2,039 matches
-
cu aproximativ 70% din sufragii, În condițiile În care Partidului Național-Țărănesc și Partidului Liberal le reveneau un număr nesemnificativ de mandate de deputați. Rațiunea Întârzierii proclamării rezultatelor oficiale devenea, În acest context, explicabilă din unghiul de vedere oficial: În intervalul evocat, autoritatea de stat a procedat la revizuirea, În beneficiul Blocului, a rezultatelor comunicate la centru. În absența reprezentanților opoziției, În condițiile sprijinului sovietic decisiv, Cabinetul a optat pentru recurgerea la trucarea rezultatelor. Reacția partidelor democratice și cea a oficialilor britanici
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de abdicarea regelui Mihai I: consumată În condiții de coerciție și validată printr-un act parlamentar caduc, abolirea monarhiei constituționale deschidea capitolul Republicii Populare. Tranziția către totalitarism se Încheia În mod oficial. Bibliografie 15tc "Bibliografie15 " O prezentare generală a interviului evocat, la Keith Hitchins, În Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998, pp. 468-481. O cronologie a evenimentelor analizate, la Cristian Păuișan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimul comunist din România. O
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
unui dialog cu interlocutorul apar adeseori comentarii ale vorbitorului de tipul să vezi ce simpatic a fost, m-a enervat foarte tare, era prost dispus, n-am înțeles nimic de la el, reflectând încărcătura emoțională pe care vorbitorul o atașează interacțiunii evocate (simpatie, enervare, disconfort, frustrare). Uneori, apelative desemantizate în diferite grade sintetizează relațiile dintre interlocutori: fată!, gagiule (intimitatea exprimată argotic), dom’le (nemulțumirea), drăguță (superioritatea de vârstă sau ierarhică), duduie (distanța politicoasă), domnișorică (simpatia), iubită doamnă (aprecierea, respectul), băi (intimitatea informală
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unei culori (peisaj foarte verde) poate da loc unei interpretări. Alb Dacă negrul corespunde absenței de lumină, albul corespunde totalității culorilor. Are o valoare sintetică, deoarece reunește în el toate proprietățile celorlalte variații ale gamei cromatice. Totuși, își păstrează neutralitatea, evocată adesea în noțiunea de virginitate. Constituie faza anterioară experienței. Numeroase ritualuri cu caracter inițiatic (botez, comuniune, mariaj) acordă un loc privilegiat albului, considerat culoarea tranziției dintre două stări. Visul ce conține culoarea albă poate indica faptul că subiectul traversează o
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
nuanțează, își schimbă culoarea, aspectul, ritmul. Variațiile ei sunt la fel de infinite ca și întinderea, expresie a imensității și puterii naturii, a forței cosmice, a gloriei divine. Personifică la fel de bine plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și universale, evocă trecerea de la profan la sacru, de la umbră la lumină și sunt o personificare a
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
lemne... Gh. P. doi: Da, tov. Pavel, m-ați salvat din brațele... Ciocoimii... Gh. P. unu: Nu, nu eu. Partidul. Hai, du-te și să nu mai aud că... ți-e frig... (amîndoi rîd șmecherește, și ies din personajele piesei evocate; coboară de pe scenă în scenă) Deștept băiat personajul ăsta! Auzi ce baliverne îi treceau prin minte! Și ce bine știa să mascheze adevărul! Gh. P. doi: Păi asta era nebunia! Că oamenii fuseseră castrați de adevăr, de sinceritate... Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
istoria noastră națională, înseamnă a descoperi componența și noblețea originii noastre în evoluția ei spre prezent și spre viitor. Poeții vor încerca să apropie poezia de dimensiunile unei epopei mărețe, dăruind o perspectivă etică vieții obștești 1. Vremile de răscoală evocate trebuiau cuprinse în relații ale permanenței, ele să constituie acte prelungite firesc în timp prin ipostaze de neliniște, de refuz, de martiraj care să cristalizeze prezentul și să demonstreze că acest prezent este un rezultat al unui lung efort pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și după încheierea perioadei ultra dogmatice, mai scriu poezie civică chiar și unii dintre cei mai talentați poeți, fapt consemnat atât în prezentarea monografică, cât și în prezentările generale. Nina Cassian a găsit odată prilejul să specifice că istoria trebuie evocată cu luciditate și cu emoție: Cine spune că ești zăpadă, care acoperă fructul,/ cuțitul care înjunghie vietatea elanului,/ lațul care sugrumă emoția?/ cu luciditate cercetând istoria,/ Marx a stârnit incandescența Revoluției ("Odă lucidității"). Rațiunea și-a însușit o anume sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a fost din plânsu-ți... și singuri în cortegii sociale/ cuprinși de lene și de un patos sfânt/ lași uneori, viteji din când în când/ dar gata, ca nebunii și ca proștii/ să aruncăm prudențe și odăjdii." În acest context este evocată figura lui Bălcescu și a lui Mihai Viteazul. Figura lui Bălcescu apare obsesiv în cadrul volumului: "Nicolae Bălcescu la gurile Dunării", "Mormântul lui Bălcescu". Țara, istoria, revolta stau sub semnul lui Bălcescu; și țara, și brazda, și dealul poartă în ele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plăcere și o sursă de meditație într-o atmosferă de confruntare, de discuții și de schimburi de idei. Dar, dincolo de influențele individuale ale acestor reuniuni, problema raporturilor dintre știință și politică, clar formulată de Robert Buron și Jacques Robin, deja evocată mai înainte, este pusă de-a lungul acestui studiu și cere o atenție cu totul deosebită. RELAȚIILE ȘTIINȚĂ/POLITICĂ "Dacă experiența științei ar putea fi comunicată și mi se pare important să fie -, ar permite pregătirea unui număr mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
stilistică a arhaismelor utilizate în proza de inspirație istorică este aceea de a crea un tablou de epocă sau de a diferenția discursul naratorului de cel al personajelor; în teatrul istoric, arhaismele creează impresia de verosimilitate prin reconstituirea limbajului vremii evocate. Registrul stilistic argotic este utilizat în literatură ca resursă de înnoire a limbajului în caracterizarea unor personaje/a unui grup social închis - elevi, studenți, militari, deținuți. - Expresivitatea artistică a termenilor argotici: creează figuri semantice (metafora, metonimia, eufemismul, antonomaza etc.) prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a imaginarului artistic. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Însemnătatea educației primite în familie Familia este un microunivers în care cel mai frumos lucru este venirea pe lume a copiilor și creșterea lor sub privirile ocrotitoare ale părinților. Desigur, imaginea evocată pare idilică, dar această tentă nu anulează adevărul enunțat. Eu cred, cu toată convingerea, că evoluția armonioasă a unui copil este determinată în primul rând de calitatea educației primite în familie. Pornind de la premisa că primii ani de viață sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
amintite. El este impropriu deoarece cadrul larg cultural, extrafilozofic, este îmbibat, la rându-i, de un spirit filozofic. Întrucât cele două aspecte se intercondiționează, ideal ar fi să putem prezenta simultan, ca într-o lucrare de artă plastică, ambele perspective evocate. Cum însă "literatura" nu este o artă a concomitenței, ci a succesiunii, ne vedem nevoiți să stabilim o prioritate. Ținând cont de specificul cercetării noastre unde se cuvine ca accentul să cadă pe analiza epistemologică a determinărilor istorice ale gândirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viață", nu le localizăm exclusiv în epocă, așa cum procedează filozoful amintit, ci le acordăm o autonomie sporită, în virtutea caracterului lor paradigmatic. Apropiindu-ne de accepțiunea pe care însuși Dilthey o dădea tipologiei de Weltanschauung 25, vedem în cele trei "curente" evocate niște paradigme anistorice. Când vorbim despre dimensiunea anistorică a celor trei orientări, avem în vedere posibilitatea resurecției unor atitudini clasice, romantice și, respectiv, realiste în condițiile unui Zeitgeist favorabil manifestării lor. Bunăoară, deși termenul de clasicism a apărut abia pe la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-l derive, asemenea hegelianismului, dintr-o entitate supratemporală"90. Andrei Marga trece însă cu vederea consecvența hermeneutică a demersului lui Dilthey. Dincolo de căutările filozofului german în ceea ce privește conceptualizarea structurii psihice, trebuie să ne dea de gândit însuși apelul inițial la comprehensiunea evocată chiar de A. Marga. Aceasta pune încă de la început sub semnul întrebării acuzația de psihologism și, o dată cu ea, teza obiectivării treptate. Comprehensiunea este dătătoare de sens și, chiar dacă bazele ei sunt psihologice (transpunerea, reconstituirea, retrăirea), aici nu poate fi vorba
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
logicii, formele abstracte ale gândirii sunt aplicate asupra concretului și-l organizează. Ele se confirmă confirmând empiricul, căruia-i conferă coerență și sens. Ele înființează în și pentru planul gândirii realul care existase până atunci doar în planul naturii. Situațiile evocate ne amintesc de o vorbă a lui Hans Leisegang: "O altă logică duce în mod necesar către o altă viziune asupra lumii"131. Comentariul făcut de Spranger la această afirmație merită reprodus, fiindcă este în spiritul lui Dilthey: de vreme ce orice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Comte, pentru că el a refuzat cu consecvență ispita unei Mathesis universalis, preferând ceea ce noi am numi valabilitatea unei cunoașteri hic et nunc, ca să parafrazăm o consacrată formulă scolastică. Bineînțeles, pe Dilthey l-a ferit de o atare primejdie și deja evocata idee a discontinuității conținuturilor, deși în această privință există și la el o excepție notabilă ("coapartenența de conținut a sistemelor") la care ne vom referi în cap. II, 2Be. Totuși ideea discontinuității conținuturilor nu i-a impus lui Dilthey o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 10. Pentru întregul context vezi II, 2Bj. 37 În ceea ce privește încercarea hegeliană de a depăși neajunsurile istorismului prin supraistorism, vezi II, 2Bc. 38 E. Spranger relevă prezența factorului protestant în procesul apariției romantismului printr-o interesantă disociere de catolicism. Autorul evocat opune catolicismului protestantismul, având în vedere aspirațiile universaliste ale celui dintâi și cultivarea valorilor individuale de către cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
una cu non-existența", explică în spiritul eleaților M. Florian (Îndrumare în filozofie, București, Editura Fundațiunei I.V. Socec, f.a., p. 46). 119 L. Blaga, Despre conștiința filozofică, p. 112. 120 De data aceasta pluralitate, fiindcă pentru a continua o imagine anterioară, evocată supra în nota 118 "golul", non-existența sunt necesare ca antiteze menite să deblocheze imobilismul unei gândiri de tip eleat. 121 Apud Arnold Metzger, Phänomenologie und Metaphysik. Das Problem des Relativismus und seiner Überwindung, Pfullingen, 1966, pp. 40-41. 122 A. Metzger
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
intelectului nostru și date o dată pentru totdeauna" (ibid., p. 666). Interpretarea lui Dumitriu este însă psihologistă. Filozofia transcendentală abordează categoriile sensibilității numai în termenii unor condiții ale posibilității de cunoaștere, făcând abstracție de orice considerație genetică. Revenind acum la apropierea evocată anterior, subliniem că în ceea ce privește categoriile există totuși o deosebire majoră între Dilthey și H. Cohen: punctul de plecare al celui dintâi este psihologic, pe când în cazul celui de-al doilea este doar logic (vezi și cap. III, 1B). 144 W
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey nu este cel mai potrivit, deoarece ne poate trimite cu gândul la o exclusivă continuitate a problemelor, respectiv a conținuturilor, ceea ce ar intra în contradicție cu propria-i viziune asupra filozofiei. Dacă ar avea totuși acest ultim sens, termenul evocat n-ar putea să desemneze, firește, un conținut propriu-zis, ci numai o paradigmă, adică un mod de problematizare, o formă de investigație și de atitudine față lume, un tip de Weltanschauung, fiindcă "despre absolut, despre acea corelație universală a cărei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doar din rațiuni stilistice, ci și pentru a sublinia modulațiile unei gândiri subtile, deși cam baroce în exprimare. De altminteri, simpla urmărire a diverselor moduri în care a fost tălmăcit termenul de referință ne oferă o imagine concludentă asupra situației evocate. De pildă, Andrei Marga traduce Wirkungszusammenhang prin "corelația acțiunilor" și seelische Strukturzusammenhang prin "totalitatea structurală sufletească"1. Pe de altă parte, Seelenzusammenhang este echivalat de Virgil Drăghici cu o "conexiune psihică"2. Iar traducătorii unei cărți de René Wellek, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
următor) ne îndeamnă să socotim că modelul triadic pe care l-am pus în evidență își are originea chiar în corelația ce stă la baza științelor spiritului: cea dintre trăire, expresie și comprehensiune. Prin urmare, credem că liniile de forță evocate se cristalizează în succesiunea menționată tocmai în jurul acestei corelații hermeneutice fundamentale, care într-un fel i-a impus autorului modelul amintit. Știm însă că pentru Dilthey sensurile realității, în funcție de care se modelează științele particulare, apoi categoriile de enunțuri și, în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
in)capacității acesteia de a găsi un concept universal valabil pentru totalitatea existenței. În această măsură, Dilthey vorbește despre un eșec al diverselor viziuni metafizice (vezi II, 2Bf), deși eșecuri există numai în cazul unor întreprinderi principial realizabile. Altminteri, incapacitatea evocată se dovedește a fi un factor stimulativ pentru creația filozofică (vezi din nou II, 2Bf). În fond, această tentativă de "unificare a lumii", care nu este altceva decât "răspunsul sufletului la impresia produsă asupra lui de totalitatea existenței"48, reprezintă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Căci, din punctul lui de vedere, "sediul originar" al categoriilor existentului se află în "spontaneitatea automată a gândirii combinative" sau în "asocierea pur exterioară a diverselor senzații, asociere dată prin intermediul percepției și consolidată cu ajutorul obișnuinței"66. Cu alte cuvinte, tensiunea evocată este de fapt a filozofiei înseși, ce se vede condamnată să rămână prizoniera exigențelor universaliste pe care propria-i tradiție i le impune. Ideea este formulată aproape în aceiași termeni și de către Simmel. În plus, explicația lui în legătură cu această situație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]