4,693 matches
-
o jumătate de secol, printre scriitori, printre colegii săi de la Editura Minerva, fără de a căror colaborare n-ar fi putut să se mențină redactor-șef mai bine de două decenii, socotim că s-ar cuveni să vină cu o amplă evocare a unui lung răstimp dramatic prin care a trecut demersul celor care au voit să editeze cuviincios literatura română clasică și studii temeinice despre ea. Este o datorie, pe care sper să și-o onoreze.
Teodor Vârgolici la 80 de ani by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6509_a_7834]
-
nu o putea face asta decît printr-un efort neomenesc de voință. Și fiindcă își pusese în minte să păstreze legături cît mai firave cu lumea, nu ne vorbea niciodată de prezent. Citindu-i volumul Distinguo, o culegere de eseuri, evocări și dialoguri, i-am regăsit însușirile de atunci. Autorul pare un spirit cochet care pune preț pe delicatese livrești și pe trufandale teoretice. Seamănă cu un numismat care jubilează numai dacă pojghița monezii găsite atestă o neașteptată raritate istorică. În
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
un numismat care jubilează numai dacă pojghița monezii găsite atestă o neașteptată raritate istorică. În plus, o undă de sfătoșenie moldovenească, dar cu totul nemucalită, îi străbate textele, autorul simțindu-se bine în pielea unui povestitor ce are predilecție spre evocarea elogioasă. Nu are malițiozități sau uri manifeste, de unde și tonul de blîndețe ceremonioasă cu care face portretul intelectualilor pe care i-a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
-o pe autoare după succesul primului ei roman, ura stîrnită de primele ei scrieri în cercurile șvabilor bănățeni, dintre care mulți fuseseră fervenți adepți ai național-socialismului, în secolul trecut, acțiunile denigratoare ale Securității și după emigrarea autoarei în Germania. Din evocările făcute de Herta Müller, din dialogul ei cu cei doi interlocutori, s-a închegat din ce în ce mai palpabil portretul celui cu care începuse povestea scrierii romanului Atemschaukel: Oskar Pastior. Cu modestie, cu o implacabilă limpezime a ideii și claritate a frazei, fără
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
presupune a fi omenesc, îngăduindu-i însă să mai spere că, până și dincolo de ultima clipă rămâne ceva vrednic de a fi salvat. Frapează, subjugă contrastul dintre realitatea nediferențiat mohorâtă, monoton oripilantă sub zăbranicul omniprezentei cenușe funerare și sclipitoarea ei evocare într-un text de o glacialitate dozată în așa fel încât să biciuiască imaginația, să întrețină, cu minimum de informații pentru maximum de efect, curiozitatea cititorului conștient aproape de la bun început că nu vor urma peripeții sau revelații incitante, să
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
față, transpusă într-o țesătură dialectică precum în producția lui Andrei Zanca. Miza transcendentă a acesteia pare a îndreptăți opinia unui Teilhard de Chardin, potrivit căruia „nu există poezie profundă, adevărat lirism, sublimul în cuvînt, în artă, în muzică, fără evocarea, presentimentul sau nostalgia Totalității". Situație cu un spor dramatic cînd ființa își resimte dureros individuația, separarea de Tot, oscilînd între dorința de reintegrare și recunoașterea limitelor condiției sale. La Andrei Zanca o asemenea năzuință spre Întreg se înfățișează ca un
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
redobăndit. Dincolo de flama scandalului căutat, se văd și mai bine aceste zări pe care le amînă fricile noastre de faptă, într-un poem-conversație povestită, circulînd alte sentimente decăt violentele iubiri pentru care debutul lui Bogza plătește. Am în față manuscrisul evocării, fiindcă nu scrisoare este, De vorbă cu M. Blecher, apărută în Frize, la Brașov, unde se și petrece, să zic așa, acțiunea, în noiembrie ’34. Versuri răsfirate pe patru jumătăți de coală încă o dată împăturite, puse pe hărtie împrăștiat, citeț
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
prin efectul pe care îl are asupra cititorului. Bacteriile nu te pot predispune la reverie decît dacă ești din aceeași categorie morbidă cu ele. Și încă o dată: cauza nu stă în lipsa de inspirație a creatorului sau în slăbirea talentului de evocare, ci în meschinăria funciară a universului ales. Cu vagabonzi și curve pe post de protagoniști nu poți să scrii Muntele vrăjit, în schimb poți să scrii Un veac de singurătate. Deosebirea dintre cele două cărți ține de o ruptură de
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
care scrie despre „întoarcerea poetului Alexandru Mușina", și Nichita Danilov, al cărui text „După Neoavangardă, cu Lis și Izbășescu" se citește cu plăcere. Din sumar am reținut însemnările lui Gheorghe Grigurcu și Nicolae Prelipceanu despre Eminescu ca subiect de dispută, evocarea lui Teodor Vârgolici la 80 de ani, intitulată „Om de carte", semnată de Gabriel Dimisianu, proza lui Augustin Cupșa, ca și opiniile exprimate de Adrian Popescu pe o temă de actualitate „Uniunea Scriitorilor și veleitarii". În sfârșit, se cuvine să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6475_a_7800]
-
mecanicistă fața exterioară" a vieții familiei Golopenția, în spațiul de timp amintit, autoarea cărții, prin numeroase pagini de amintiri, prin inserarea de scrisori, evocă din interior trăirea „opacă" a acestei familii. Absentă din notele informative, Ștefania Cristescu-Golopenția devine personaj în evocarea fiicei sale. Profesoara de limba română s-a văzut încadrată în categoria celor cu „nivel ideologic scăzut", a trăit în mediul sufocant introdus de comuniști și în lumea școlii, constrânsă să-și supravegheze fiecare gest. Ea face tot ceea ce este
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
până acolo.). Am început să răspund că nu știu să răspund, până când T, prezentă și vigilentă, sesizând impasul, i-a făcut semn lui Andrei care - de voie, de nevoie - a cedat. Iar ieri, telefon de la România Cultural. Că au o evocare Lucian Raicu, că dacă sunt de acord să „intervin" și eu, că - fiindcă da!, cum să nu! - vor reveni după masă cu un telefon. Ce a ieșit, nu mai spun! Ba, ironie peste pupăză!, pe la nouă seara m-am pomenit
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
imaginea plastică pe același artist Dionisis Christofilogiannis, alături de care a mai lucrat și la unul dintre cele mai bune spectacole ale sale, Block Bach, Răzvan Mazilu a realizat un spectacol încărcat de poezie nostalgică și rafinament. Deloc ușor de realizat, evocarea lumii excentrice a unui dandy, Aubrey de Vere, personajul evocat de Mateiu I. Caragiale în nuvela de la textul căreia a pornit coregraful, a fost împlinită pe toate planurile: al interpretării personajului întruchipat de Răzvan Mazilu, alături de actorul Ion Rizea, interpretul
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
întrebările conduc către un adevăr dureros ascuns într-o minciună pioasă, moartea propiei mame. Realizând minciuna, copilul extrem de cuvincios și calm până atunci răstoarnă farfuria pe jos. Însă moartea apare cu adevărat într-o scenă de o mare putere de evocare. Într-o cameră sărăcăcioasă, femeia care a murit în urma unui accident de muncă este spălată de către o altă femeie. Trupul e gol, dar nu vedem decât o parte a lui, decorul pauper al casei țărănești îl scoate în evidență și
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
citit Din revista APOSTROF nr.4 cronicarul recomandă proza Țara-tată semnată de Anamaria Beligan (versiunea în limba română a unui text intitulat Fatherland și publicat în antologia Daugthers and Fathers, Fiice și Tați, University of Queensland Press, 1997). E o evocare, scrisă cu talent, a țării, dar și a tatălui, la întoarcerea prozatoarei în România anului 1995, după treisprezece ani de absență: „Prin urmare, plecarea ei din țară fusese un protest împotriva lumii lui, a valorilor lui, a ipocriziei și compromisurilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6318_a_7643]
-
și Petrișor Militaru coordonează un dosar dedicat academicianului Basarab Nicolescu, cu prilejul împlinirii vîrstei de 70 de ani. Articolele sînt semnate de: Andrei Șerban, Solomon Marcus, George Banu, Simona Modreanu, Magda Stavinschi, Luiza Mitu, Petrișor Militaru, Gabriel Nedelea. Spicuim din evocarea lui Andrei Șerban: „Îmi e greu să scriu despre Basarab Nicolescu. Suntem prea apropiați, mi-ar trebui mai multă distanță. Numele lui mijlociu (Eftimie) divulgă apartenența sa grecească. Amândoi suntem pe jumătate greci după mamele noastre (pe a mea o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
Raluca Dună N. Steinhardt în evocări, ediție îngrijită de Florian Roatiș, Iași, Editura Polirom, 2012 Citind volumul de evocări dedicat lui Nicolae Steinhardt ai o senzație contrariantă: cum era, cine era de fapt Nicu Steinhardt? Evreul botezat din interes social, din snobism (Vera Călin) sau „din
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
Raluca Dună N. Steinhardt în evocări, ediție îngrijită de Florian Roatiș, Iași, Editura Polirom, 2012 Citind volumul de evocări dedicat lui Nicolae Steinhardt ai o senzație contrariantă: cum era, cine era de fapt Nicu Steinhardt? Evreul botezat din interes social, din snobism (Vera Călin) sau „din ură de sine evreiască” (Alexandru Sever), un simpatizant legionar sau chiar un „convertit
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui Eugeniu Nistor posedă înfiorarea nostalgică a unui eu liric care percepe spațiul natal ca pe un „paradis pierdut”, un topos edenic la care ființa nu poate accede decât prin intermediul evocării și sugestiei. Poet cu o structură clasicizantă, Eugeniu Nistor își orientează demersul liric spre resuscitarea unui trecut exemplar, a unei geografii mitice, simbolizând o întreagă istorie, fără să apeleze însă la retorism ori la grandilocvența majusculelor. Aceste date ale lirismului
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
această docudrama animată, poveste care relevă două dimensiuni ale existenței lui Crulic. Prima are ceva din inocența Amintirilor din copilărie a lui Ion Creangă - vezi și accentul fără echivoc al personajului, dar și lentoarea povestirii -, fără să aibă puterea de evocare a scriitorului, dar cu o expresivitate care ia naștere din banalul cel mai pur ca în poeziile lui Constantin Acosmei din Jucăria mortului. Crulic este cel care derulează „lanțul amintirilor” punctând evenimente care nu au nimic excepțional sau un caracter
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
filozofului public se va transfera asupra poetului „sihăstrit” din lumea aceasta cu mult înainte de a o fi părăsit definitiv. Invocarea lui drept unul dintre „oamenii-monument” ai culturii române poate suna emfatic, însă eseul introductiv e un testimoniu impresionant, ca și evocarea ambianței dialogului sau portretul fizic al lui M.I. Volumul conține și un splendid „dosar foto” în sepia din arhiva familiei, pusă la dispoziție de doctorița Rodica Munteanu (care l-a îngrijit pe poet după moartea soției sale, doamna Stela, din
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
jubiliare de la Semicentenarul Astrei, în 1922, cu ocazia unei șezători literare inițiate de Octavian Goga și în 1937, tot la o aniversare a Astrei - 75 de ani. Atunci, în primăvara anului 1967, am asistat și eu la frumoasa și patetica evocare a unor scriitori, cu portrete literare și secvențe anecdotice. La un moment dat, evocându-l pe Caragiale și prietenia lui cu Alexandru Vlahuță, autorul Cocoșului negru a spus: „Caragiale era oaspe de onoare al casei Vlahuță. Când venea i se
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
serie întreagă de intelectuali care au participat la ea”. (V. Ion Buzași, Scriitori români și Blajul, - Mențiuni de istorie literară, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1998, pp. 86-87) Este reluată, în conferința de la Blaj, într-o formă ușor schimbată, evocarea din articolul La moartea lui Caragiale, 1912, publicată în vol. Fum de fantome. Evocări. Editura Casei Școalelor, 1940, pp. 32-33. Am reamintit această evocare a lui Victor Eftimiu pentru a încerca o prezentare și explicație a „măsăriței” de la Blaj. Măsăriță
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
și Blajul, - Mențiuni de istorie literară, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1998, pp. 86-87) Este reluată, în conferința de la Blaj, într-o formă ușor schimbată, evocarea din articolul La moartea lui Caragiale, 1912, publicată în vol. Fum de fantome. Evocări. Editura Casei Școalelor, 1940, pp. 32-33. Am reamintit această evocare a lui Victor Eftimiu pentru a încerca o prezentare și explicație a „măsăriței” de la Blaj. Măsăriță este un regionalism, un ardelenism din zona Târnavelor și înseamnă „față de masă”. În 1911
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
R.A., București, 1998, pp. 86-87) Este reluată, în conferința de la Blaj, într-o formă ușor schimbată, evocarea din articolul La moartea lui Caragiale, 1912, publicată în vol. Fum de fantome. Evocări. Editura Casei Școalelor, 1940, pp. 32-33. Am reamintit această evocare a lui Victor Eftimiu pentru a încerca o prezentare și explicație a „măsăriței” de la Blaj. Măsăriță este un regionalism, un ardelenism din zona Târnavelor și înseamnă „față de masă”. În 1911, la Serbările Semicentenarului Astrei de la Blaj, personalități culturale din Vechiul
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
canadiană în vechea bibliotecă zidită din China, din cea mai mare papetărie de pe glob, aflată la Moscova, în Cellulose Valey de la Grenoble. Nu e prima oară când Orsenna se interesează de materiile prime. În 1988 a primit Premiul Goncourt pentru evocarea romanescă a cauciucului, iar în anii următori a publicat două eseuri despre bumbac și apă. Scrie Thomas Mahler în „Le Point”: „Erik Orsenna, care are darul de a face poetică o vizită într-o uzină, combină în ultima lui carte
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]