2,392 matches
-
Scrie poezie, proză, teatru, operele lui căpătând statutul de puncte de referință în evoluția speciilor pe care le ilustrează. Foarte buna cunoaștere, prețuirea înaintașilor, de la începuturi până în epoca pașoptistă, nu rămân la nivel declarativ, ci se transformă în studiu, în exegeză. Privindu-și contemporanii, încearcă lucid, fără iluzii, dar nu întotdeauna obiectiv, să detecteze carențe, să disocieze și să definească valoarea și nonvaloarea. Bunăoară, articolul Mișcarea literelor în Ieși (1863) înglobează, normativ, un mic tratat de estetică a poeziei, analiza producțiilor
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
întâi în traducere franceză la Heidelberg, cu titlul Les Débuts littéraires roumains d’Eugène Ionesco (1926-1940) (1989), și apărută în românește sub titlul Anatomia unei negații (1991). Principalele merite ale cărții - care fac din ea un reper fundamental în bibliografia exegezei ionesciene - sunt construcția coerentă și argumentația fără fisură a ceea ce trebuie numit cu franchețe eșecul exemplar al lui Eugen Ionescu pe terenul culturii române. Acesta este și motivul pentru care titlul românesc - incluzând vocabula anatomia - este mult mai adecvat decât
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
pentru frumusețea formei, însă criticul se arată sensibil în primul rând la latura ei protestatară, de revoltă și critică socială. Mai puțin înclinat spre analiză, I.-R. s-a angajat într-o critică de conținut, cu temeiuri etice și sociologice, exegezele lui dominate de spirit partizan dezvăluind o vocație de ideolog. SCRIERI: Scrieri literare, pref. Sofia Nădejde, postfață Cezar Vraja [G. Ibrăileanu], Iași, 1895; Religia, familia, proprietatea, București, 1909; ed. București, 1945; Eminescu și Lenau, Iași, [1911]; Culegere de articole, pref.
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
al imaginarului prin referința la textele performante (Tudor Arghezi, Laurențiu Fulga), reconstituirea orizontului vast al imaginarului în propria lui dialectică (Zaharia Stancu). Cu un instrumentar critic mai complex, I. a elaborat, în Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul (1981), cea dintâi exegeză de dimensiuni mai ample a prozei argheziene. Aici sunt puse în evidență individualitatea fiecărei lucrări, dar și imaginea caleidoscopică a artei de prozator a lui Tudor Arghezi. Forța scriitorului ar consta în extraordinara însumare de perspective multiple ce se deschid
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
ales cu precădere din opera lui Eminescu. Evoluția concepției stilistice, de la masiva lucrare Limbajul poetic eminescian (1979) la Dicționarul limbajului poetic eminescian (I-II, 2002), constă în adâncirea investigațiilor semantice și în sublinierea corelațiilor dintre sensuri și forme. Cea dintâi exegeză oferă descrierea pe niveluri tradiționale a lexicului eminescian (nivelul fonetic, gramatical-morfologic, sintactic, lexical, nivelul figurilor de stil - epitet, comparație, metaforă etc.), dar oferă și un capitol de „câmpuri imagistice”, de constelații simbolice specifice în domeniul uman, al spațiului cosmic, al
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
poetului (1989), M. Eminescu și Bucovina (1997), M. Eminescu și Ardealul (1998) ș.a. Adresându-se cititorului de formație medie, elevilor în special, autorul nu-și propune să aducă noi interpretări, ci doar să popularizeze aspecte în bună măsură cunoscute din exegeza anterioară. În fine, polemicile sale (cu Ion Filipciuc, de pildă) nu ating chestiuni esențiale. A publicat, de asemenea, o serie de cărți utile privind aspecte istorice și culturale legate de Câmpulung Moldovenesc și de alte câteva localități din Bucovina. SCRIERI
JUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287677_a_289006]
-
deschiderea cursurilor de îndrumare pentru seria a XII-a de preoți, mitropolitul Moldovei Sebastian Rusan rezuma necesitatea și rolul didactic al educației actuale oferite participanților la aceste cursuri: metodele unitare de pastorație deprinse trebuiau să-i ajute pe preoți la exegeza și propovăduirea corectă a Sfintei Scripturi și Tradiții, la oficierea sfintelor Taine, la executarea cântării omofone, la îndrumarea credincioșilor pe calea dreptei credințe, la păstrarea disciplinei în viața religioasă și respectarea canoanelor, la prețuirea și păstrarea bunurilor sacre, la îndeplinirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unor noțiuni din sfera comerțului antic. Preluând rezultatele cercetării din epocă (Groag, Waltzing, Kornemann, Schmoller, Schulten), el s-a mărginit doar să expliciteze termenii peregrinus, collegium, collegia sau corpora peregrinorum (negotiatorum) și conventus civium Romanorum 39. În ciuda înmulțirii consistente a exegezei dedicate unuia sau altuia dintre Society, Athens, 1988; idem, Macedonian Edessa. Prosopography and Onomasticon, Athens, 1994; A. Villaret, Les Veratii de Narbonnaise, în RÉA, 95, 1993, 3-4, p. 487-532; J. Wiseman, Municipal Tribes and Citizenship in Roman Macedonia, în Ancient
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
operei, ce include pe lângă retipăriri și un bogat material publicistic identificat și ales din toate compartimentele ziaristicii marelui prozator, Opere (I-III, 1968), în colaborare cu Niculae Gheran. O altă ediție, N. Iorga, Eminescu (1981), cuprinde contribuția lui Iorga la exegeza eminesciană. Ca bibliograf, L. realizează Catalogul corespondenței lui Ion Ghica (1962), sursă de prim ordin pentru studiul istoriei Balcanilor. Participă ca inițiator și coordonator, alături de Valeria Trifu, la Bibliografia Mihai Eminescu. 1866-1970 (vol. I: Opera, 1976) și face parte din
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
anii 1946 și 1947, Blaga califică drept „imanentă” critica acesteia. Textul e, într-adevăr, o introducere, păstrează virtuțile unei „inițieri”, a cărei utilitate ar fi fost pusă mai bine în valoare dacă ar fi apărut în 1947, adică la începuturile exegezei privind poezia lui Blaga. Probabil din motive conjuncturale (persista umbra asupra filosofului „iraționalist”), L. desparte răspicat poezia de filosofia lui Blaga. Capitolele studiului enunță, cu o bogată ilustrație de citate (de fapt o mică antologie), principalele teme lirice: viziunea cosmică
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
de critică pe o arie de cercetare lărgită, eseurile de aici devenind „glose la o hermeneutică a insolitului”. Accentul cade mai mult pe studiul prozei, dar este analizată și „utopia eutanasică” la Mihai Eminescu. Prin prisma insolitului, L. întreprinde o exegeză aprofundată a povestirilor lui Mihail Sadoveanu sau îl interpretează pe Mircea Eliade ca pe un autor ce trece de la „dionisiacul fantastic” la „halucinația banalului”. Cu Întâiul Eminescu (1998) va încerca o reinterpretare a operei eminesciene din perspectivă contemporană, respingând festivismul
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
al ideilor, o arhitectură sistematică a unei imense informații, mereu sporită și trecută prin filtrul interpretării personale. F. mărturisea că a fost atras spre Facultatea de Litere și Filosofie mai ales de posibilitatea de a-și desăvârși studiile de filosofie. Exegezele sale de istoria culturii sau de teoria artei urmează o orientare consecventă, determinată de realizarea unei sinteze ale cărei elemente componente par a fi Husserl și Croce, cărora li se asociază câteodată ecouri din Spengler. Adunarea laolaltă a textelor risipite
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
București, 1995; Eminescu și editorii săi, I-II, București, 2000. Ediții: Mircea Eliade, România în eternitate, București, 1991; Mihai Eminescu, Luceafărul, București, 1999, Opere, vol. XVII: Bibliografie. Viața-Opera, București, 1999 (în colaborare), Poezii, vol. I: Satire, București, 2002; I. E. Torouțiu, Exegeza eminesciană, București, 2002 (în colaborare cu Doina Rizea). Repere bibliografice: Z. Ornea, Din nou despre senzaționalul în istoria literară, RL, 1994, 27; Ioana Bot, Eminescologia de scenarii și mistere, ST, 1994, 9; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
încheie cu volumul Glorie și amurg. Folosind și îmbogățind amplul material documentar comunicat în aparatul critic al ediției, istoricul literar își propune să distingă ceea ce este mit și adevăr în viața lui Rebreanu, să clarifice probleme confuze, nedezlegate de vechea exegeză, să elimine ipoteze false și să vină cu precizări. G. a mai publicat, singur sau în colaborare, numeroase ediții din scrierile lui Liviu Rebreanu, printre care Caiete (I, 1974), Jurnal (I-II, 1984), La lumina lămpii (1981), ultimele două realizate
GHERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287242_a_288571]
-
rinocerizării viitoare. Pastelurile sunt rareori senine, iar când nu contabilizează realul, apăsarea se naște, grea, din desenarea vremurilor care vor veni : „Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; / ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza acestor scrieri de tinerețe va privilegia concretețea poeziei „roadelor”, a „voluptății contactului cu forțele naturii” (G. Călinescu), va observa „peisajul de o rară prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în evidență, dincolo de aparența calmului agrest, semnele expresioniste, „întronarea de anarhie
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
de a imagina descrierea și dorințele omului care va urma... Ștefan Borbély: Asta e și sugestia mea. De pildă, se poate Începe textul acesta, foarte serios, cu următoarea bombă formularistică: „Acesta este un concept transpostmodern!”. Punct. După care va Începe exegeza revoltată: „Nu este! E prezumțios ce spuneți! Greșiți!” etc. E perfect Începutul... Textul ar putea fi lansat, ostentativ, În acest fel: aici se termină postmodernismul, de aici Începe anarhetipul. E o provocare strategică premeditată: mulți se vor simți obligați să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În splendoare, pe care autorul a avut-o la un moment dat În experiența estetică - trăire care de obicei se pierde, criticul rămânând doar cu nostalgia momentului cathartic. Interesant e Însă faptul că Horea preconizează și un alt fel de exegeză, nu de tip nostalgic, ci de tip prospectiv. Cum vezi tu, Horea, mai exact, metoda asta critică? Poți să fii mai concret? În altă ordine de idei, mă gândeam adineaori că textul tău, deși vorbește mereu despre situarea În timp
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
atât de ilicit pe cât ar putea fi. Aici cred că Dej și cei de la putere au dezamorsat o bombă ideologică, o bombă culturală: pur și simplu au legiferat, au cauționat detonatorul. Făcând niște legături cu alte concepte care circulă În exegeză, m-am Întrebat care sunt șansele tehnice, concrete, ca termenii să se impună. „Contra-spălare a creierului” mi se pare, cum spuneam, inadecvat. „Contra-reeducare” mi se pare un concept fracturat: l-aș impune cu rețineri, dar parcă mai degrabă nu. Eventual
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
construcției propriei literaturi de ficțiune. Ca prozatoare, D. corectează întotdeauna bovarismul funciar al personajelor sale - majoritatea femei memorabile - printr-o luciditate ce amendează ironic nevoia de confesiune, prin descoperirea de sine într-un proces de analiză pe cât posibil detașată. În exegeza critică, D. a folosit frecvent noțiunea de „realism psihologic” - autorevelarea personajului printr-o conștiință fluidă, nedeterminată, negând fixitatea unui caracter dat, vibrând la evenimentele exterioare trecute prin filtrul unei sensibilități obișnuite să analizeze intelectual faptele. La debutul său în proză
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
1994, 10-12; Ștefan Melancu, Saturnianul Bacovia, APF, 1994, 10-12; Petru Poantă, Ruptura de utopia romantică, TR, 1995, 6; Florin Mihăilescu, Formă, semnificație, valoare, VR, 1995, 5-6; Simuț, Critica, 137-141; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 104-107; Ion Cristofor, O exegeză bacoviană, TR, 1996, 21; Gheorghe Grigurcu, Caragiale și demonii, RL, 1997, 20; Borbély, Xenograme, 61-64; Micu, Scurtă istorie, IV, 155; Dicț. scriit. rom., II, 252-253; Nicolae Oprea, „Caragiale”, „Calende”, 1999, 2; Petraș, Panorama, 290-292; Irina Marin, Paradigme caragialiene, RL, 2003
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
călătorie, mărturisiri. Teatrul este reprezentat doar de At. Mitric, prin comedia într-un act Amintiri. În ce privește studiile de istorie literară, atenția se îndreaptă îndeosebi spre clasici, fiind dedicate numere omagiale lui Mihai Eminescu (5-6/1939) și Ion Creangă (2/1940). Exegeza eminesciană este ilustrată de studii aparținând lui Augustin Z.N. Pop (Reamintindu-i pe Al. Grama și pe Aron Densușianu), Teodor Balan, la care se adaugă un articol postum al lui G. Bogdan-Duică (Eminescu și Rossi), însoțit de o Scrisoare-ciornă
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
în domeniul abordat. A îngrijit și prefațat numeroase ediții, a coordonat antologia Literatura română medievală (2003) și a tradus din literatura ucraineană. Interesat mai cu seamă de literatura română veche, beneficiind de o solidă formație științifică, M. a elaborat substanțiale exegeze consacrate creativității naționale și reprezentanților ei de seamă din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. În cercetarea literaturii române medievale, a relațiilor ei cu literaturile vecine, ca și în analiza mișcărilor de idei și a curentelor literare, istoricul literar
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
și fără un sistem de concepte propriu, ci dimpotrivă, a avut o largă deschidere spre cultura europeană, mai ales spre cea răsăriteană, cu care a izbutit să se sincronizeze ca viziune, ideație și modalități de expresie. O finalitate similară are exegeza Literatura română barocă în context european, care completează o lucrare anterioară, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea. Este o cercetare comparatistă, de stabilire a raporturilor barocului literar românesc cu barocul european, sub raportul influențelor, circulației motivelor și
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
s-a dedicat vieții spirituale și organizării practice a Bisericii nu a fost diferită de aceea pe care o demonstrase deja, de exemplu, Ambrozie; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfârșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. De aceea, toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și pe bună dreptate cu aceea a „literatului” din secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Diverse întrebări (De diversis quaestionibus), în număr de optzeci și trei, a cărui scriere se prelungește până în 396. Până la quaestio 25, se discută probleme filosofice și teologice de larg interes; de la nr. 26 până la nr. 65 sunt abordate probleme de exegeză a Vechiului Testament și a Evangheliei, iar de la nr. 66 probleme inerente epistolelor pauline, până al nr. 75; în sfârșit, probleme morale. Acesta e momentul în care trebuie amintite și cele două cărți cuprinzând Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]