1,030 matches
-
zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul din jurul lacului nu contestă pămîntul ce le hrănește. Intuiesc de ce a fost exaltat adesea peisajul mineral, dar e absurd să duci oroarea de moarte și de confuzie pînă la ura față de arbori, ca Baudelaire. Anteu Puțin interesează cît de puternic era acest gigant care pînă la Heracles n-a avut rival. De reținut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atingă un vis. Fiecare dintre cele două fețe devine pentru cealaltă e formă de captivitate. Consecința obrazului dublu este această paralizie, arătîndu-ne că nu putem avea o dublă credință. Nu putem În același timp să surîdem ca zeii și să exaltăm umanitatea din noi. Trebuie să nu mai separăm fericirea de moarte, pentru a o ajuta să dureze... Destinul e stînca; oricare dintre stîncile negre de soare și de apă care mărginesc acest țărm. Depinde Însă de mine ce voi ciopli
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
măsură de zei și de monștri? De lucruri logice și ilogice? De eroi ca Tezeu și de galeriile labirintului? De discipolii lui Socrate și de judecătorii lui? Un lac În Campania era consacrat lui Pluton, zeul Infernului. Apele lui clocite exaltau miasme dezgustătoare și vătămătoare. Lacul comunica, se credea În vechime, cu Infernul. Pe malurile lui era oracolul Umbre-lor de care vorbește Homer și pe care Ulise a venit să-l consulte asupra Întoarcerii sale. Strabon povestește că totul era Înconjurat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
intimității, a unui calm familial care se acordă cu satisfacția deplină a îndeplinirii angajamentelor contractuale, adică a responsa- bilității de pater familias. Onoarea de familist și-o apără și jupân Dumitrache cu același aplomb belicos. Sentimentul familiei pe care-l exaltă Lache se redimensionează la scara unei țări întregi. Acest Ulise de provincie balcanică face tot ce-i stă tactic în putință pentru a ajunge cât mai târziu în Ithaca la Penelopa lui. Combativitatea discursivă, dispo- nibilitatea belicoasă constituie expresia esențială
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
liniștitor? În ultima vreme românii, în mod special cei din lumea artistică, mai precis pictorii, criticii de artă și iubitorii de frumos, au fost cuprinși de febra „revenirii” pe meleagurile care au aparținut cândva României, pe aceste locuri care au exaltat simțurile celor sensibili și legați de mare, de poezie, de lumină - la Balcic! Pe urmele Reginei Maria, îndrăgostită de coasta stâncoasă și albă, vin din ce în ce mai mulți „pelerini” și, iată și noi suntem unii dintre cei care au reușit să „înfăptuiască
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
evenimente, mai odihnitor în consecințele lui decât altele. El nu va vedea acolo, sub nici un pretext, salvarea sa. Dragă imaginație, ceea ce iubesc mai ales în tine e faptul că tu nu ierți. Singurul cuvânt de libertate e tot ce mă exaltă încă. Îl cred capabil de a întreține la infinit vechiul fanatism uman. El răspunde fără îndoială singurei mele aspirații legitime. Din toate dizgrațiile pe care le moștenim, trebuie să recunoaștem că ne-a fost lăsată cea mai mare libertate de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
psihic, mai mult decât ca pe un fapt climateric. Există, știu, o cronologie a sentimentelor, de care văd că nu ascult. Legea pe care o încalc pretinde vârstelor o acomodare, una trebuind să-și tempereze simțirile, alta să și le exalte. Dar dintre abaterile de la această regulă, bătrânul tânăr este mai puțin antipatic decât tânărul bătrân. Probabil că e un argument oarecum artificial, dar nu am altul. Până una alta e început de toamnă, lumina a devenit cristalină, zarea s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
învățământul la un nivel superior. Emanuel a fost o victimă a doctrinelor de atunci. Crescut de un bunic care făcuse războiul în Est, băiatul era educat în anume fel. I se încleștau dinții când trebuia să pronunțe pe un ton exaltat sintagme ce-i păreau sloganuri: eroismul comunist, viitorul de aur al omenirii și alte baliverne de acestea. Pasiunea pentru istorie la care se adăoga o tradiție de familie îl îndemnau pe Emi să dorească a se specializa în istoria militară
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la baionetă. Or, bulgarii trăiau pe laurii victoriei ușoare obținute împotriva sîrbilor în 1886, cînd, conduse de Alexandru de Battenberg 115, trupele lor tinere, prost înarmate și instruite în grabă, îl bătuseră la Slivnița pe invadatorul sîrb fapt de arme exaltat în manualele școlare ca fiind egal cu cel de la Austerlitz sau Iéna. În aceste cărți nu se arăta copiilor bulgari ce spuneau documentele care pînă atunci dormiseră în arhivele cancelariilor și publicate la începutul secolului XX. Războiul din 1886 fusese
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
austriac, ci de la Ungaria)160. Beneș îmi dădea dreptate, în principiu, dar adăuga: "Pentru noi problema este delicată și chiar periculoasă. Amintirea lui Francisc Iosif este încă atît de vie, încît oamenii din Boemia, emigrați în Statele Unite și reîntorcîndu-se acasă, exaltînd de bucurie patriotică, își schimbă totuși bunii lor dolari pe bancnote austriece care nu mai valorează nimic, doar pentru că poartă efigia bătrînului suveran, pe care o contemplă cu emoție...". Eforturile noastre, conjugate pentru a supraveghea și contracara acțiunile delegației ungare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mult cu cît pare să fi făcut parte dintr-un sistem prestabilit, dacă judecăm după ceea ce a fost, în același sens, expediția ulterioară a Italiei fasciste împotriva Greciei. În timp ce pentru lume și prin scrieri comandate, cu care se împăuna, Mussolini exalta dorințele de cucerire pe care se pare că nu le concepea decît prin foc și spadă în culise, era preocupat să le "faciliteze" prin acțiuni care, mai tîrziu, au arătat ce înseamnă "coloana a cincea" și care constau în asigurarea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
controlează. În monomanie, sensibilitatea pacientului este excitată, monomaniacul trăiește "în afara sa" și transferă asupra celorlalți prisosul sentimentelor sale. Monomaniacul este vesel, temerar, se agită mult, totdeauna gata să irite (II: 1-3). Evoluția bolii este acută și rapidă. Pasiunile monomaniacilor sunt exaltate și expansive; având sentimentul unei stări de sănătate perfecte și inalterabile, a unei forțe musculare crescute, acești bolnavi observă latura bună a lucrurilor; satisfăcuți de ei înșiși, sunt mulțumiți de alții, sunt fericiți, veseli, comunicativi: cântă, râd, dansează; dominați de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dezvoltat ulterior în jurul acestei oscilații, controlate atent de biserică, dinspre pilonul central (și unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism (reamintit parțial de renașterile târzii, care exaltau trupul și natura christică "umană") sau înspre iudaism (prin reformele iconoclaste, după cum comentează pe larg, în binecunoscuta sa lucrare dedicată subiectului, Alain Besançon). Spre diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe discursul științific al secolelor XVI-XVII, dar și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
apreciază Vernant (Mit și gândire 142), nu după cronologia lor. În schimb, Roma imperială și "eternă" integrează în discursul de ceremonial, prin referința la fondarea sa, atât ideea de calendar istoric, cât și simbolismul "neamului glorios", romanitatea; caracteristica identitară este exaltată însă pe alte temeiuri politice decât la vechii greci. Vitalitatea imaginarului mitologic este totuși o trăsătură comună a celor două neamuri (eroice) și concordă cu propria lor imagine despre sinele colectiv, în ambele cazuri. În plus, ne atrage atenția și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
datorită formei lor simbolice, "fixeaxă" istoriografic relația comunității cu zeii prin intermediul discursului vizual, care atestă esența romanității triumfaliste. Pe harta generală a monumentelor care acordă lizibilitate gloriei urbane, redate în cheie simbolică și sacrală, aceste columne au rolul de a exalta ideologia imperială și de a o proiecta în centrul imaginarului colectiv, prin cea mai eficientă formă de memorare: povestirea (aici, prin imagini, alături de texte, obiecte de scenografie publică, arhitectură). De aceea, cazul forumului lui Traian și al columnei dedicate lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a civilizației române. Unii conaționali deplâng această stare și speră că în mod vitejesc ne vom arunca, asemeni popoarelor de culoare de pe alte continente, în cea mai violentă viață de oraș tehnic. Străinii răuvoitori numesc asta deficit de civilizație și exaltă comparativ civilizația lor. Dar tocmai ruralismul nostru constituie dovada suplimentară a marii noastre vechimi. Într-adevăr, rasele străvechi sunt conservative, regresive și defensive. Autohtonia le obligă la muncile câmpului și primejdiile invaziei la ocupația pastorală. Europa vestică, celtică structural, foarte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
departe, dacă Dumnezeu ne mântuiește prin istorie, atunci răul și binele din secol sunt faze ale ispășirii. Plaga fanarioților e un prilej de redeșteptare națională. Războiul înfățișează un instrument legitim de afirmare a națiilor și deci de salvare. Așadar Bălcescu exaltă lupta și se face campionul puterii armate și glorifică omul providențial, eroul, geniul prin care misia nației și deci intenția divină se exprimă, ca în cazul lui Mihai Viteazul. Contradicție ieșită din natura unei gândiri nesupuse unui examen logic mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ideile platonice revelîndu-se în concret iar ideea metafizică de nație (pe care o admitea) încorporîndu-se în națiunile istorice, o literatură universală nu există decât prin mijlocirea individualității etnice. Prin urmare Maiorescu va deveni primul formulator, încă timid, al "specificului național", exaltând poezia populară și cerând o limbă cu "adevărat romînească". Schopenhauerismul ar fi trebuit să ducă pe Maiorescu la concepția artei pure, și, dimpotrivă, l-a făcut precursor al tendenționismului sanitar al artei "sănătoase", scutite de "efeminarea scrierilor decadente". Termenii sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ochiul formează momente de uimire și de atenții plastice. "Abjecțiunea" de care s-a vorbit atâta nu e decât un program artistic de a folosi, ca în pictură, orice coloare indiferent de proveniența ei, de altfel în tradiția bisericii, care exaltă materia înjosită, spre a zgudui spiritul. Starea sanitară a arhimandritului care și-a frânt piciorul său murdar este tot atât de pură, plastic, ca și jegurile și pieile arse ale realiștilor din clasa lui Ribera și Murillo. Câteodată totuși se exagerează. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de condiționarea karmică a acestei lumi ci, dimpotrivă, renașterea într-o lume inferioară. Cum se mai poate obține eliberarea? Ṛși-i au propus o cale soteriologică diferită de calea străveche a sacrificiului vedic. Este vorba despre cunoașterea ezoterică. Ea era deja exaltată în Vede și Brăhmana. Necunoașterea marilor mistere echivala cu o a doua moarte. Gnoza, sau cunoașterea tainică și salvatoare, va învinge de acum înainte avidyă, în traducere, ignoranța metafizică. Ea ascunde realitatea ultimă. Dar ea este în același timp și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
același timp, „întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea”. Abia în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavadgītă, secolul al IV-lea Î.Hr.), VIșṇu va fi exaltat ca zeu suprem de structură monoteistă. k) Rudrá. Este o divinitate de tip contrar. Nu are apropiați printre zei, nu-i iubește pe oameni, Îi terorizează prin furia sa demonică, doborându-i prin boli și calamități. Locuiește în păduri și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
s-ar recunoaște existența Sinelui (ătman), atunci Buddha ar fi mințit și ar fi fost catalogat drept filosof eternalist. Dacă nu, ar fi fost considerat nihilist. Prin urmare, răspunsul corect asumat de Buddha este tăcerea! Se neagă subiectul, dar se exaltă fapta sa și fructul ei. Numai actele există, nu și actorul. Numai suferința există, nu și cel ce suferă. Buddha refuză subtilitățile filosofice pentru că ar fi încurajat disputele metafizice, orgoliul intelectual. Ar fi Împiedicat Trezirea. Problemele filosofice erau, în fond
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Principial aceste preocupări sunt penibile și totodată greu de documentat. Ce folos putem noi avea din cercetare ființei fiziologice a lui Eminescu? De ce d. profesor G.Potra, dacă profesor este, deși stilul nu prea arată, nu s-a gândit să exalte într-un studiu opera poetului? Când nouă ne lipsesc cărți serioase de istorie literară, mai sunt oameni care să răscolească mizeriile vieții unui poet și să le prezinte în cărți pretențioase și seci cum a fost aceea a d-rului Vlad
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
toate poemele, cu mici inversiuni și modificări, într-un joc asumat ca un ceremonial sonor și desuet. Cultivă infinitivele lungi, inversiunile și simetriile cu nume inventate catahrezic, adjective dinamice și inovații lingvistice extravagante. În Retorica iubirii (1993), de exemplu, se exaltă, într-o ars amandi alcătuită din nouăzeci și nouă de epistole imaginare, tinerețea ca stare de spirit. Cu același număr de poeme, la care se adaugă un „epilog”, poemul C., Somnul și plutirea învierii (1994) introduce în diferite combinații sintagma
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
său, medicul Carol Davila, luând din greșeală o doză de stricnină în loc de chinină. Statuia care i s-a ridicat în curtea Azilului Elena Doamna din Cotroceni (Șoseaua Panduri nr. 90) - a cărei directoare era - există și astăzi (1987). Ziarele guvernamentale exaltează succesul guvernului, iar Pressa lui Vasile Boerescu, ministrul de Externe, consideră ca o mare victorie faptul că România a izbutit să se afirme ca un stat de sine stătător care, pentru întâia oară în existența sa, a putut trata de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]