1,424 matches
-
între voi să fie servitorul vostru” (Mt. 20, 25-28) și „Cel mai mare dintre voi, să devină cel mai mic” (Lc. 22, 26). În evangheliile sinopticilor sunt idei deosebit de importante pentru fundamentarea concepției din Regulă și opera franciscană. Din sfântul evanghelist Ioan, Francisc a reluat modalitatea de a-L aborda pe Isus și Sfânta Euharistie: „Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore” (In. 4, 24). Adevărata fraternitate este aceea în care „fiecare
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
fiecărui om. Și itinerariul continuă pentru că misiunea lui Cristos ar putea fi preluată de către fiecare om sfânt, în serafica viziune a lui Francisc. Este vorba de o misiune interioară. În edificiul concepției franciscane zidit temeinic de către evangheliile sinoptice, cu sfântul evanghelist Ioan, Lumina strălucește puternic, din interior. „Dumnezeu este iubire”, idea din prima scrisoare a Sf. Ioan (1 In. 4, 8-16) a emoționat „de profondis” sufletele fraților minori, prin pecetea personală a Sărăcuțului, care o transformă astfel: „Eu vă rog în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
sunt luminați în timpul zilei... Noi suntem orbi, iar Dumnezeu luminează ochii”. Dumnezeu este iubire și sădește sete infinită de iubire, în ființa finită, care suntem noi, creată „după chipul și asemănarea Sa”. Dumnezeu este bunătate („Numai Dumnezeu este bun”, spune evanghelistul). Francisc L-a cunoscut pe Dumnezeu, în primul rând ca iubire, în toate trăirile lui mistice: „Tu, Doamne, ești iubirea”. În marea sa dragoste pentru cei care suferă, Sărăcuțul a creat un fel de protocol al cerșitului: „Mai întâi, lăudat
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
15 din 9 noiembrie 1937, acesta fiind alcătuit pe baza materialelor informative primite de la unitățile din teritoriu. Analiza a evidențiat că baptiștii se aflau în continuă creștere, ajungând de la 15743, în 1932, la 51492 în 1936, la fel ca și Evangheliștii care, de la 3049 (1932), au ajuns la 6363 (1936). Studenții în Biblie au avut numărul maxim de membri în 1932 (5170 persoane), pentru ca ulterior acesta sa scadă, în timp ce stiliștii au scăzut de la 1036674 în 1934-1935 la 918456 în 1936. În urma
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în sec. VIII-IX, apoi studii bazate pe analize paleografice și stilistice îl încadrează în limitele sec. X. Coperțile din lemn, îmbrăcate în piele verde, au imprimate în partea centrală viniete aurite, reprezentând Învierea și Răstignirea, iar în colțuri cei patru evangheliști cu simbolurile lor. Legătura este ulterioară realizării manuscrisului, aparținând, probabil, secolului XVIII. „Evanghelie cu învățătură” Brașov: Coresi, 1581 Este una din cele mai frumoase tipărituri coresiene, editarea ei reprezentând în epocă atât o realizare spirituală cât și una tipografică. Și
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
V. MARIN Remember Spectacole artistice Întâlniri de suflet În zilele arhipăstoririi I.P.S. Ioachim Băcăuanul. Organizator, Preot paroh Prof. dr. Dumitru V. MARIN Pr. Vasile Dulhac Giurgioana com. Podu Turcului, jud. Bacău, Duminică, 6 noiembrie 2011 Cuvânt de binecuvântare Sfântul Ioan Evanghelistul, acum aproape douăzeci de veacuri, în Prologul Evangheliei sale, inspirat de Duhul Sfânt, scria nemuritoarele cuvinte: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
adresându-se mulțimii și referindu-se la farisei și la cărturari, rostește Isus "Lăsați-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă."14 La această pildă biblică recurge și evanghelistul Luca în predica de pe munte (6: 39): "Și le-a spus și pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?"15. Parabola biblică a inspirat și alți artiști ai secolului al XV-lea și al
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
notă lirică, mai adaugă: "mitul inspiră realizarea posibilității perfecțiunii tale, deplinătatea puterii tale și pogorârea luminii solare asupra lumii", miturile fiind infinite prin revelația lor. Ibid., p. 183. Nu e de mirare că Robert Segal îl numea "cel mai mare evanghelist al mitului", predicând aneantizarea omului în eventualitatea pierderii dimensiunii mitice (sensurile mitului rămân aceleași, cunoscute de către primitivi și redescoperite de către moderni). De fapt, cele mai dure critici la adresa lui Campbell privesc dogmatismul acestuia, el afirmându-și teoria fără a o demonstra
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
început să studieze îndeaproape textul original al Vechiului Testament, nu a putut ignora numeroasele divergențe existente între manuscrisele ebraice și cele grecești și nici superioritatea celor dintâi, în majoritatea cazurilor”; apoi, „prin lectura Noului Testament, el ajunge să constate că evangheliștii și dumnezeiescul nostru Mântuitor și Domn, precum și sfântul Pavel, citează adesea, ca extrase din Vechiul Testament, lucruri care lipsesc din exemplarele noastre”. Poate că acest din urmă argument a jucat un rol decisiv, dată fiind uriașa importanță a „martorilor” și contradicția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un Ilie rediuiuus (11,14). Alte locuri notabile sunt: Mt. 16,14; Mc. 6,15; 9,11‑13; Lc 1,17; 4,25; 9,8.19; In. 1,21.25 se referă cu exactitate la episodul redat de 3Rg. 17. Evanghelistul precizează faptul că seceta pe care profetul o abate asupra Iudeii durează trei ani și jumătate, adică exact perioada menționată în Cartea lui Daniel și în Apocalipsă 11,3. . Theodotion: 6∀ℜ ϑΞΦΦ∀Δ∀ 20Δ∴∀ :γ(ς8∀ <Ξ∃∀4<≅< ƒ6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la Bahlui printr-o in-vocație. Inserarea acelui moment într-o tradiție de prestigiu vine pentru a da un temei fascinației pentru cuvântul-act aflat dincolo de cotidian și dincoace de sacru. Acel moment va fi fost hotărâtor pentru alegerea prenumelui?mm De Evanghelistul Luca, patafizicianul nu pare a se dori/ simți apropiat: ziua prenumelui meu "nu am serbat-o niciodată" spune el răspunzând probabil la un e-mail de felicitare (Pițu/ Gogea, 111). Dar semnează ironic doar? Saint Luke O'Pitsoo (mesaj postat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se întâmplă, prins cu menghina între imaginile create în jurul lui, între "Pițu" și Elpi? DAK: Pune întrebarea asta celor care au trăit aproape de el, alături de Ipseitatea lui empirică. Dar astăzi poate că mai bine îl cauți în ființa simbolică a Evanghelistului și în cioburile imaginii lui în miile de pământeni care poartă povara numelui său. MX: Nu ai impresia că încheierea noastră e în coadă de pește (o fi "queue de poisson" sau "queue de macquereau"?) DAK: Deloc, aș crede mai
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nașii de căsătorie ai genitorilor. Aceștia au dorit să-l readucă (simbolic) la viață pe fiul lor, mort în luptele de la Odesa. Pe de altă parte însă, în timpul ultimelor săptămâni precedând nașterea și în intervalul dinaintea botezului, pericopele extrase din Evanghelistul Luca sunt frecvente la ortodocși confesiune de care mai țineau părinții lui Elpi. Pentru istorie, vezi DAGI, 308. nn Vezi Insem(i)nările Magistrului, 19. oo În fotografia făcută în apropiere de gara maritimă de la Sankt-Petersburg, Master X a surprins
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
apăsat de rușine și de bucuria unei descoperiri ce urma să fie trainică. Vedeam că Hristosul - Cel pierdut, iar apoi aflat - este Domnul vieții și al morții. Din acea vreme mi-au rămas în minte cuvintele lui Iisus, consemnate de evanghelistul Luca (23, 46): „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe”. Filtram această percepție prin prisma lecturii cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale creștinismului istoric (i.e., Scriptură, dogme, tradiția eclezială) nu pot furniza, deci, o terra ferma. În acest caz, divorțul de stilul de viață al creștinilor tradiționali nu este oare irecuperabil? Despre centralitatea Scripturilor în experiența primilor creștini aflăm din istoria evanghelistului Luca: „Și erau devotați învățăturii apostolilor, comuniunii (koin:nia), în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2, 42). Că Evanghelia lui Hristos s-a scris în Biserică prin tradiția apostolică, iar că Hristosul Bisericii este Cel profețit de vechile Scripturi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vom putea spune că toate cărțile Scripturii merită aceeași atenție, așa cum toate numele divine au aceeași valoare - indiferent de origine - atunci când sunt rostite în rugăciunea de laudă. Deschideri suplimentaretc " Deschideri suplimentare" Adevărul acestei afirmații este confirmat de libera folosire de către evanghelistul Ioan a unor simboluri, imagini, expresii de diverse proveniențe - toate în scopul transmiterii aceleiași viziuni (revelația). Deși există grade diferite de intensitate și adâncime în inspirație, este imposibil de separat în mod brutal aspectul „divin” de cel „uman”. Relația de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limbă, cultură sau tradiție - îi aparținem. Generozitatea comunității iudaice între secolele III-I (î.Hr.) și grija Bisericii creștine primare față de proiectul traducerii textului sacru sunt probe istorice care demonstrează suveranitatea Cuvântului lui Dumnezeu față de limbile mijite din ruinele turnului Babel. Evangheliștii nu s-au temut să traducă cuvintele lui Iisus din aramaică într-o greacă koiny lipsită de excelența literară a dialectului atic. Nu materialitatea silabelor este ceea ce dă greutate cuvintelor Domnului, ci suflarea Duhului. Cuvântul menține nu doar unitatea Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat”. Prietenilor, între care zelosul Petru, Iisus le mărturisea că „fiii fărădelegii” îi pregătesc răstignirea. „După ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.” Evanghelistul Luca mai face următoarea remarcă: „Și ei șapostoliiț n-au înțeles nimic” (Luca 18, 34a). Cu acest mister nedezlegat, ucenicii se îndreptau împreună cu Iisus spre Ierihon, la nord de Marea Moartă. Toți se gândeau la sărbătoarea Paștilor. Pentru ucenici, cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
incluse în reprezentarea Patimii Domnului. Această perspectivă pascală asupra Patimii corespunde logicii narative a Evangheliilor. Deși patru la număr, ele formează o singură veste bună, redactată în egală măsură ca istorie și crez. Învierea formează prisma de lumină prin care evangheliștii au văzut, retrospectiv, viața și lucrarea lui Hristos în lume. Nașterea, propovăduirea și Patima Sa n-ar fi pătruns vreodată în arcanele memoriei noastre dacă Învierea nu ar fi întors necredința lui Petru și Toma în martiriu și biruință. De
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ei este asemănătoare cu cea pentru săraci, bolnavi, închiși, etc. Ei sunt destinatarii Veștii celei Bune, ai Împărăției Cerurilor, fapt pentru care Isus afirmă în mod explicit că „nu au nevoie de medic cei sănătoși, ci bolnavii” (Mc 2,17). Evanghelistul Matei, în Evanghelia sa, afirmă clar că Isus îl va mântui pe Israel de păcatele sale (cf. Mt 1,21) și că își varsă sângele pentru iertarea păcatelor (Mt 26,28). De referință în această Evanghelie este Capitolul 18, în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
rostul acesteidistincții. footnote> - stă o afirmație a Sfântulului Apostol Pavel: „iarcredința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilorcelor nevăzute”<footnote Evrei 11, 1. Pe această afirmație va fi clădită înțelegerea distincției palamite,apelând mai ales la Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, considerat aici cel prin care a fost luminat Sfântul Grigorie Palama, în urma rugăciuniisale către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. footnote>. Această afirmație a Apostolului este explicată evrei-lor prin reamintirea conținutului Scripturilor. „Prin credință (s.n.)înțelegem că s-au întemeiat veacurile
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
bine în vederea precizărilor ulterioare, având ca temei afirmația Sfântului Apostol Pavel, care„definește” credința drept „încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (s.n.). Apoi, această „definiție” ne va lumina, laolaltă cu distincția palamită, prin apelul la cuvântul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Amintim faptul că distincția între „a crede în” Dumnezeu și „acrede lui” Dumnezeu este urmată de o precizare a Sfântului Grigo rie Palama: „se cuvine deci ca noi să avem amândouă aceste cugetăriși pe amândouă să le recunoaștem ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Duhul Sfânt; nu numai Ziditor, ci și unic Tată al singurului Fiu și unic Purcezător al singurului Duh Sfânt; din veci și pe veci, în chip necurmat, unic Tată și unic Purcezător!”<footnote Ibidem, pp. 108-109. footnote> Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan devine pentru noi, în acest context, unul dintre mărturisitorii purtători de Dumnezeu ai credinței depline în Dumnezeu, așa cum o putem înțelege prin omiliile Sfântului Grigorie Palama și prin epistolele Sfântului Apostol Pavel<footnote Alegerea aceasta este, bineînțeles, una dintre
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și în același trup va veni El cu slavă, să judece viii șimorții, întorși la viață prin puterea arătării Sale, și să răsplăteascăfiecăruia după faptele sale”<footnote Sfântul Grigorie Palama, op. cit., pp. 109-110. footnote>. Revenind la mărturiile Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan,putem vedea că, înainte de Înviere era nevoie de anumite precizăricare să-i facă pe Sfinții Apostoli să înțeleagă ce se va întâmpla. Esteelocvent, din acest punct de vedere, că, deși li se dezvăluie mai înaintemarea taină a Învierii, ei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
șica Fiu al Omului. De fapt, de a înțelege că Fiul lui Dumnezeu este șiFiul Omului, deopotrivă, și că Învierea este împlinirea credinței lor înDumnezeu. Despre „a crede lui Dumnezeu” avem o mulțime de mărturii,pe care Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan le țese în Evanghelia sa.De pildă, atunci când Natanael Îl întreabă pe Mântuitor de unde îlcunoaște și, primind răspunsul, recunoaște că El este „Fiul lui Dum-nezeu”. „Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-amvăzut sub
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]