Înlemnite În ger și defilarea aerului ca drapelele regimentului... De aici Încolo, tot ce intră În spațiul foarte mobil al asociațiilor imagistice are În vedere sugestia, În ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, În același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul Își dau mîna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca boarea / oglinzi ca evantalii / deschise În oase”. „Spuma”, „lîna norilor”, „blănurile”, „catifelările de ringlode” sînt alte echivalențe ce participă la realizarea unui izomorfism definitoriu pentru viziunea poetului. Iar În final, corespondentul În plan afectiv al senzației tactile generatoare de euforie, - mireasma - domină discursul, construit din modulații ale acestui singur motiv, În cîteva versuri ce atribuie În chip insolit obiectului parfumul - stare evanescentă a materiei, permițînd sugestia deplinei osmoze Între eu și univers peste orice limită, de unde și structura anaforică a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ni se înfățișează astăzi mai pasionant (și, deopotrivă, mai discutabil), în teoria și critica literară, în filosofie, în antropologie etc., decât „realul”, neîndoielnic una dintre obsesiile vremurilor pe care le trăim și, în același timp, „oaia neagră” a studiilor literare. Euforia acumulării de experiențe inedite, setea de autenticitate, nevoia de adevăr și nevoia de simulacru, fascinația lucrurilor privite intens și de foarte aproape, incontestabila putere de seducție a ceea ce este mai real decât realul (în terminologia lui Jean Baudrillard, hiperrealul) nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În durere. Întristarea este la el mereu dulce, mila Îndelungată provoacă o stare de beatitudine a simțurilor, ca un drog. Iată, de ce În acest molcom itinerariu al jalei, poetul cunoaște o surescitare vecină cu extazul. Există În versuri o veritabilă euforie a dulcelui. Amorul este un „izvor dulce de Întristare”, rîurile curg „dulce” răcoritor, soarele revarsă o „lumină dulce tot cu senin”, păstor iubește o păstoriță „cu chip prea dulce, prea drăgălaș”, pămîntul geme În somn „dulce”, primăvara este o „dulce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și În poemele de meditație istorică, numai distanța dă consistență reveriei. Numai străbătînd un spațiu vast, ochiul vede un palat osianic În niște modeste ruine. Asemeni În poeziile de dragoste: așteptarea presupune o absență, o Îndepărtare care provoacă o veritabilă euforie. Euforia Încetează cînd pașii se apropie: „Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se Întinde o umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, și-acum mă amăgești? Dar nu, văz o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poemele de meditație istorică, numai distanța dă consistență reveriei. Numai străbătînd un spațiu vast, ochiul vede un palat osianic În niște modeste ruine. Asemeni În poeziile de dragoste: așteptarea presupune o absență, o Îndepărtare care provoacă o veritabilă euforie. Euforia Încetează cînd pașii se apropie: „Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se Întinde o umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, și-acum mă amăgești? Dar nu, văz o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
elimină numaidecît printr-o moarte violentă (strangularea, Înecarea eroului imprudent). Peisajul se constituie din astfel de elemente (luate din mai multe universuri de percepție: Bolintineanu are intuiția corespondențelor!) care tind, curios, spre o voluptate a stingerii. Există În poeme o euforie a albului, o obsesie a virginalului din materie, o acumulare de moliciuni, jocuri, gesturi grațioase care se transformă repede Într-o adevărată teroare. O isterie a albului, dulcelui, răsfățului etc. Spațiul liric este, În orice caz, copleșit de: ...„culori suave
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicol agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor: „Zi cu soare, ger cu stele... Hai, iubită la plimbare. Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare; Săniuța, cuib
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O relație de intimitate leagă pe poet de obiecte. O intimitate ce se deplasează ușor spre adorație, sacralizare. A construi În orice lucru un cuib este preocuparea lui Alecsandri. De aici un lung șir de figuri ale intimității și ale euforiei. Lipsindu-i funcția onirică, imaginația nu caută alte planete. Visele lui Alecsandri sînt, În fapt, circumscrise unei realități determinabile. Poetizează, de regulă, o stare de existență fără să strice În vreun fel oarecare coerența existenței. SÎnt vise fără substanță onirică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la ... Poezie, Iancu scrie ușor, dar citită greu. Poezia se deplasează din iatac În natură. Un discurs sincretic. Spațiul securizant: „vîrful de delișor”. Poet al juxtapunerii. Nesațiul familiei. V. Vasile CÎrlova. „Mila” față de lucruri. Poezia ca ușurare a spiritului. O euforie a „dulcelui”. Amorul ca izvor de Întristare. Petrecerea În singurătate. „Valea tristă” și sentimentul securității. O evaziune și un eșec. VI. Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
25. * La terre a les réveries de la volonté, Librairie José Corti, 1948, pp. 228-229. * În articolul Poezia recluziunii (Teme, C.R., 1975), N. Manolescu notează În același sens: „În Serile la Mircești [...] Alecsandri evocă, mai pe față ca oriunde, intimitatea domestică, euforia la gura sobei, meditația la masa de scris. Elemente ale liniștii și fericire rurală? Desigur. Dar mai important mi se pare alt lucru și anume sugerarea, de la Început, a unei rupturi Între spațiul naturii și spațiul imaginației [...] Lirismul Pastelurilor provine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
înseamnă că moartea e pe-aproape. Să fi fost adevărat și pentru el? Dar de ce trebuia să moară, dacă de-acum nebunia lui fusese confirmată și sentința pronunțată? Desigur, trebuia să fie vigilent, să nu se lase luat de valul euforiei, o mișcare necugetată și ar fi fost dus, precum un miel de paște, în vreo piață, pe un postament de lemn uscat. Chipurile se îngrămădeau, nu pierduse din vedere niciunul, iar atunci când îi apăreau ochii lui Giovanni, tovarășul de joacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce-și smulgeau părul din cap) și înainta precum viiturile unui fluviu, curgând în direcții neașteptate. Îi rugă pe marinarii ce-l însoțeau să-l lase singur. Fu cotropit de o frică stranie, dar imediat după aceea un soi de euforie subtilă îl împinse înainte ca pe un cerșetor. Chiar așa și era, nu? Fusese așa încă de când se dusese cu părintele Costantino la Placanica, cu codrul de brânză în traistă și cu pâinea pe care Catarinella i-o frământase și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dorința să-și etaleze în cele patru vânturi nici istoria vieții și nici sentimentele intime, simțea totuși nevoia să vorbească. Apropiindu-se de Paris, regăsi ceva din copilăria lui; își simți inima tresărind voioasă, gata să-și împărtășească cu alții euforia. În schimb, oamenii i se păreau îmbufnați și prea dedați afacerilor; altceva decât în port! Observa o frenezie necunoscută până atunci, ceva ce aducea a furie în mers și în purtări. Încercă să vorbească cu un bătrân așezat la masa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]