KorAP: Find »[drukola/base=excelență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...392 >

9,799 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

ușurel de cot și zise: "Credeam că D'Annunzio, eram absolut convins că e vorba de poetul D'Annunzio, uite cum greșeam și nici nu-mi dădeam seama." Georgescu se prosti ori se lăsă prostit și întări foarte ritos, "nu, excelență, a spus-o chiar marele Balbo, l-am auzit cu urechile mele, eram la nici doi pași, puteți fi sigur". O luară către ieșire, însoțiți de Leonard Bîlbîie, încîntat peste măsură de turul de forță al prințului, măcar pentru asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
lui, fluieră ușurel, "avem și noi faliții noștri, ce zici domnule Leonard?" Bîlbîie frecă încetișor insigna de postavul hainei, de parcă ar fi vrut să o facă să lucească sau să-i încerce trăinicia emailului, " Credeți că e o chestie serioasă, excelență, e vorba chiar de o fascie, de fasciști?" Pangratty îl prinse ușurel de braț, "dacă vrei să te duc cu mașina, a mea e după colț, e o mașină-sport, sper că nu te deranjează, e atît de plăcut. Un mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca ai unei statui antice, fixată asupra unor inși înfierbîntați de căldură și băutură, cu ochii alunecînd după dameze. "O să-i hipnotizeze, ca un șarpe boa și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie de ceva de digerat, ca să-și facă un capital politic." Nu se putea gîndi la altceva decît la ceea ce putea să-l preocupe pe Basarab Cantacuzino. De ce avea nevoie ofițerimea aceea tobă de carte, dar tot atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
sînt băieți deștepți și fără să vrea încep să aibă calități de șef, îi împinge diavolul din ei să-și dea cu părerea. Auzi "existența unei organizații secrete la nivelul gradelor inferioare ofițerești nu este în sine periculoasă, dar prin excelența-sa Basarab Cantacuzino este posibilă o legătură cu nivelul coloneilor și chiar al generalilor. Ar trebui ca în centrul atenției să stea generalul Broșteanu, general care se bucură de simpatie între cadrele tehnice și care afișează public o nemulțumire față de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
dat seama este destul de cunoscut printre ofițerii de la Arsenal și fără nici o îndoială de către tehnicienii din Aeronautică. Nu cred că va fi o problemă să mă întîlnesc cu Stoicescu și Corvino, îl priveau cu destul respect și chiar admirație pe excelența-sa. O să-l caut săptămîna asta, cel tîrziu săptămâna viitoare pe Șerban Pangratty și prin el o să iau legătura cu domnii ofițeri. Cred să am noroc, prezența mea în casa lui Basarab Cantacuzino poate fi un cap de pod. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ateriza Șerban Pangratty, primejdia apăruse sub alt chip și pe altă cale. "Domnul colonel avea o scrisoare de la prinț în care acesta mă ruga să pun la dispoziție prietenilor săi mai vârstnici, "al camarazilor mei zburători", așa s-a exprimat excelența-sa, aripa dinspre grădină a Vilei. "Tratează-i de parcă eu însumi aș fi venit în Vladia." Sînt cuvintele sale, domnule Popianu. "De parcă eu însumi aș fi venit", ce vreți mai mult? Mai mult nu se poate, Pangratty s-a strecurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
el și totuși a fost amabilă și i-a dat firul de care să se agațe. Așa că atunci cînd i-a întâlnit pe cei doi chiar în fața cârciumii lui Bercu i-a luat la fix: "Hei, hei, ce mai face excelența-sa, ne-a uitat, ne-a uitat de tot?" Ofițerii, se vedea de la o poștă că sînt militari și nici nu se gândeau să ascundă asta, schițară ca la comandă un zâmbet, mai mult o strâmbătură din care puteai înțelege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
asta?!" "Sigur, domnule Popianu, sigur, întîi și întîi a fost întîmpla rea, dar trebuie să te asigur că mare parte din viața noastră este fiica întâmplării, dacă nu cumva chiar viața însăși. Ne-am întîlnit la clubul de la Băneasa cu excelența-sa Șerban Pangratty, și din una, din alta a ajuns să ne povestească despre așezarea asta, despre relativa izolare în care se găsește, despre, să zicem, cîteva caracteristici, de pildă, despre dumneata, domnule Popianu, care oricum ai lua-o ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
din așezare decît aceea dinlăuntrul locuitorilor ei. Tocmai de aceea am venit, din cauza caraghioșilor pe care, nu trebuie să uităm, prințul i-a trimis în Vladia. Chiar dacă nu s-a mai întors, tot a reușit să ne pună pe jeratic, excelența-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
convorbire oficială între el și prințul Basarab Cantacuzino. Iar în al treilea rînd era bine ca prințul să știe că mai există cineva care știe! Asta mai ales după finalul conversației, cînd se va lămuri în ce ape se scaldă excelența-sa! Telefonul țîrîi peste cîteva clipe, vocea lui Basarab Cantacuzino era nehotărîtă, ceva între stupoare și iritare, rîrîia mai evident ca niciodată, l-a lăsat să spună de cîteva ori "Alo, cine e dhragă, cine e dhragă" și cînd a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
mai evident ca niciodată, l-a lăsat să spună de cîteva ori "Alo, cine e dhragă, cine e dhragă" și cînd a simțit că e gata să drăcuie și să trîntească aparatul a intervenit cu un ton de scuză mincinoasă "Excelență, vă rog să mă scuzați, dar tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt al firului, Basarab Cantacuzino cîntărea lucrurile îndelung, după vechiul și bunul său obicei. "De acord, domnule Mihail. Ora șase vă convine?" Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și o groază de treburi de făcut peste care se aduna și "pregătirea conversației", care, mai ales în această situație, era absolut obligatorie. Dar prințul Basarab Cantacuzino, deși era o ființă grețoasă, părere strict subiectivă, nu putea fi amînat. "Perfect, excelență, la ora șase voi fi ia dumneavoastră." Basarab Cantacuzino mormăi ceva și apoi închise telefonul. Nu excela în politețuri după cum nici nu-i plăcea prea mult mondenitatea. Era un boier de modă veche, tîndălea prin saloanele vilei, dormita pe terasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în lenea și nepăsarea pe care prințul o arăta cu ostentație lumii. Că mintea lui Basarab Cantacuzino era plină de planuri, de intrigi, de sforării politice și nepolitice nu exista îndoială. Nu era prima dată cînd Serviciul se întîlnea cu Excelența-sa. Ultima dată fusese în legătură cu alcătuirea Regenței după sfîrșitul lui Ferdinand, timp în care Basarab Cantacuzino se agitase, desigur, în felul său, destul de mult. "Se agitase" însemna că telefonase personal, ceea ce l-a pus pe gînduri pe inspectorul însărcinat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pe inspectorul însărcinat cu supravegherea discretă a zonei, prințul necatadicsind în general să se obosească pentru atîta lucru. Plătea pentru asta cam trei-patru secretari, oameni educați și plini de rafinament, încît te puteau face să crezi că vorbești chiar cu Excelența-sa în persoană. Preocuparea față de alcătuirea regenței fusese serioasă și Mihai Mihail a aflat pînă la urmă taina-tainelor, Basarab Cantacuzino voia să intre în triumvirat măcar cu titlul de consolare, el însuși putînd ridica pretenții mari, chiar foarte mari, o dată ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
se face că după părerea lui Mihail, deci și a Serviciului, nu lenea, trîndăveala l-au făcut pe Cantacuzino să piardă regența, și, cine știe, regalitatea, ci graba cu care voia să se instaleze cu totul deasupra tuturor. Era vicleană Excelența-sa, dar nici ceilalți nu erau niște naivi. Așa că s-a văzut scos din cursă încă înainte de vreme, în locul său fiind numit domnul Buzdugan, nici prinț, nici doritor să fie. Un judecător, ai cărui bunici umblau ca toată lumea, pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Mihail nu venise pînă la el ca să i se plîngă de sănătate! Voia să-l ia pe departe, să-l îmbrobodească domnul! Deci...", a repetat, și tonul de astă dată a devenit ușor mai aspru. Cred că putem discuta deschis, excelență. Ca între doi bărbați care se află amîndoi în situații-limită. Dumneavoastră nu puteți urca mai sus, eu nu pot merge mai departe..." Deși părea că nu spune ceva anume, Mihail reușise să spună exact ce voia. Într-adevăr, în ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
propunerea lui de a discuta deschis. "Deci..." Mihail s-a aplecat peste masă înspre el, ca pentru a se face auzit cît se poate de bine și de clar: Este vorba de Aeronautică și Arsenal. S-a întrecut deja măsura, excelență!" A umplut din nou păhărelul directorului. Anume scosese cele mai mici pahare, oricînd ai nevoie de cîteva clipe de răgaz, să rupi ritmul, să iei inițiativa. Nici vorbă, încă au s-a atins măsuhra, domnule dihrector, nu s-a atins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
început spunîndu-i despre Arsenal și Aeronautică. Era clar că știa totul, că nu exista nici un secret pentru el în ceea ce privește mișcarea subversivă a complotiștilor și totuși prințul Basarab Cantacuzino nici măcar nu se arătase surprins de asta. Cît despre îngrijorare, nici pomeneală. "Excelență, ceea ce vă comunic acum este deocamdată... confidențial. Depinde de dumneavoastră ce se va întîmpla cu aceste informații extrem de grave și de periculoase pentru stabilitatea de stat." Basarab Cantacuzino pufni de două ori "am alehrgie la polen, îmi place să thrăiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
un chin, un adevăhrat chin. De aceea mă închid în casă, dahr văd că e destul de ghreu să obțin o izolahre pehrfectă. Să fie din cauza dumitale, poate ai adus ceva phraf de afahră, poate..." "Cunosc planul detaliat al acțiunii militare, excelență, punctele care vor fi ocupate, de la Poșta automată pînă la, să zicem, domiciliul domnului Emanuel Stan. Sînt probe de gradul zero, înțelegeți, probe care pot vîrî în pușcărie Pe toți tinerii ăștia cu gărgăuni." Oftînd, Basarab Cantacuzino s-a ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
închinat la găteje, ci a privit cu admirație și sfințenie înălțarea focului! O încercare cum este aceasta înseamnă o lovitură dată statului de drept, prințe. Și Țara nu poate exista decît sprijinită de această formă a guvernării. Trăim în Europa, excelență!" Lui Basarab Cantacuzino îi năvăli sîngele în obraz. Dacă n-ar fi fost la mijloc o chestiune atît de importantă l-ar fi dat afară din casă pe nenorocitul ăsta de șef de spioni. Și nu oricum, ar fi chemat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să stîrnească resentimente, nu-l interesa să-și facă dușmani din fleacuri, dorea doar să fie corect informat. Basarab Cantacuzino spunea jumătăți de adevăr și se baza pe jumătăți de fapte. Era foarte greu să se hotărască cineva să spună excelența-sa minte! Ori excelența-sa are dreptate! În asta stătea secretul succesului său, mergea înainte fără să-i pese de nedumerirea, de șovăiala celorlalți, ba, mai mult, se folosea cu îndemînare de zăpăceala lor. Chiar în acel moment directorul Serviciului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-l interesa să-și facă dușmani din fleacuri, dorea doar să fie corect informat. Basarab Cantacuzino spunea jumătăți de adevăr și se baza pe jumătăți de fapte. Era foarte greu să se hotărască cineva să spună excelența-sa minte! Ori excelența-sa are dreptate! În asta stătea secretul succesului său, mergea înainte fără să-i pese de nedumerirea, de șovăiala celorlalți, ba, mai mult, se folosea cu îndemînare de zăpăceala lor. Chiar în acel moment directorul Serviciului nu putea fi sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
neînsemnat ar părea el, tuși să-și dreagă vocea, era o recuzită ieftină, dar în general eficace, și începu cu un ton foarte jos și foarte scăzut, așa încît să-l oblige pe colocutor să fie preocupat de ceea ce spune: "Excelență, evenimentele de care ați pomenit îmi sînt parțial cunoscute. Așa cum ne este în general cunoscută viața altor oameni, nu propria noastră existență. Înclin să cred că aveți dreptate în a susține că viitorul este inevitabil. În schimb mă îndoiesc profund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o părere ușor diferita de a excelenței-voastre. Viitorul este imprevizibil, în ciuda faptului că în cea mai mare parte a lui el este rezultatul acțiunilor noastre pe care le știm prea bine. Sau, cel puțin, sîntem convinși că le știm. Dumneavoastră, excelență, sînteți convins că vă cunoașteți în totalitate, în deplinătate, înfăptuirile?" Basarab Cantaeuzino se bosumflă, își lăsă pleoapele grele în jos, părea un Budha nemulțumit de lume, ceea ce era totuși o ciudățenie. "La poziția mea orice gest poate avea un ecou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]