1,007 matches
-
acțiuni externe a României începând cu momentul aderării la NATO și încheierii parteneriatului privilegiat, special, cu SUA, precum și a unei politici consecvente a statului român, care presupune și a fi beneficiarul, la nivel de securitate, a apartenenței la această familie euroatlantică, dar și necesitatea de a contribui ca furnizor de securitate (președintele Comisiei de politică externă din Senat, Titus Corlățean)455. Directorul SRI, George Cristian Maior, consideră că viitoarea existență a unui scut antirachetă în România reprezintă o evoluție foarte semnificativă
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
securitate, ceea ce nu doar că slăbește sistemul de securitate, dar îi și conferă o orientare antirusească. Ar fi mult mai înțelept să nu se împingă Moscova la periferia Europei, ci să se creeze împreună cu ea un sistem unitar de securitate euroatlantică, inclusiv în sfera apărării antirachetă. Expertul analizează astfel decizia de amplasare a sistemului de apărare antirachetă în România: partea rusă a fost, încă o dată, pusă în fața faptului împlinit; partea americană nu a oferit nicio informație despre numărul de interceptori care
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
cu care se confruntă românii și ele nu pot fi rezolvate decât cu sprijinul majorității, prin susținerea politică a celor care pot soluționa aceste probleme. Viitorul este în mâinile alegătorilor în acest an electoral”, a afirmat diplomatul american. Despre integrarea euroatlantică, James Rosapepe a menționat: ,,Am identificat România ca o țară prioritară pentru NATO. Lucrăm cu toate autoritățile din România pentru a rezolva cât mai rapid problemele care țin de integrarea în structurile occidentale. Indiferent când se va întâmpla acest lucru
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
dintre stăpânii momentani ai lumii. Comunismul a fost ultimul tutore, iar la plecarea lui, România a rămas complet derutată. A apărut atunci, la câțiva ani după Revoluție, prima și singura idee politică, (după George Friedman) a acestor două decenii: integrarea euroatlantică. Știm cu toții că n-a fost ideea noastră, firește, dar ea a formulat un drum și a satisfăcut nevoia noastră veșnică de tutelă, precum copilul acela, care vrea să aibă în orice moment pe cineva căruia să-i poată spune
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
țara întreagă nu-și va precupeți eforturile să facem totul pentru a îndeplini deci cum se cuvine ceea ce Europa ne-a acordat încrederea pentru integrare care va deschide noi porți ale poporului nostru care își va aduce aportul la stabilitatea euroatlantică care vom trăi în curând momentul NATO deci o victorie cu care ne putem prezenta la bilanțul guvernării noastre și acum, în încheiere, deci și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e complet inactual dictonul ăsta, cîtă vreme ni se servesc astfel de "restaurări". Nu, Șichy, nu-i cazul să ne eliberăm de intoleranță. Nu încă. Despre ce intoleranță ar fi vorba cînd acceptăm tot felul de demitizări și remitizări? Istoricii euroatlantici*** fac un paranoic din Mihai Viteazul și o zînă a Carpaților din Ana Pauker. În timpurile ei "glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil, cu democrație consolidată și economie de piață funcțională, care urmărește promovarea și protejarea intereselor sale în acord cu calitatea de membru activ al comunității internaționale. România este parte a comunității europene și euroatlantice, angajată în promovarea democrației și libertății pentru o lume mai sigură și stabilă. Statul român își asumă toate responsabilitățile care decurg din statutul de membru al Uniunii Europene și al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, precum și pe cele derivate din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205103_a_206432]
-
securitate, aflat într-o continuă schimbare. La formele clasice de riscuri și vulnerabilități regionale se adaugă noi amenințări asimetrice, neconvenționale și transfrontaliere care se amplifică în intensitate și ca arie de manifestare. O agresiune convențională pe scară largă împotriva spațiului euroatlantic rămâne în continuare foarte improbabilă pe termen mediu. Terorismul internațional, precum și proliferarea armelor de distrugere în masă vor reprezenta principalele amenințări asimetrice la adresa securității internaționale. Instabilitatea datorată crizelor și conflictelor regionale, respectiv potențialul de activare a unor conflicte "înghețate", disponibilitatea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205103_a_206432]
-
și combaterea proliferării armelor de distrugere în masă; - creșterea contribuției la asigurarea securității și stabilității regionale; - transformarea capacității de apărare a României. 2.1. Consolidarea profilului României în cadrul NATO NATO rămâne principala structură de apărare colectivă în spațiul european și euroatlantic, reprezentând pentru România cea mai importantă garanție de securitate. România consideră că apărarea colectivă trebuie să rămână misiunea centrală a NATO, apreciind, în același timp, că avem nevoie de o Alianță flexibilă, capabilă să desfășoare eficient o gamă largă de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205103_a_206432]
-
de securitate. România consideră că apărarea colectivă trebuie să rămână misiunea centrală a NATO, apreciind, în același timp, că avem nevoie de o Alianță flexibilă, capabilă să desfășoare eficient o gamă largă de misiuni, atât în interiorul, cât și în afara zonei euroatlantice, inclusiv de sprijin al eforturilor de stabilizare derulate de alte organizații regionale sau internaționale. România va contribui la consolidarea relației transatlantice, esențială pentru realizarea obiectivelor și rolului NATO, precum și pentru extinderea ariei de stabilitate și democrație în Europa și regiunile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205103_a_206432]
-
sunt în general de acord că el are o pronunțată dimensiune economică, pe când gândirea „continentală” tinde să se concentreze asupra dimensiunilor morale și (teologico-)politice. Discuția anglo-americană cea mai cuprinzătoare a chestiunii se poartă totuși, ca și în alte regiuni euroatlantice, pe terenul filozofiei morale și al filozofiei politice. Deși, pe linia referinței de mai sus la Adam Smith, se crede că raporturile comerciale frecvente modelează moravurile - marele scoțian nu bănuia că se poate rămâne pe piață când încalci regulile jocului
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Armstrong cântând o melodie din Opera de trei parale a lui Brecht), Bloom ironizează aspru hibridul amintit: „Starurile noastre cântă un cântec pe care nu-l înțeleg, tradus după originalul german” ai căror textieri sunt Nietzsche și Heidegger. Hibridul nihilism „euroatlantic” - „un nihilism fără abis” - ratează mai ales din cauza absenței unor trăsături indispensabile ale receptorului, în primul rând lipsa dimensiunii tragice: „Pe fermecatul tărâm american sentimentul tragicului nu-și prea află locul”. Tocqueville însuși observase acest lucru, încă din anii 1830
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu s-a schimbat, există un mare risc de a cădea în capcană! Această schizofrenie explică multe tăceri privind trecutul, în numele unui prezent așa-zis democratic, în care majoritatea populației pretinde a crede. Perioada care a precedat opțiunea pentru integrarea euroatlantică din 1994-1995 a fost foarte dificilă. Aceasta pentru că, în pofida libertății presei, mecanismele puterii rămân opace. Înalți demnitari din educație și învățământ, de pildă, își păstrează posturile, deținând o dublă autoritate: pe de o parte, cea conferită de trecut și de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o statuie a mareșalului este plasată la Slobozia, ca și alte monumente care îi sunt dedicate. Departamentul de Stat alertează și avertizează autoritățile de la București 9. La sfârșitul anului 1993, acest cult pentru mareșal intră în contradicție cu opțiunea politică euroatlantică a președintelui Iliescu. România este deci în situația de a adopta o poziție: președintele Iliescu, sfătuit, presat de Washington și de ambasada Statelor Unite la București, își schimbă atitudinea, denunțând în 1995 politica de antisemitism practicată de Antonescu, elogiindu-i în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de Vest. Oboseala românească apare în lipsa perspectivei unui miracol de dezvoltare pe termen scurt. Timpul e înșelător. Timpul, scurt pentru noi, al expansiunii europene pare lung pentru candidații la integrare. Un timp care nu a fost linear de la primele angajamente euroatlantice din 1993-1994. Nesigur la început, apoi accelerat. Un timp al dependenței și al încercării de a fi recunoscut. Această nevoie de recunoaștere explică popularitatea încă mare a președintelui Băsescu, personaj ce adoptă o atitudine îndrăzneață, insolentă uneori. Iarna românească, noiembrie
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care repetă că "nu s-a schimbat nimic" merită măcar tot atâta atenție cât și constanta referire a Occidentului la "excepția românească" și la decalajul care nu a încetat să despartă România de țările Europei Centrale în procesul de integrare euroatlantică și europeană. Acest decalaj nu este însă neapărat atât de "istoric" pe cât se obișnuiește să se considere. Departe de a fi, în esența ei măcar, rodul unei fatalități înrădăcinate în trecutul îndepărtat, această veșnică întârziere a cărei percepție grevează masiv
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
profunzime sistemul, cele trei partide, care la acea dată se situau în opoziție deschisă față de FSN/FDSN, adoptă un program foarte diferit de cele interbelice, de transformare rapidă a economiei, societății și instituțiilor și de integrare a României în structurile euroatlantice și europene, după exemplul țărilor din Europa Centrală. Destul de repede se constituie și primele mari sindicate libere 56, dar o parte importantă a acestora intră sub controlul FSN și al oamenilor președintelui. Preocuparea de a anexa masa lucrărorilor industriali ca
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
însă, prioritățile programului politic din 1996, așa cum au fost ele adoptate de coaliția de guvernare, au fost nu doar îndeplinite, ci și, în anumite puncte foarte importante, depășite. Administrația Constantinescu a fost cea care a pus bazele integrării europene și euroatlantice a României, atât prin fermitatea deciziilor de politică internațională, prin dovada peremptorie a capacității de a genera securitate, cât și prin angajamentul autentic și consecvent în reformarea economiei și societății românești. Procesul de democratizare a devenit astfel ireversibil, și înfrângerea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
forță de CDR s-a împotmolit în cursul aceluiași an 1998. Programul de reformă structurală internă a fost decelerat datorită concentrării intense pe ceea ce analistul T. Gallagher (2004) a numit "himera NATO" (p. 182). Întrezărind posibilitatea cooptării României în structurile euroatlantice, guvernarea CDR și-a deversat energiile asupra cursei pentru intrarea în NATO. Decizia s-a dovedit a fi un eșec, întrucât România nu a fost primită în primul val din 1999. Pe 30 martie 1998, Victor Ciorbea a demisionat, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și sub guvernarea lui Călin Popescu Tăriceanu, a căror Alianță Dreptate și Adevăr s-a impus la alegerile din 2004. Dubla alternanță la guvernare, o condiționalitate formală și mai solicitantă a sistemului democratic, a fost astfel realizată. Integrarea în structurile euroatlantice (NATO, 2004 și UE, 2007) au încheiat sinuosul drum al tranziției românești prin meandrele postcomunismului de la o societate închisă de tip totalitar la o societate modelată după valorile politice occidentale. Dubla integrare occidentală a pus capăt și tranziției din sfera
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al organizării politice, au catalizat o efervescență colectivă în cadrul societății românești posttotalitare. Liniile de fractură socială, până atunci predominant clasiale (diviziuni orizontale) au fost verticalizate în urma decupării populaționale după criteriul etnic. Europenizarea progresivă a României, integrarea statului român în structurile euroatlantice finalizată prin aderarea la Uniunea Europeană în 2007 au temperat pasiunile naționaliste atât de incandescente la începutul tranziției în anii '90. Cu toate rezistențele autohtoniste, europenismul a înlocuit naționalismul ca atitudine politică dominantă în mentalul colectiv românesc. Se poate argumenta cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
instantaneu o restructurare majoră a înțelegerii colective a trecutului românesc. Pentru aproape un deceniu de la Revoluția română din 1989, modul de raportare la trecut a fost caracterizat de inerție discursivă. Apoi, pe măsură ce s-au întețit eforturile de integrare în structurile euroatlantice (finalizate cu aderarea României în NATO în 2004 și în UE în 2007), vechea imagine naționalist-eroizantă a trecutului autohton a fost succesiv revizuită. În primul rând, prin introducerea manualelor alternative începând cu anul școlar 1997-1998, care au pulverizat discursul monofonic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
inerției; vii) prefaceri semnificative în modul de raportare la trecut pot fi decelate ca producându-se după anul 2000, ca efect al temperării pasiunilor etnice, al "reformei comprehensive" a învățământului și mai ales al intensificării eforturilor de integrare în structurile euroatlantice demarate de elita politică românească. Memoria postcomunistă suferă o dublă prefacere, configurându-se ca memorie postnațională și ca memorie anticomunistă. Oficializarea discursului anticomunismului ca retorică de stat, dobândind hegemonie discursivă în sfera publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
refasonării după noua matriță identitară promovată de agenda politică. Introducerea principiului manualelor alternative a schimbat regulile jocului, complicând și îngreunând în același timp efectul pârghiilor prin care autoritățile statale definesc realitatea trecutului național. Setându-și ca obiectiv suprem integrarea în structurile euroatlantice, elita politică românească a instrumentalizat, din nou, literatura didactică în acest scop, transformând cărțile școlare în general și manualele de istorie în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Înainte de susținere, pentru ca În momentul susținerii să aducă efectiv ceva nou În domeniul respectiv. În perioada interbelică, dimpotrivă, era obligatoriu ca teza să fie publicată Înainte, pentru a fi supusă astfel unei dezbateri publice reale. Odată cu integrarea României În structurile euroatlantice, se va ajunge și În acest domeniu la normalitate, deși bizareriile ar putea continua. Presa a relatat un caz În care o persoană a fost trimisă Într-o misiune În străinătate pe baza unui doctorat obținut În SUA. Ulterior, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]