1,047 matches
-
renascentist, M. Ficino, Giovanni Pico dela Mirandola, M. Montaigne, Erasmus, etc. , gânditorii acestei perioade pun accent pe capacitățile și puterile creatoare pe care cei vechi le dovediseră, dar care au fost pierdute în Evul Mediu. Marii creatori ai acestei perioade exaltă în operele lor capacitatea umană de a făuri, diversifica și îmbunătăți lumea. P. dela Mirandola afirma: ” ai putea să decazi în ființe inferioare și brute sau ai putea să te înalți în lumea superioară a celor divine, după singura hotărâre
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
sa internă, egoistă, imuabilă. Ideea definirii omului prin voința sa egoistă a fost preluată și de către Friederich Nietzsche , care pleacă de la premisa că viața este voința de putere. La rându-i, voința spune filosoful, este emoție, în speță, emoția comenzii. Exaltând voința de putere și senzația supremației personale, Nietzsche va ajunge la concluzia că nu există necesitate, ci doar libertate absolută a voinței, pledând, astfel, pentru o libertate umană nelimitată. Un alt moment important al problematicii libertății este alegerea din multitudinea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
În 1932, în revista „unu”, R. publică un text, Sugestii înaintea unui proces (era vorba de procesul intentat de autorități lui Geo Bogza), semnat Gh. Dinu, un manifest al atitudinii personale de negare a contemporaneității, cu toate falimentele ei; textul exaltă „optimismul permanent [ce] rezidă în natură” și „adevăratul avangardism”, acela care nu face nici o concesie „trecutului prezent”, clamând schimbarea metafizicii „de altădată în materialismul științific de azi [...], în condițiile de viață ultimă, în nevoile firești și în drepturile imperative ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele neoanacreontice și sentimentalismul lăutăresc, de Conachi și de poeții Văcărești. Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-a dreptul traduceri. Stihurile bachicești preiau tonul cântecului de lume, dar patetismul (tânguiri, blesteme) le scade valoarea. Odă râvnitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
simțit atras de un motiv central al gândirii filozofului grec, acel motiv care revine mereu, în noi chipuri, în tot ceea ce a scris acesta. Este vorba de contrapunerea spiritului și simțurilor, ca opoziție a binelui și răului, pe care o exalta și Weininger, de patosul scuturării lanțurilor dorințelor și aspirațiilor comune, a ridicării către ceea ce este mai înalt. În anul 1916, elaborarea cărții la care lucra ajunsese într-o fază avansată. Propozițiile reținute în redactarea finală vor fi alese dintr-un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
taină, mister, credință, își întinde antenele spre infinit. Cu mult înainte de Radu Ionescu și de Titu Maiorescu, el dă o definiție a frumosului, în spirit hegelian („revelație a însăși ideei poetice sub forme externe și simțite”). În câteva articole, poetul exaltă funcția militantă a literaturii, socotită a fi totodată un mijloc de cunoaștere, un factor de reformă și propășire. Preocupat, în special, de chestiunile de limbă, aplecându-se asupra versurilor populare, în care găsește, de altfel, și o sursă de inspirație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
fi conceput decât ca spiritualizare, purificare, înnobilare. Poeta devine cu timpul mistică, fără ca misticismul să fie direct exprimat artistic, și mesianică, făcând o cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
vor zgudui Europa în secolul al XIX-lea. Principiul care va triumfa va fi cel al "suveranității statelor-națiune", și nu al "suveranității dreptului", cum își dorea Immanuel Kant311. A urmat episodica stăpânire a Prusiei de către Napoleon, epoca în care Fichte exalta naționalismul german în în Prusia, prin ale sale "Discursuri către națiunea germană". În anul 1806, Hegel a prevăzut "sfârșitul istoriei" în victoria ideilor Revoluției franceze și universalizarea unui Stat care să încorporeze principiile libertății și egalității. Această schimbare globală a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
uit complet de mine, pentru a te găsi pe tine, dragul meu. O, doresc enorm să scriu această carte. Trebuie s-o scriu. Trebuie legată, Împachetată și trimisă În Noua Zeelandă. Doresc asta din tot sufletul... Și așa va fi6. Dorința exaltată de contopire cu fratele mort, dialogul patetic În care ambiția literară dublează tragedia intimă dau nota unei confesiuni mereu ezitante Între derizoriul clipei și absolutul amintirii. Imaginile cotropitoare ale copilăriei și ale Noii Zeelande natale subîntind coarda unei nostalgii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
descrierea morală riscă să primejduiască Întreaga sete de (auto)construcție, dărâmând edificiul strălucitor, dar șubred, al propriilor bovarisme. Strategiile prin care scriitorul Își pune În lumină calitățile sau defectele fac parte din Însăși rețeta compunerii autoportretului. Când un Stendhal Își exaltă cu o Încântare plină de ifose trăsăturile fizice, el Își trasează, simultan, un contraportret. Acesta depășește În negativitate ceea ce i se părea că a câștigat În expresivitate. Exemplele care să susțină această idee se pot Înmulți la nesfârșit. Din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care, pentru a fi astfel, trebuie să trăiască în perspectiva provizoriului, așa cum îi plăcea fratelui Roger Schutz să repete. În treacăt fie spus, am putea aminti că unii părinți monastici se referă la acest text din Cartea Numerelor pentru a exalta viața comună și simplă a unui grup de doi-trei frați, trai care are avantajul evitării neajunsurilor unei vieți solitare sau ale unei vieți comunitare prea lărgite, instituționalizată în mod excesiv. PRINTRE EXODURI ȘI PAȘTI Un alt cuvânt dominant în cateheza
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
al unui poet din familia ironiștilor protestatari și nonconformiști de după 1940 (Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu), numai titlul rămâne ludic-provocator. C. este un bun versificator de teme și atitudini-ecou din Lucian Blaga, din Emil Botta, din Radu Stanca. Se exaltă vegetalul în germinare, contopirea cu natura, apar uneori elanuri titaniene. Un optimism programatic și convențional domină cântările despre zboruri și construcții. Dar nota specifică a poetului e una melancolică și grandios vizionară, accentuată cu fiecare carte. Don Juan se sinucide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
transfer de mesaj de la o generație la alta. Ființele vii, celulele și moleculele erau considerate ca făcînd parte dintr-o rețea de comunicare. Termenii de informație, efect retroactiv, mesaje, coduri, alfabet, instrucțiuni, programe erau introduși în vocabularul biologilor. Cibernetica, ce exalta automatismul, se ca-racteriza în Statele Unite prin dorința de a descrie fenomenele spiritului și cele de comportament prin concepte ale științelor matematice și fizice. Jean-Pierre Dupuy o descrie chiar ca pe o "încer-care fizicalistă de a cuceri științele spiritului"44. În
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
intensivă a-semnificantă a limbii" (Kafka,1996). La rîndul său, Jean Starobinski califica această situație a scriitorului elvețian romand drept "decalaj fecund" (La Suisse romande et sa littérature, 1989), căci, departe de o seca, paradoxurile și contradicțiile lingvistico-geografice hrănesc și exaltă creativitatea și nuanțează considerabil relația cu alteritatea. Dacă ne gîndim, de exemplu, la portretul locuitorilor din Vaud, al lui Jacques Chessex, sau la jurasienii din textele lui Anne Lise Grobety, vom vedea că ei au în comun, probabil, capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spre cea rămasă în urmă. Asemenea multor fii rătăcitori, fără a urma neapărat "blestemul" livresc al lui Sartre, care considera că orice relație paternă e ratată, Mathieu Lindon învață să-și iubească și să-și accepte tatăl abia în urma transferului exaltat asupra unei terțe figuri, apropiate ca vîrstă de acesta. Poate mai interesant încă (aici, probabil, psihanaliștii se vor delecta) e modul în care stilul romancierului, altfel matur și îndelung exersat, suferă o palpabilă transformare ce urmărește în profunzime procesul reconcilierii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fel, doar lenea reușește să inducă acea stare de disponibilitate totală pe care o așteaptă Dumnezeu pentru a coborî în om; în momentele de abandon absolut, de inactivitate deplină, omul atinge perfecțiunea în Dumnezeu: Pentru a trezi lumea, trebuie să exalți lenea. Și asta pentru că leneșul are infinit mai mult simț metafizic decît agitatul." (CD) Elogiul leneviei trezește în Cioran numeroase aluzii biblice, pe care le întoarce, în bună măsură, împotriva lui Dumnezeu, vinovat de a nu fi știut să creeze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
comun ne-a apropiat, după ce i-am frecventat, după ce i-am cunoscut, după ce ne-am vorbit de la suflet la suflet, mi-am dat seama că nu sunt monștrii pe care mi i-am imaginat. Da, suspiciunile se exagerează, animozitățile se exaltă între partidele care nu se amestecă; și dacă majoritatea permitea să pătrundă în sânul Comisiilor câțiva membri ai minorității, poate s-ar recunoaște, de o parte și de alta, că ideile nu sunt atât de îndepărtate și, mai ales, că
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceasta ele sunt întemeiate pe industria liberă. Societatea romană s-a organizat ca o consecință a principiului său. Ea trebuia să admire ceea ce o făcea prosperă. Acolo trebuiau numite virtuți ceea ce aici numim vicii. Poeții săi, istoricii săi trebuiau să exalte ceea ce aici noi trebuie să disprețuim. Înseși cuvintele libertate, ordine, justiție, popor, onoare, influență etc. nu puteau să aibă la Roma aceeași semnificație pe care o au, sau trebuie să o aibă la Paris. Cum vreți dumneavoastră ca această tinerime
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Frédéric Bastiat s-a născut la Bayonne, în data de 25 iunie 1801. Rămas orfan din fașă, își face studiile la colegiul din Sorrèze, care era condus de ecleziastici. Exista pe atunci moda, mai mult decât există astăzi, de a exalta grecii și romanii și de a propune eroii Antichității drept modele pentru tinerime. Bastiat nu a scăpat câtuși de puțin de epidemia care domnea asupra spiritelor; dar, mai fericit decât mulți alții, a reușit să iasă cu rațiunea sănătoasă și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
discipol al domnului Proudhon, domnul C.-F. Chevé, a încercat să le spulbere îndoielile într-un articol asupra lucrării Capital și rentă. Bastiat a răspuns domnului Chevé și a trimis scrisoarea sa Vocii poporului. Atunci maestrul a luat locul elevului: exaltat de succesul recentelor sale polemici cu domnii Considérant, Louis Blanc și Pierre Leroux, domnul Proudhon s-a însărcinat să-l extermine, dintr-o clipire, pe îndrăznețul care se aventura astfel în vizuina leului. Dar, până în acest moment, domnul Proudhon nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a civilizației române. Unii conaționali deplâng această stare și speră că în mod vitejesc ne vom arunca, asemeni popoarelor de culoare de pe alte continente, în cea mai violentă viață de oraș tehnic. Străinii răuvoitori numesc asta deficit de civilizație și exaltă comparativ civilizația lor. Dar tocmai ruralismul nostru constituie dovada suplimentară a marii noastre vechimi. Într-adevăr, rasele străvechi sunt conservative, regresive și defensive. Autohtonia le obligă la muncile câmpului și primejdiile invaziei la ocupația pastorală. Europa vestică, celtică structural, foarte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
departe, dacă Dumnezeu ne mântuiește prin istorie, atunci răul și binele din secol sunt faze ale ispășirii. Plaga fanarioților e un prilej de redeșteptare națională. Războiul înfățișează un instrument legitim de afirmare a națiilor și deci de salvare. Așadar Bălcescu exaltă lupta și se face campionul puterii armate și glorifică omul providențial, eroul, geniul prin care misia nației și deci intenția divină se exprimă, ca în cazul lui Mihai Viteazul. Contradicție ieșită din natura unei gândiri nesupuse unui examen logic mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ideile platonice revelîndu-se în concret iar ideea metafizică de nație (pe care o admitea) încorporîndu-se în națiunile istorice, o literatură universală nu există decât prin mijlocirea individualității etnice. Prin urmare Maiorescu va deveni primul formulator, încă timid, al "specificului național", exaltând poezia populară și cerând o limbă cu "adevărat romînească". Schopenhauerismul ar fi trebuit să ducă pe Maiorescu la concepția artei pure, și, dimpotrivă, l-a făcut precursor al tendenționismului sanitar al artei "sănătoase", scutite de "efeminarea scrierilor decadente". Termenii sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ochiul formează momente de uimire și de atenții plastice. "Abjecțiunea" de care s-a vorbit atâta nu e decât un program artistic de a folosi, ca în pictură, orice coloare indiferent de proveniența ei, de altfel în tradiția bisericii, care exaltă materia înjosită, spre a zgudui spiritul. Starea sanitară a arhimandritului care și-a frânt piciorul său murdar este tot atât de pură, plastic, ca și jegurile și pieile arse ale realiștilor din clasa lui Ribera și Murillo. Câteodată totuși se exagerează. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai ales prin duioșia unor caracterizări, prin vibrația evocărilor. Posibilități de cultivare a unor asemenea însușiri oferă, prin definiție, publicistica, memorialistica și oratoria. În toate aceste genuri I. a strălucit și e un scriitor în toată puterea cuvântului. Fie că exaltă dragostea de neam și pledează pentru conservarea tradițiilor, fie că recomandă sau denunță vreo carte ori prin radio dă „sfaturi pe întunerec”, fie că își rememorează anii parcurși ori comunică impresii adunate de prin „sate și mănăstiri din România” sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]