1,026 matches
-
pe care le obține. Are impresia că inițiativele Îi sunt discutate, criticate, că nimeni nu este atent la nevoile lui. Înciudat, uită să mai depună eforturi, este lipsit de rigurozitate și acționează În mod dezordonat. Nevoia lui de autoritate se exacerbează, dar se manifestă stângaci, dacă nu cumva se simte blocat de teama că o să fie dezaprobat de superiorii ierarhici. Sexual, se poate simți slăbit. Pe scurt, are impresia că este În dezavantaj când e comparat cu alții. Evenimente: Apar neînțelegeri
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
economice transnaționale între regimurile liberale au constrâns concomitent și puternic capacitatea republicilor stabile constituțional de a declanșa războaie una împotriva alteia. De asemenea, Doyle a observat căile prin care aceiași factori aflați la baza relațiilor pașnice din zona de pace exacerbau conflictele dintre regimurile liberale și cele non-liberale. Cu toate acestea, el a identificat în ultimele două secole o "federație pașnică" informală între state liberale, care s-a consolidat și s-a extins (Doyle, 1983). Ca urmare a cercetării lui Doyle
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
stimulentele Chinei de a emite revendicări teritoriale în această zonă, din cauza dependenței ei tot mai mari de importurile de petrol (Salameh, 1995, p. 133; Valencia, 1995, pp. 13-16; Foot, 1998, p. 433). În plus, această serie de rivalități teritoriale este exacerbată prin animozitățile istorice dezvoltate între China și alte state din regiune (Buzan și Segal, 1994, p. 4). Numărul și complexitatea disputelor în care este implicată China în Asia de Est pot fi invocate de neorealiști drept simptome ale unor tensiuni
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
regimului (Johnston, 1999). Realismul identitar din China își are originile în 1989, când regimul a realizat că urmărirea strategiei de dezvoltare a relațiilor interdependente cu Occidentul, ca element esențial al modernizării, avea ramificații interne majore. Apoi, acest fapt a fost exacerbat prin reducerea amenințării externe directe la adresa Chinei, odată cu colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Precum în celelalte două cazuri analizate, preferințele exprimate de China pe parcursul anilor 1990 sunt anomalii și pentru neorealism, și pentru instituționalism. Contrar neorealismului, intensificarea discursului și comportamentului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
atât cu necesitatea obiectivă, cât și cu dorințele și aspirațiile subiectivității creatoare, posibilități care întrunesc, deci, condițiile necesare și suficiente ale transformării în realitate. Acest moment al alegerii, care, după cum se constată, are și un caracter subiectiv - moral, a fost exacerbat în filosofia existențialistă. Exponenții acesteia susțin că a fi liber înseamnă a alege. Acest act de alegere nu este, suspus nici unei constrângeri exterioare, fiind o decizie pur subiectivă a omului, adică o delimitare și stabilire către o anume direcție de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de asemenea, cum se produce pierderea gradată a nefronilor funcționali (non-chistici) și progresia spre IRC terminală. Acest fenomen a fost explicat inițial prin compresia chiștilor asupra parenchimului normal, asociată posibil și cu fenomene inflamatorii. Mai recent a fost invocată nefroscleroza (exacerbată de hipertensiune) și apoptoza. Intervenția apoptozei (descrisă în ADPKD inițial de Woo et al., 1995) a fost confirmată 9 mai 9. La șoarecii la care se inactivează gena bcl-2 (care normal inhibă apoptoza) se formează numeroși chiști renali. Se crede
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
care a înlocuit pacea din Westfalia, 1648), a inaugurat o nouă perioadă în istoria Germaniei"309. Unificarea Europei sub egida Franței a rămas un vis care nu ținea cont de realitățile economice, sociale, politice și culturale ale epocii. Dimpotrivă, cuceririle exacerbau peste tot sentimentele naționale, exploatate de către suverani dacă nu era amenințată supremația aristocrației. Rezistența internă a început să crească treptat. Patriotismul cultural s-a transformat în patriotism politic, exacerbat de cucerire și îndreptat contra Imperiului. Desigur, este consecința unui secol
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
mai ales În cazul unui stat nedezvoltat. În plus, conflictul asupra resurselor strategice poate fi transformat În amenințare a securității economice a unui stat. Într-o lume interdependentă, legăturile economice pot ajuta În rezolvarea conflictelor prin cooperare sau le pot exacerba, depinzând de context și de condițiile statelor care participă la ele. Pe termen lung, securitatea unui stat depinde de capacitățile sale economice: acestea Îi permit să Întrețină armate puternice care să protejeze interesele țării, și să aducă un avantaj comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
subliniază faptul că simptomele sunt rezultatul unei tulburări de dispoziție și nu o creștere a eșecurilor personale, care ridică sentimentul de vină și autoînvinovățire comune în depresie. Terapiile cognitive și behavioriste susțin faptul că tulburările de dispoziție sunt cauzate sau exacerbate de credințe și comportamente învățate, care pot fi dezvățate sau cel puțin modificate prin experiență. Metodele predominant cognitive subliniază rolul credințelor iraționale și al procesării disfuncționale de informații, în timp ce abordările behavioriste se centrează pe modul în care evenimentele externe conturează
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mod de abordare diferit decât celelalte fobii. Oamenii cu fobie pentru sânge-infecții sau rană simt o scădere puternică a bătăilor inimii și a presiunii sangvine când se confruntă cu obiectele de care le e frică. Tehnicile de relaxare pot doar exacerba răspunsurile naturale ale acestor oameni pentru că astfel de tehnici, de asemenea, scad presiunea sângelui și ritmul inimii. Astfel, terapeuții trebuie să adopte tehnici opuse cu pacienții care manifestă acest tip de fobie și să îi învețe cum să-și intensifice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
relațiilor dintre creștere și putere, Jacques Robin se raportează la Jacques Attali, care distinge două tipuri de creștere economică fundamental diferite: "În societățile industriale, motorul esențial al dezvoltării umane este, după el, inegalitatea ridicată la rangul de sistem; dorințele sînt exacerbate, reușita individuală, glorificată, producția comercială, menținută la un nivel ridicat (...); în alte tipuri de economie, reprezentate mai ales de China, dar și de Noua Zeelandă, strategia adoptată face din efortul consensual colectiv motorul creșterii economice, și din egalitate, o regulă imperativă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și automatismele lor au fost puse în servicul modelului dominant propus de societate, adică, de cîteva decenii, cel al "creșterii economice haotice". Demistificarea acestei creșteri se face prin înțelegerea mecanismelor comportamentelor în societate". După Robin, "au-tomatismele socio-culturale și comportamentele individuale exacerbează creșterea economică "împingînd la consum", și îl citează pe Henri Laborit: Dacă un om din paleolitic ar fi fost întrebat de ce are nevoie, fără îndoială că ar fi răspuns: cîte un urs la fiecare masă și puțin foc pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
existență a marcat într-un fel sau altul destinele contemporanilor, "stropindu-le" cu acea aură de legendă care, iată, nu mai are nevoie de secole și milenii pentru a prinde chip și glas. Să fie, oare, o formă de voyeurism exacerbat din partea cititorilor de azi? Să se fi uscat fîntinile imaginarului într-atît încît naratorii ajung tot mai des să recurgă la fapte diverse, jurnale proprii, sau "icoane" trendy ce strălucesc pe coperțile unor reviste glossy? Sau să fi fuzionat capacitățile perceptive
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sînt definite circular, nu poate exista nici o posibilitate de a falsifica teoria. A treia imagine: dilema securității Într-un domeniu internațional caracterizat prin multiplicitate (Morgenthau), dacă un actor vrea să-și asigure securitatea acumulînd putere, aceasta nu poate decît să exacerbeze sentimentul de insecuritate al unui alt actor, care va răspunde tot acumulînd putere. "Competiția puterii apare datorită faptului că nimeni nu se poate simți în securitate într-o lume a elementelor concurente, securitatea și acumularea de putere fiind angrenate într-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
societățile moderne este o mai mare probabilitate a existenței unei legături între structurile interne și comportamentul extern "revoluționar" (vezi cap. 3). Ori de cîte ori legitimitatea sistemelor interne se bazează pe ideologii care au o posibilă anvergură universală, problema este exacerbată. Într-adevăr, comunismului îi este greu să se descurce în cadrul sistemului tradițional al concertului, pentru că el nu se bazează pe relații interstatale, ci pe relații între clase: granițele sale pătrund printre granițele statului și natura sa transnațională face imposibilă izolarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Astfel, o cauză majoră a succesului lui Waltz se leagă, aș spune, de una dintre tezele centrale ale acestei cărți, anume confuzia realismului ca teorie cu limitele și identitatea disciplinei relațiilor internaționale. Disciplina, suferind de o permanentă criză de identitate, exacerbată în anii '60 și '70, a găsit în perspectiva lui Waltz un binevenit ajutor. Waltz definește un teren aparte pentru specialistul în domeniul internațional, separînd politica internațională de orice alt subiect al științelor sociale. În plus, bazîndu-se pe analogia cu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
afectat Franța mai târziu decât alte țări, este adevărat, dar, totuși, din cauza confruntărilor politice și sindicale, infrastructura economică s-a slăbit, iar Franța a rămas în urma țărilor capitaliste avansate precum SUA și Germania. Politicile protecționiste și stagnarea acelor ani a exacerbat în continuare această stare de slăbiciune.11 Înfrângerea de către Germania în 1940, și în consecință, ocuparea unei părți a Franței și instalarea regimului marionetă de la Vichy al mareșalului Pétain, au adâncit sentimentul de umilință al majorității poporului francez. Generalul de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
problematice. Așadar, nu a fost deloc surprinzător că în anii 1950 și 1960, Franța a experimentat un exod rural, care a făcut curățenie în rândul așezărilor rurale. Chiar dacă acest fapt era relaționat cu transformarea economică din interiorul Franței, a fost exacerbată și de dezvoltările de la nivel european. Una dintre primele politici redactate de Comunitatea Europeană Economică (CEE), a fost Politica Agricolă Comună (PAC), care a luat ființă în 1958, sub primul Comisar al politicii agricole, Sicco Mansholt. PAC a fost descrisă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și pentru viața de la țară. Planul recomanda un exod rural accelerat; stabilirea de unități de producție mari, de șapte sau opt ori mai mari decât media din anii 1960; nefolosirea a cinci milioane de hectare de pământ pentru a nu exacerba supraproducția; înghețarea sau scăderea prețurilor pentru a ajusta producția la nevoile de consum și la export; și sacrificarea a 3,5 milioane de vite de peste opt ani pentru a evita reapariția surplusului de lapte. Chiar dacă industria agricolă franceză se opunea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de a adopta bugetul regional și de a întocmi un set de priorități în cadrul competențelor care le-au fost atribuite. Dificultatea de a forma un executiv a creat o imagine negativă regiunilor în ochii publicului, iar acest lucru a fost exacerbat în câteva regiuni în care dreapta clasică a intrat în alianță cu Frontul Național de extremă-dreapta cu scopul de a-și alege președintele în ciuda dispoziției date de la nivelurile naționale ale partidelor de a nu intra în astfel de alianțe. În urma
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și cel occidental fiind un argument în acest sens. Raportarea la modernism cunoaște o interpretare interesantă și în viziunea lui Horia-Roman Patapievici, pentru care, în general, postmodernismul nu este altceva decât un neomodernism, o modernitate recentă, de fapt, "o formă exacerbată de modernitate", deoarece, în sine, modernitatea nu poate fi depășită sau încheiată din moment ce conține în definiția sa timpul. Astfel, postmodernul este "un modern alienat", tipul "omului recent" idealul sugerat de autor fiind acela de a rămâne în modernitate, dar de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și ca exterior altor discursuri; astfel, discursul filosofic va crea efecte estetice ce vor putea fi lecturate literar, iar discursul literar va produce o creștere a inteligibilității lumii, condiției omului etc., ce poate fi interpretată din perspectivă filosofică. Postmodernii au exacerbat aceste indiferențieri, romanele postmoderne abundând de problematici de natură filosofic-existențialistă, în timp ce scriitura filosofică a îmbrățișat o gamă largă de efecte literar-estetice, pe care le-a pus în aplicare în textele contemporane. O altă problematică valoroasă care apare în cadrul acestei discuții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bune"365. Această participare neîngrădită, "democratică" la acest tip de discurs induce ideea unui "umanism" al consumului, care este un punct strategic al ideologiei sale (așa cum Debord subliniază "umanismul mărfii"). Cu rădăcini în era modernă a societății de consum, dar exacerbată în societatea postmodernă, se conturează astfel o morală hedonistă, denumită de Baudrillard "morală a satisfacției pure". În aceeași măsură, Gilles Lipovetsky 366, de pildă, va dezvolta o etică a postdatoriei, la fel cum Zygmunt Bauman 367 va fundamenta o etică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la o civilizație care nu mai opacizează dorințele, ci le maximalizează, alăturându-le și un discurs justificator și culpabilizator. În acest sens, publicitatea a avut un rol important, fiind considerată un "profet" al timpurilor actuale, într-o lume care a exacerbat clipa, eul, trupul și confortul, și care, o dată cu creșterea fenomenului consumist, a transformat alteritatea într-un obiect ideal. După cum remarcau Baudrillard și Lipovetsky, "comunitatea" individului este mai degrabă una alcătuită din obiecte decât din semeni, raportul om lucru fiind preferat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a condus la excrescențe, obezitate și metastaze în toate domeniile și a permis trecerea la o fază transpolitică ce marchează un punct de inerție, locul favorit al crizei, dar și al evenimentelor fără consecințe. Acest nou nivel al discuției care exacerbează lucrurile și relațiile, ducându-le la extrem, se caracterizează și prin cele mai multe exagerări ale teoriei lui Baudrillard, precum și prin cele mai multe critici care i-au fost aduse. David Lyon, Zygmunt Bauman, Anthony Giddens sau Douglas Kellner sunt câteva exemple de gânditori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]